Drepturi salariale (banesti). Decizia 485/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 485/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 116/F/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, TRIBUNALUL B și reclamanta și intervenientele în interes propriu, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, avându-se în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 116/28.03.2008 Tribunalul Brăilaa admis ca fondată acțiunea civilă și cererile de intervenție în interes propriu, formulate de reclamanta și intervenientele și, împotriva pârâților Ministerul d e Justiție, cu sediul în B, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei și intervenientelor ajutorul bănesc, egal cu un salariu de bază, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamanta a solicitat ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil, prevăzut de art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta, grefier la Judecătoria Brăila, a susținut că angajatorul refuză să-i achite ajutorul bănesc ce i se cuvine în baza art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006 pentru nașterea la 19.12.2006 a copilului, ceea ce a creat o situație discriminatorie între ea și alte categorii de salariați și un prejudiciu efectiv de data la care suma datorată trebuia plătită.
În drept, au fost invocate dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006, cele ale art. 240 și 295 din Codul muncii și ale Ordonanței Guvernului României nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002.
La termenul din 12.12.2007, în cauză au depus cerere de intervenție în interes propriu în temeiul art. 49 din Codul d e procedură civilă, asistentul judiciar și, grefier la Judecătoria Brăila, cu același obiect, motivate cu aceleași considerente de fapt și de drept.
În dovedirea susținerilor au fost depuse la dosar certificatele de naștere ale copiilor, născut la 19.12.2006, născută la 08.07.2005 și, născut la 02.02.2006, precum și copia Contractului colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii și a cererilor de intervenție ca neîntemeiate, susținând că drepturile salariale ale reclamantelor sunt stabilite prin legile speciale din sistemul justiției, care nu reglementează dreptul acestora la ajutor bănesc pentru nașterea unui copil, iar în conformitate cu art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Totodată, s-a invocat art. 157 al. 2 din Codul muncii cu privire la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că cererile, formulate în baza Legii nr. 167/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, sunt fondate pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta și intervenientele îndeplinesc funcția de grefier, respectiv asistent judiciar la Judecătoria și Tribunalul Brăila.
Certificatele de naștere depuse la dosar dovedesc faptul că reclamanta și intervenientele sunt mamele copiilor, născut la 19.12.2006, născută la 08.07.2005 și, născut la 02.02.2006.
Pârâtul Ministerul Justiției, în calitate de instituție publică angajatoare, recunoaște neplata drepturilor bănești pretinse, invocând lipsa temeiului legal și neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale cu care au fost motivate în drept cererile.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Ordonanța de urgență nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, asistenții judiciari sunt salarizați în baza acestui act normativ.
Potrivit art. 60 al 3-5 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, acesta beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a fost reglementată prin Legea nr. 50/1996 până la intrarea în vigoare Ordonanței Guvernului nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Actele normative de salarizare din sistemul justiției nu reglementează dreptul mamelor la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil.
Atât art. 48 din Legea nr. 50/1996, cât și art. 34 din OUG nr. 27/2006 au prevăzut că magistrații și personalul de specialitate beneficiază și de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale.
Dreptul la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil este prevăzut de art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006.
În art. 2 din Contract se precizează că actul stabilește drepturile și obligațiile cu privire la condițiile generale de muncă, iar termenul de unitate desemnează inclusiv instituțiile publice și organe de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 din Contract, clauzele acestuia produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat.
Codul muncii, în art. 11 stabilește faptul că prevederile contractului individual de muncă nu pot reglementa drepturi sub nivelul minim înscris în contractul colectiv de muncă, iar în art. 40 al. 2 lit. c prevede obligația angajatorului să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă.
Reglementare dreptului la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil din art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006 se constituie într-o măsură de protecție suplimentară pentru familiile salariaților.
