Drepturi salariale (banesti). Decizia 481/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 481
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -a -
***************************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva deciziei civile nr. 482 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII C, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererile de judecată în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința nr.482 de la 26martie 2009 admis excepția de necompetență teritorială în ceea ce îl privește pe, sens în care a declinat competența de soluționare a cauzei pentru acesta în favoarea Tribunalului Sibiu -Secția conflicte de muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O, Consiliului Local al Municipiului a Primarului Municipiului, invocată prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, în numele membrilor de sindicat, -a, -a, și, în contradictoriu cu pârâta Școala de Arte și Meserii C, având ca obiect acordarea sumelor reprezentând prime de vacanță pe perioada 2005-2008 actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul Local al Municipiului C și a Primarul Municipiului ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O și a Ministerului Educației, Cercetării și T
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că din înscrisurile de la dosar, rezultă că are domiciliul pe raza județului Sibiu, motiv pentru care, instanța a invocat și a pus în discuția părților,excepția de necompetență teritorială raportat la prevederile art. 284 al.2 codul muncii, excepție care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente: Acțiunea este promovată de sindicat care are un mandat legal potrivit Legii 54/2003, astfel încât în baza art. 28 din acest act normativ, poate promova acțiuni pentru protejarea intereselor sau pentru recunoașterea unor drepturi ale membrilor de sindicat. Prin urmare, sindicatul nu este titularul dreptului pretins ci doar a acționat în instanță în temeiul dispozițiilor legale în numele membrilor de sindicat.
Totodată, instanța văzând dispozițiile art. 137al. 1 Cod procedură civilă, va analiza și se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Consiliului județean O, Consiliului Local și Primarul orașului C - Instituția Primarului.
Deși în acțiunea precizată depusă ulterior la dosar, se menționează faptul că bugetul consiliului local este înaintat spre aprobare Consiliului Județean, acest aspect este important doar la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului la nivel de stat, așa cum se recunoaște chiar în cuprinsul cererii. Prin urmare este vorba de o modalitate de elaborare și de aprobare a bugetului dar ceea ce interesează în cauza de față este finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază și complementară.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar în prezenta cauză dreptul solicitat nu este prevăzut de legea de salarizare a personalului din învățământ ci de contractul colectiv de muncă, ce se aplică doar între părțile semnatare( Inspectoratul Școlar Județean O și Sindicatul Învățământului Preuniversitar O) și este condiționat de existența veniturilor proprii ale unității de învățământ, astfel încât nu se poate reține o obligație de plată în sarcina pârâtului Consiliul Județean O, sens în care instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și pe considerentul că nu există un raport juridic de muncă între membrii de sindicat și această parte.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și a Primarului orașului C - Instituția Primarului, la drepturile pretinse prin prezenta acțiune, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune și-a întemeiat cererea pe dispozițiilor unor contracte colective de muncă încheiate pe 2005-2008. Astfel, contractul colectiv de muncă cu nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005-2006 prevede la art. 59 alin.3 că prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca un raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu să se plătească o primă de vacanță.
Textul de mai sus prevede o vocație, o posibilitate și nicidecum o obligație de acordare acestui drept, deoarece este condiționat de posibilitățile economico-financiare ale unității de învățământ.
Instanța, analizând și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, constată că la art. 37 lit. se prevede pentru personalul din învățământ acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prin urmare acest drept impune în mod obligatoriu anumite resurse financiare care să facă posibilă includerea în proiectul de buget a unității școlare a sumelor necesare acordării și aprobarea acestui proiect de către consiliul local, urmând toate etapele prevăzute de legea bugetului cu includerea în bugetul județului și apoi în bugetul de stat.
Mai mult decât atât, art. 33 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2007 - 2008 prevede că în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
Legea 128/1997 nu prevede în mod expres acordarea acestui drept, iar art. 50 al.12 din statutul personalului didactic menționează că personalul din învățământ beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile de mai sus, care așa cum am arătat nu impun o obligație unității de învățământ cu care membrii de sindicat au raport juridic de muncă ci prevăd doar o posibilitate de acordare a primelor de vacanță condiționate de existența fondurilor.
Instanța a mai reținut că nici Ordonanța de Urgență 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu se referă la această categorie de salariați, deoarece art. 1 din actul normativ susmenționat precizează expres că prezenta ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anulare succesive și actele normative anulare de salarizare în perioada 2001-2006.
Este vorba însă de dreptul salariaților din sectorul bugetar prevăzuți de Legea 50/1996 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe de la misiuni diplomatice, oficii consulare și instituții culturale românești din străinătate precum Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a mai reținut că alin.2 al.art-1 menționează expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale. În cauza de față însă, așa cum am arătat mai sus, prima de vacanță nu este reglementată printr-o lege specială care să se aplice personalului din învățământ, acest drept fiind menționat în contractele colective de muncă pe care se întemeiază prezenta cerere.
Acordarea dreptului solicitat impune, de asemenea, existența la nivelul instituției de învățământ a unor venituri proprii din activități aducătoare de venit, dar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de venituri, astfel încât instanța a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ este neîntemeiată, urmând aor espinge. În situația aceasta, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului orașului C, și cu motivarea că în cauză nu există o obligație solidară, neexistând un temei juridic al solidarității, așa cum se susține în acțiune, deoarece raportul juridic de muncă este încheiat între unitatea de învățământ și fiecare salariat în parte.
Cum, în speța de față acțiunea a fost respinsă față de unitatea de învățământ, a fost respinsă și față de consiliul local și primar pentru considerentele deja expuse, precum și față de Consiliul ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, ca urmare a respingerii acțiunii principale, se impune a respinge și chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și și Ministerului Finanțelor Publice, ca o finalitate logică, dar și pe considerentul că între aceste părți și reclamant, nu există raporturi juridice de muncă, având în vedere și dispozițiile Legii 273/2006 care se referă la ordonatorii de credite și care nu impun o obligație directă acestei părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului C și a Primăria
Finanțarea unităților de învățământ special de stat se asigură din bugetul consiliului județean, conform art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995.
În ceea ce privește art. 16 din HG nr. 2192/2004, acesta nu este aplicabil decât județelor pilot, iar județul O nu a fost nominalizat printre acestea.
Asupra fondului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar putea rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica legată de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean O, Consiliului Local al municipiului C și a Primăriei C, din examinarea cuprinsului sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a soluționat cererea prin prisma acestei excepții, astfel că această critică este nefondată.
În ceea ce privește criticile asupra modului de soluționare a fondului cauzei,
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii. În plus, este de observat că acest contract nu este în nici un caz opozabil Consiliului Județean O, în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva deciziei civile nr. 482 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII C, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
