Drepturi salariale (banesti). Decizia 4797/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(3195/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4797/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii, împotriva sentinței civile nr.594 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20893/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.594/28.01.2008 pronunțată în dosarul nr.20893/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins cererea față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință, a respins cererea față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru sumele aferente perioadei 01.06.2004-07.06.2004, invocată din oficiu, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI Tribunalul București și Institutul Național al Magistraturii la plata către reclamant a sumei de 11.582 lei, reprezentând sporul de vechime neacordat și despăgubiri pentru perioada 01.06.2004-12.03.2007, precum și la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că reclamantul nu se află în raporturi juridice de muncă cu această autoritate, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul,motiv pentru care a admis excepția și pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, invocată prin întâmpinare, instanța a reținut că Institutul Național al Magistraturii este finanțat de la bugetul de stat,prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile art.106 alin.1 din legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Ca atare, a fost admisă excepția și totodată respinsă acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru sumele aferente perioadei 01.06.2004-07.06.2004, ca neîntemeiată reținând că, în baza art.166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Ca atare, acest termen se calculează de la data scadentei obligației, respectiv 10.07.2004, dată a plății indemnizației aferente lunii iunie 2004, iar reclamantul s-a adresat instanței în interiorul termenului de prescripție, întreruptă prin introducerea cererii de chemare în judecată, în condițiile art.16 lit.b din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin art.31 din Legea nr.50/1996, s-a acordat magistraților și personalului auxiliar un spor de vechime in munca, ce nu a mai fost prevăzut, prin OG nr. 83/2000, emisă pentru completarea și modificarea legii menționate, pentru magistrați.
S-a statuat că art.9 alin.4 din OG nr.83/2000 prevede că orice dispoziții contrare acesteia se abrogă, aceeași formulare regăsindu-se și în art.50 din nr.OUG177/2002, însă art.31 din Legea nr. 50/1996 nu conține o dispoziție contrară acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, fiind complementar, deci în vigoare după adoptarea lor.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este diferențierea salarizării, care se face în funcție de mai multe criterii, printre care vechimea în muncă. Lipsirea unei întregi categorii profesionale de sporul de vechime în muncă echivalează cu atingerea integrității sistemului de salarizare, definit ca un ansamblu organizat în părți componente, care păstrându-și individualitatea, depind unele de altele.
Înlăturarea criteriului vechimii în muncă este nejustificată și conduce la încălcarea principiului diferențierii salariilor, inechitatea fiind creată chiar în cadrul corpului magistraților, din moment ce perioadele lucrate în altă profesie nu se oglindesc în veniturile obținute, după includerea în această categorie profesională.
Tribunalul nu a putut reține apărarea potrivit căreia sporul de vechime în muncă este inclus în calculul indemnizației lunare prevăzute la art.2 și următoarele din nr.OUG177/2002, întrucât la art.3 din aceeași ordonanță, se precizează modalitatea de stabilire a indemnizației cuvenită magistraților pentru activitatea desfășurată, făcându-se referire doar la funcții, nivelul instanțelor și vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
De altfel, prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art.329 alin.3 teza finală din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr. OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr. OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis în parte cererea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Institutul Național al Magistraturii la plata către reclamant a sumei de 11.582 lei, reprezentând sporul de vechime in munca neacordat si despăgubiri pentru perioada 01.06.2004-12.03.2007, astfel cum rezulta din raportul de expertiza nr. -.10.2007 de expertul .
de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume. Așadar, dacă se acordă creditorului a sumă de bani reactualizată de la data când trebuia achitată la data plății efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o primească cu o anumită perioadă de timp anterioară.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert.
Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu din 21.04.2007 s-a admis cererea formulată de pârâtul Ministerul Justiției în contradictoriu cu reclamantul. S-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr- pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.20893/3/LM/2007 în sensul că suma acordată reclamantului cu titlu de spor de vechime pentru perioada 01.06.2004-12.03.2007 reprezintă drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Institutul Național al Magistraturii, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.1088 Cod civil, nelegal dispunându-se acordarea despăgubirilor solicitate actualizate atât cu rata inflației cât și cu dobânda legală, potrivit acestor dispoziții nefiind posibilă decât aplicarea unei singure actualizări.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a i se acorda dobânda legală aferentă drepturilor salariale restante solicitate, Curtea o apreciază întemeiată, constatând că aceasta se impune potrivit art.1082, art.1084, art.1088 cod civil și OUG nr.9/2000, pentru a realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit prin neplata sumelor de bani datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești, cuvenite din raporturi de muncă.
Astfel, din conținutul art.1088 Cod civil rezultă că în cazul obligațiilor bănești,daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Acest text este incident în speță în temeiul art.295 alin.1 Codul muncii, ce consacră rolul de drept comun al legislației civile față de cea din materia dreptului muncii, ținând seama de faptul că în legislația muncii nu există nici o dispoziție prin care să se prevadă modul în care se acoperă prejudiciul cauzat prin neplata drepturilor salariale. Art.161 alin.4 Codul muncii prevede că pentru neplata salariului se pot solicita daune interese, dar nu se statuează în ce constau acestea, motiv pentru care în completarea textului în discuție trebuie aplicate prevederile art.1088 Cod civil.
Acordarea dobânzii legale este singura modalitate de acoperire a prejudiciului înregistrat de intimatul-reclamant prin neplata sporului de vechime, dat fiind caracterul imperativ și de ordine publică a art.1088 Cod civil, caracter ce rezultă din redactarea sa, în cuprinsul căruia legiuitorul arată în mod expres că: "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și că aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată".
În acest context al acordării dobânzii legale aferente sumelor datorate, solicitarea reclamantului de a i se acorda atât indicele de inflație cât și dobânda legală este neîntemeiată, întrucât instanța nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări a aceluiași prejudiciu, ceea ce echivalează de altfel cu o îmbogățire fără just temei.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Institutul Național al Magistraturii la plata către reclamant a sumei de 10.785 Ron, din care 9314 Ron reprezintă contravaloarea sporului de vechime neacordat aferent perioadei 01.06.2004-12.03.2007 și 1471 Ron dobânda legală aferentă acestei sume și va respinge ca neîntemeiată pretenția vizând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
La determinarea cuantumului sumelor acordate, instanța de control judiciar s-a raportat la sumele individualizate în raportul de expertiză expert contabil varianta a 2-a cu ale cărei concluzii au fost de acord ambele părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii, împotriva sentinței civile nr.594 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20893/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București.
Modifică în parte sentința atacată.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Institutul Național al Magistraturii la plata către reclamant a sumei de 10.785 Ron, din care 9314 Ron reprezintă contravaloarea sporului de vechime neacordat aferent perioadei 01.06.2004-12.03.2007 și 1471 Ron dobânda legală aferentă acestei sume.
Respinge ca neîntemeiată pretenția vizând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./21.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