Or, neacordarea ajutorului mamelor care lucrează în sistemul justiției pe motiv că legile speciale de salarizare nu-l prevăd, iar drepturile nu se negociază pentru salariații instituțiilor publice, ar încălca principiul nediscriminării prevăzut în art. 5 din Codul muncii, potrivit căruia, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În ceea ce privește art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, potrivit căruia prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, se constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât aplicarea art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006 nu se constituie în înlocuirea prin negociere a unui drept stabilit prin legile speciale aplicabile reclamantelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 49 al. 2 din Codul d e procedură civilă, intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Potrivit art. 291 din Codul muncii, dispozițiile privitoare la regulile speciale de procedură ale Codului se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă.
În aceste condiții, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu au fost admise ca fondate.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație până la data plății, reclamanta și intervenientele fiind îndreptățite la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI, considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat că drepturile salariale de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești sunt reglementate de legislația specifică acestora.
A mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 32 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifice aplicabilă personalului din sistemul justiției.
Cererile reclamantei și a intervenientelor au fost admise în mod greșit de prima instanță, neexistând temei legal.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
În drept, a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
De asemenea, recurenta Curtea de APEL GALAȚIa motivat că reclamanta și intervenientele au un statut special urmare îndeplinirii funcției de grefier în cadrul Tribunalului Brăila.
Acesteia i se aplică prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din sistemul justiției înregistrat sub nr. 46465/18.06.2006 încheiat pentru o perioadă de 2 ani.
Față de prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 238 alin. 1 Codul muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură "justiție" între Ministerul Justiției și Federația Națională a Sindicatelor Justiției, nu a preluat prevederea cuprinsă în art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Pe de altă parte pentru Contractul colectiv de muncă la nivel național Ministerul Justiției nu figurează printre instituțiile bugetare semnatare situație în care reclamanta și intervenientele nu puteau beneficia de prevederile art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii civile formulată de reclamantă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăilas -a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare, fiind invocate prevederile art. 1 al. 1 din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia civilă nr. 506/23.01.2009 Înalta Curte de casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curșii de APEL GALAȚI cu motivarea că disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale, cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurente, cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt fondate față de următoarele considerente:
Este adevărat că în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, la art. 51 lit. c, se prevede că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege la care au dreptul, salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare: un salariul mediu pe unitate plătit mamei pentru nașterea fiecărui copil, însă această prevedere nu se aplică și reclamantei intimate, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Dispozițiile Codului muncii, art. 241 și ale art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă, la nivel național, la fiecare încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Or, reclamanta și intervenientele îndeplinind funcția de grefier, activitatea lor este reglementată de o lege specială, Legea nr. 567/2004, cu modificările aduse ulterior.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
Salarizarea acestora și acordarea unor drepturi sunt stabilite prin acte normative și nu pe bază de negociere.
Referirea la art. 245 din Codul muncii nu poate fi primită pentru că nu se poate reține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamanta nu sunt complete.
De altfel, chiar Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că prin aceste contracte nu pot di negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei și intervenientelor cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care poate beneficia personalul auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Nu pot fi reținute susținerea reclamantei și a intervenientelor, a instanței de fond ca, în acest fel, s-ar crea o discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod expres, de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, fiecare categorie profesională având drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
Prin Convenția nr. 183/2000 privind protecția maternității nu se prevede acordarea unui ajutor bănesc, în plus față de îndemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de muncă, acest ajutor suplimentar fiind lăsat, deci, la latitudinea fiecărui stat.
La acest gen de protecție socială se referă Convenția mai sus amintită, în sensul acordării în special, a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de muncă, ce nu trebuie să coboare sub un anumit cuantum, alături de alte facilități.
De altfel,prin decizia nr. 821/3.07.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 2 al. 3 și 27 al. 1 din OUG nr. 137/2000 și a statuat că prin aceste texte sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că motivele invocate de recurente sunt întemeiate și se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În atare condiții, conform dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursurile declarate de pârâte și a se modifica sentința civilă recurată iar, în rejudecare, pentru argumentele arătate mai sus, se va respinge ca nefondată acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI împotriva sentinței civile nr. 116/F/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 116/F/28.02.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanta și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele și, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - /19.05.2009
: 2 ex.//10 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
