Drepturi salariale (banesti). Decizia 484/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 484/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 1, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 109/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL B, cu sediul în B,- și reclamantele, -, ambele cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin cererile de recurs s-a solicitat de pârâți judecarea cauzei în lipsă; prin decizia nr. 304/21.01.2009 pronunțată în dosarul nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de APEL GALAȚI, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și având în vedere că prin cererile de recurs pârâții au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor un salariu de bază pentru nașterea minorului și reclamantei un salariu mediu pe unitate pentru nașterea minorului.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3751/113/23.11.2007, reclamantele - și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila pentru a fi obligați la plata ajutorului bănesc pentru nașterea unui copil prevăzut de art. 51 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național.
Reclamantele au motivat acțiunea pe următoarea situație de fapt: fiecare dintre ele au dat naștere câte unui copil și, în baza art. 51 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, au dreptul să încaseze un ajutor bănesc egal cu un salariu de bază, respectiv un salariu mediu pe unitate.
Prevederea de mai sus, în opinia reclamantelor, este aplicabilă oricărei unități angajatoare inclusiv instituțiilor publice sau organelor de stat, ca drept al angajaților și obligație a angajatorilor.
Textul invocat se coroborează cu dispozițiile art. 295 alin. 2 din Codul muncii, care se aplică cu titlu de drept comun și raporturilor de muncă atipice, adică acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă. diferită a personalului din justiție, domeniu în care își desfășoară actvitatea și reclamantele, în sensul neacordării ajutorului solicitat, pe motiv că nu este prevăzut de legea de salarizare specială, ar crea o reală discriminare, așa cum este prevăzută de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ar fi în totală contradicție cu prevederile Convenției OIM 102/1952 privind securitatea socială și cu Regulamentul nr. 883/2004 al Consiliului Europei, care are în vedere asigurarea unui cadru protector copilului nou născut și familiei din care face parte.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întampinare, a cerut respingerea acțiunii, întrucât drepturile salariale precum și celelalte drepturi ale persoanelului din sistemul autorității judecătorești sunt reglementate de dispoziții legale speciale.
Printre aceste drepturi nu sunt enumerate și cele privind acordarea ajutorului pentru nașterea unui copil. De asemenea, a arătat că dreptul pretins nu are acoperire în buget.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Tribunalul, examinând susținerile și apărările părților prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamantele își desfășoară acvititatea în cadrul Judecătoriei Reclamanta a dat naștere minorului la data de 21 decembrie 2005, iar reclamanta a dat naștere minorului la data de 25 septembrie 2007. Ambele reclamante desfășoară activitate de judecător și, datorită statutului lor special prevăzut de Legea nr. 303/2004, fac prte din categoriile de salariați ce nu pot încheia contracte colective de muncă în temeiul Legii nr. 130/1996.
Tot datorită dispozițiilor legale derogatorii care le reglementează activitatea, reclamantele sunt salarizate printr-o lege specială.
Ca judecători, reclamantele nu au contract individual de muncă, raportul lor juridic de muncă fiind un raport juridic atipic din cele prevăzute de art. 295 alin. 2 Codul muncii.
Cu toate acestea, dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național, în măsura în care nu sunt contrare Statutului magistratului, sunt aplicabile și reclamanților.
Argumentul este unul legal și este prevăzut în art. 241 lit. d din Codul muncii și în fiecare Contract Colectiv de Muncă Unic la nivel Național, unde se stimulează în mod expres: clauzele contractelor colective de muncă produc efectiv pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
În temeiul art. 51 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național 2005-2006 - aplicabil pentru reclamanta - salariații vor beneficia și de un salariu de bază plătit de unitate mamei pentru nașterea fiecărui copil. Dacă mama nu este salariată, beneficiarul poate fi soțul acesteia.
În temeiul art. 51 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național 2007-2010, ce este aplicabil reclamantei, dreptul ce se acordă mamei sau soțului acesteia cu ocazia nașterii fiecărui copil este egal cu salariul mediu pe unitate.
Prin aceste texte, legislația națională este în acord cu actele normative comunitare invocate de reclamante în acțiune.
