Drepturi salariale (banesti). Decizia 4877/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2875/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 4877/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent - SA împotriva încheierii de ședință din data de 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - SA prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/26.06.2009, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului.
Recurenta - SA prin avocat solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, întrucât acesta a fost depus prin poștă în data de 15.04.2009, iar motivele recursului au fost depuse a II-a zi, respectiv 16.04.2009. Dacă se trece peste această excepție, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constitutția României și suspendării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța de fost încălcând dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, soluționând excepția de neconstituționalitate pe fondul acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Constată că prin încheierea din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalului Teleorman - Secția pentru conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- s- respins ca in admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 al.2- ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii, invocată de pârâta - SA. A fixat termen de judecată la 11 mai 2009 pentru când se vor cita părțile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. dispozițiilor art.29 alin. 3 din Legea nr.47/1992, republicată: "nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
n cauza este neîndoielnic că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, conform căruia: "pe data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Această excepție de neconstituționalitate a art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, a fost deja examinată și respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Constituțională prin Decizia nr.254/24.09,2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.149/10.03.2009, cu motivarea că autorul excepției pune în discuție de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspecte ce țin de aplicarea legii ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.
, atâta timp cât Curtea Constituțională, cu motivarea precizată, a decis că excepția de neconstituționalitate a art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, este inadmisibilă, instanța de judecată nu mai poate aprecia că respectiva excepție este admisibilă.
Împotriva acest încheieri a declarat recurs pârâta - SA - Membru, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța competentă să decidă asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate este Curtea Constituțională.
Instanțele de drept comun, în fața cărora se ridică excepția, pot aprecia doar cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de lege, nu și cu privire la fondul excepției. Prin urmare, tribunalul trebuia să verifice: a) dacă dispozițiile invocate fac parte dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; b) dacă dispozițiile invocate au legătură ca cauza; c) dacă dispozițiile invocate au mai fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Cu toate acestea, instanța și-a depăși atribuțiile stabilite prin lege și a procedat la analiza pe fond a excepției invocată, reținând faptul că, prin cererea formulată nu se invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci se pune în discuție modalitatea de aplicare a legii în timp.
Față de toate aceste împrejurări, arata recurentul că instanța și-a depășit atribuțiile stabilite prin Legea nr. 47/1992 și a procedat la soluționarea excepției de neconstituționalitate pe fondul acesteia.
Mai arata recurentul ca exceptia indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 29 din legea nr. 47/1992, iar exceptia este si intemeieta in raport de prevederile constitutionale invocate.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999: "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea."
Art. 284 din Codul Muncii prevede: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedura civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul. "
Astfel, suntem în prezența a două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente. Și într-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă/absolută atrage nulitatea hotărârii.
Pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice: principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun; principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării; principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o norma nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/ tehnica legislativă.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, în raport și de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul din data de 29.06.2009, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării prezentului recurs.
Potrivit art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, acă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
In speța de fata, data certă de pe recursul formulat este 16 aprilie 2009 (fila 14 dosar recurs verso).
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 48 de ore calculat conform art. 101 din Codul d e procedură civila, ce prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
În concluzie, Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale raportat la art.3011din Codul d e procedură civilă și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta. împotriva încheierii de ședință din data de 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
A
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2ex/03.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
