Drepturi salariale (banesti). Decizia 4815/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Numr în format vechi 2517/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4815R
Ședința public de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECTOR - - -
JUDECTOR -- -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurenții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, G, G, C, împotriva sentinței civile nr.2858 din 20.12.2007 pronunțat de Tribunalul C l rași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lâng Tribunalul C l rași, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism, având ca obiect-drepturi bnești spor de 50%
La apelul nominal fcut în ședința public nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier dup care
Curtea constatând cauza în stare de judecat o reține spre soluționare, având în vedere c s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa prților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constat urmtoarele.
Prin sentința civil nr.2858 din 20.12.2007 pronunțat de Tribunalul C l rași în dosarul nr-, a fost espins excepția necompetenței materiale a instanței, invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 01.10.2004, invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și din oficiu de ctre instanț, a fost admis, în parte, acțiunea formulat de reclamanții, G, G, C, și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul C l rași, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor, și au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI și Parchetul de pe lâng Tribunalul C l rașis plteasc reclamanților, G, G, C, și despgubirile bnești datorate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihic aferente perioadei 01.10.2004 -20.12.2007 proporțional cu perioada lucrat în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul C l rași sau celor de pe lâng Judectoriile C, Oltenița și L-Gar iar reclamanților și aceleași despgubiri pe perioada 01.10.2004 -30.11.2004.
Prin aceeași sentinț, a fost obligat pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism ctre reclamanții și la plata despgubirilor bnești datorate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihic aferente perioadei 01.12.2004 - 20.12.2007, a fost admis cererea de chemare în garanția a Ministerului Economiei și Finanțelor formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor, atât în calitate de pârât, cât și de chemat în garanție s aloce fondurile necesare plții drepturilor bnești acordate reclamanților prin prezenta sentinț.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii reclamanților.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut, în ceea ce privește xcepția necompetenței materiale a instanței, c aceasta este neîntemeiat, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecat îl constituie pretențiile formulate pentru despgubiri ca urmare a neacordrii unor drepturi salariale legale și nu contestație împotriva modului de stabilire a salariilor printr-un act administrativ emis de ordonatorul de credite spre a fi aplicabile dispozițiile art.36 al.2 din OUG27/2006.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 01.10.2004, invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut c este întemeiat deoarece acțiunea a fost formulat la data de 12.11.2007, cu depșirea termenului imperativ de 3 ani, prevzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 al.1 lit.c din Legea nr.53/2003.
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic, în procent de 50% prevzut de art. 47 din Legea nr.50/1996.
Legea este actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu legea suprem - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementeaz relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forț juridic superioar tuturor celorlalte acte normative și eman de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridic a legii const în faptul c norma stabilit de ea trebuie s corespund celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot s o abroge, s o modifice sau s deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficienței juridice.
În speț, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești.
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat faptul c acest articol ar fi fost abrogat prin nr.OG 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996.
Tribunalul a constatat c legea incidenț în cauz are caracter de lege organic, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. în art. 47 din Legea nr. 50/1996 se prevede c pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar.
Acest text a fost într-adevr abrogat, așa cum susține Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, prin art.42 din nr.OG83/2000, îns abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța nr.83/2000 este un act de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vdit contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referinț) s nu poat fi concretizat în practic.
Necesitatea respectrii principiului protecției încrederii în stat presupune ca evenimentele legislative s poat fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedic titularii drepturilor recunoscute legal, s se bucure de ele.
Referitor la Ministerul Economiei și Finanțelor. instanța a reținut c acesta, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, are rolul de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, având deci calitate procesual pasiv în virtutea calitții de instituție public cu rol de sintez în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite, cu precizarea c în lipsa alocrii unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificrii bugetare, Ministerul Publics -ar afla în imposibilitatea respectrii hotrârii judectorești.
Au fost respinse capetele de cerere ale tuturor reclamanților, privind plata pe viitor a acestor drepturi, precum și obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunztoare în carnetele de munc ale reclamanților, motivat de faptul c în ce privește drepturile solicitate, nu poate exista o prezumție de neexecutare a unei obligații reale în sarcina pârâților, reclamanții nesuferind înc niciun prejudiciu în acest sens, iar în cazul în care situația va persista, reclamanții au deschis calea unei noi acțiuni, iar în ce privește cellalt capt de cerere, se constat c exist o obligație legal în sarcina pârâților (Decretul nr. 92/1976).
Împotriva acestei hotrâri, au declarat recurs reclamanții, G, G, C, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.312 din Codul d e procedur civil, recurenții - reclamați au artat c instanța de fond a pronunțat o hotrâre nelegal, sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 01.10.2004, aceeași instanț respingând excepția într-o cauz similar.
De asemenea, a fost criticat respingerea cererii privind înscrierea mențiunilor corespunztoare în carnetele de munc ale reclamanților, precum și a solicitrii de plat a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic și pentru viitor, artându-se c prin decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001.
În recursul su, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.3,4,9 și 304 ind.1din Codul d e procedur civil, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a artat c sentința primei instanțe este nelegal, fiind pronunțat cu înclcarea competenței alte instanțe, în speț, faț de prevederile art.36 din.27/2006, competența de soluționare a pricinii revenind Curții de APEL BUCURE ȘTI.
De asemenea, s-a susținut c instanța de fond a depșit atribuțiile puterii judectorești, întrucât a dispus acordarea sporului în condițiile în care actul normativ care îl prevedea a fost abrogat prin OG nr.83/2000.