În consecință, pentru argumentele expuse, tribunalul a constatat că acțiunea este fondată, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâtele la plata drepturilor pretinse.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari.
Împotriva sentinței civile au declarat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI.
Recurentul Ministerul Justiției a criticat motivarea primei instanțe întrucât nu cuprinde motivele pe care se fundamentează, mai cu seamă pe cele pentru care au fost respinse apărările sale.
A mai criticat hotărârea primei instanțe, solicitând să se observe că drepturile salariale sunt de altă natură pentru personalul din sistemul autorității judecătorești fiind reglementate de legislația specifică, acestea putând beneficia și de alte drepturi sub condiția prevederii exprese în beneficiul acestora.
Față de împrejurarea că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifice personalului de justiție care însă nu reglementează dreptul apreciat de reclamante, cererea a fost în mod greșit admisă de prima instanță în absența unui temei legal, cu depășirea atribuțiilor judecătorești.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Recurenta Curtea de APEL GALAȚI a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea legii, salarizarea sau orice alte drepturi bănești pentru magistrați realizându-se prin lege specială, acestora nefiindu-le aplicabile prevederile contractelor colective de muncă la nivel național.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
La dosar a fost depus Contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din sistemul justiției înregistrat sub nr. 46465/18.05.2006.
Nu au fost formulate întâmpinări.
Prin decizia civilă nr. 304/21.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare a declarării ca fiind neconstituționale prevederile art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, cauza a fost declinată spre competentă soluționare Curții de APEL GALAȚI.
La Curtea de APEL GALAȚI cauza a fost înregistrată sub nr. 264/44/24.02.2009.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Hotărârea primei instanțe este motivată în fapt și în drept și cuprinde elementele care fundamentează convingerea instanței cât și cele care vizează cererile părților.
De asemenea, hotărârea criticată nu apare ca fiind rezultatul depășirii atribuțiilor judecătorești, instanța pronunțându-se în limitele învestirii sale.
Este găsit întemeiat motivul de recurs invocat de ambele recurente vizând interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, intimatele-reclamante - și - îndeplinesc funcțiile de judecători în cadrul Tribunalului Brăila.
În primul rând trebuie menționat faptul că modalitatea de salarizare a magistraților este prestabilită prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă unic la nivel național, la art. 51 litera c, se prevede că, în afara ajutoarele prevăzute de lege la care au dreptul, salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare: un salariu mediu pe unitate plătit mamei pentru nașterea fiecărui copil, însă această prevedere nu se aplică și intimatelor-reclamante, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Dispozițiile Codului muncii, art. 241 și ale art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă la diferite niveluri: unitate, grup de angajatori, ramuri de activitate, la nivel național, la fiecare nivel încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Or, reclamantele, îndeplinind funcțiile de judecători, salarizarea acestora este reglementată de o lege specială, respectiv nr.OUG 177/2002 și, respectiv, nr.OUG 27/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
Referirea la art. 295 alin. 2 din Codul muncii nu poate fi primită pentru că nu se poate reține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care fac parte reclamantele nu sunt complete.
De altfel, chiar art. 3 al. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamanților cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care pot beneficia magistrații nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Potrivit art. l din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 alin. l din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantelor că, în acest fel, s-ar crea o discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât magistrații beneficiază, în mod expres, de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, flecare categorie profesională având propriile drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
Prin Convenția OIM nr. 183/2000 privind protecția maternității nu se prevede acordarea unui ajutor bănesc, în plus față de indemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de muncă, acest ajutor suplimentar fiind lăsat, deci, la latitudinea fiecărui stat.
La acest gen de protecție socială se referă Convenția mai sus amintită, în sensul acordării în special a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de muncă ce nu trebuie să coboare sub un anumit cuantum, alături de alte facilități.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie admise recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL G împotriva sentinței civile nr. 109/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
Va fi modificată în tot sentința civilă nr. 109/21.02.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 1, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 109/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 109/21.02.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele, -, ambele cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - -/04.06.2009
: 2 ex.//09.07.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