A mai artat recurentul-pârât c instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bnești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în condițiile în care Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetar și în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, nu poate s înscrie în bugetul propriu nici o plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de ctre instanț, astfel c acordarea ulterioar a unei sume de bani peste cea datorat - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justific.
De asemenea, s-a susținut c aplicarea actualizrii apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina s-și execute obligația asumat, astfel încât acordarea acesteia este lipsit de cauz juridic.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041pr.civ. pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, atât ca și chemat in garanție, cât și ca pârât, întrucât reclamanții nu sunt angajații acestei instituții.
S-a mai artat c între pârâtul Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale, care s justifice chemarea in garanție a instituției, totodat nefiind îndeplinite nici condițiile prevzute de art.60 Cod pr.civ.
Raporturile de munca sunt între reclamanți, pe de o parte, și instituțiile în care își desfșoar activitatea, pe de alt parte, Ministerul Public fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, de altfel singura instituție care își elaboreaz proiect de buget.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitțile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritțile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organica de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativa, prin urmare, pronunțarea unei hotrâri judectorești prin care s se impun elaborarea bugetului sub o anumita form și conținut, decizie luata de puterea judectoreasca, reprezentând o implicare în atribuțiile puterii legislative.
Analizând recursurile deduse judecții, prin prisma criticilor invocate și ținând seama și de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține, cu privire la recursul declarat de reclamanți, urmtoarele:
rin decizia nr.21/2008, instanța suprem a statuat, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat,în sensul c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernuluinr.83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat c instanțele judectorești pot s se pronunțe asupra regularitții actului de abrogare și a aplicabilitții în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța suprem c inaplicabilitatea normelor de abrogare parțial, determinat de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicat, și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificat și completat, s se produc și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, s-a constatat c au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, astfel c acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune c nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depșite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel înclcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptrii ordonanței (art.108 alin.3, în forma republicat în 2003 Constituției României) .
Concluzia instanței supreme a fost în sensulc efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezid incontestabil în faptul c drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadreaz în ipoteza la care se refer textul de lege.
Având în vedere faptul c decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus examinat, este obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedur civil, Curtea constat c sunt fondate criticile recurenților - reclamanți, aceștia fiind îndreptțiți a beneficia de plata sporului prevzut de art.47 din Legea nr.50/1996 pân la legala abrogare a acestuia.
Fondat este și critica referitoare la greșita respingere a captului de cerere privind operarea mențiunilor corespunztoare în carnetele de munc al intimaților-reclamanți, având în vedere faptul c sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brut lunar, constituie un drept salarial, care trebuie s fie evidențiat în carnetul de munc al acestora.
Curtea nu va reține îns motivul de recurs care vizeaz soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, pentru pretențiile anterioare datei de 01.10.2004, împrejurarea c aceeași instanț a respins excepția într-o cauz similar neputând conduce la modificarea soluției atacate, în condițiile în care dispozițiile privitoare la prescripția extinctiv au fost corect aplicate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea apreciaz c este nefondat critica referitoare necompetența primei instanțe în soluționarea pricinii, în condițiile în care obiectul cauzei îi formeaz un litigiu de munc care vizeaz neacordarea unui spor salarial, iar nu contestația la modul de stabilire a drepturilor salariale, astfel c în cauz nu sunt incidente dispozițiile 36 din.27/2006, pe care recurentul le invoc.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile privind depșirea atribuțiilor puterii judectorești, pe considerentul c actul normativ care prevedea acordarea sporului a fost abrogat prin OG nr.83/2000, Curtea reținând sub acest aspect faptul c dezlegarea dat acestei probleme de drept, prin Decizia nr. 21/ 10 martie 2008, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedur civil.
Referitor la critica vizând actualizarea drepturilor bnești solicitate de reclamanți, Curtea constat c aceasta este lipsit de interes, în condițiile în care, așa cum rezult din examinarea cererii de chemare în judecat, a dispozitivului și considerentelor sentinței atacate, reclamanții nu au solicitat actualizarea sporului pretins, iar instanța de judecat nu a dispus o astfel de msur.
Trecând la examinarea recursului declarat de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin care se invoc excepția lipsei calitții procesuale pasive, Curtea apreciaz c argumentele prezentate nu sunt de natur a conduce la modificarea hotrârii în sensul susținut.
Astfel, este adevrat c, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadreaz obligația de plata respectiva, în speț calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Public
Îns, pentru ca ordonatorul principal de credite s repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare s fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de ctre Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificrii bugetare.
De altfel, prin prevederile Ordonanței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de msuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și prin Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, s-au stabilit obligații legale precise în sarcina acestei instituții, legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotrâri judectorești.
Pentru considerentele mai sus expuse, vzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondate.
Va fi admis recursul declarat de recurenții-reclamanți, urmând a fi modificat în parte sentința atacat, în sensul c vor fi obligați pârâții s plteasc reclamanților în activitate sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic, în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brut lunar, și în continuare.
Vor fi obligați pârâții angajatori s înscrie mențiunile privind acest spor în carnetele de munc ale reclamanților.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulat de recurenții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.2858 din 20.12.2007 pronunțat de Tribunalul C l rași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lâng Tribunalul C l rași, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism.
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, G, C, împotriva aceleiași sentințe.
Modific, în parte, sentința atacat, în sensul c:
Oblig pârâții s plteasc reclamanților în activitate sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic, în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brut lunar, și în continuare.
Oblig pârâții angajatori s înscrie mențiunile privind acest spor în carnetele de munc ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
