Drepturi salariale (banesti). Decizia 491/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 491/R-CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR-DGFP, împotriva sentinței civile nr.361 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP V și intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar jurisprudență.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2007, reclamanții, a, -, a, -, OG, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea, Guvernul României, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei Și Finanțelor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr.10/2007, art.1 alin.1 în cele trei etape astfel: 1) 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2) cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007; 3) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
De asemenea, reclamanții au solicitat că aceste creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actele normative sus-menționate au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii procurorii și personalul auxiliar.
În acest fel s-a creat o discriminare care poate fi înlăturată prin acordarea acestor creșteri salariale și personalului din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.21 alin.1 din OG nr. 137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinarea formulată excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile Legii nr.554/2004, precum și cele ale art.126 pct. 6 din Constituția României, arătând că instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ.
De asemenea, a fost invocată și excepția lipsei capacității juridice a pârâtului Guvernul României argumentată prin faptul că acesta nu are personalitate juridică, putând sta în judecată numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă nelegalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că reclamanților nu le-a fost creat nici un prejudiciu și nu au fost puși într-o situație discriminatorie față de categoriile invocate prin cererea de chemare în judecată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că această instituție nu poate fi chemată în instanță în calitate de pârât, deoarece în conformitate cu art.16-20 din OG nr.137/2000, consiliul este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prev. de OG nr. 137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Prin sentința civilă nr.361 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, s-a luat act că reclamanții au renunțat la judecată față de pârâtul Guvernul României.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost respinsă acțiunea reclamanților față de pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea reclamanților și obligați pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, începând cu data scadenței până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României a fost privită ca întemeiată, având în vedere natura colegială a acestuia, dar și faptul că această instituție poate fi chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României și numai în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege.
După invocarea excepției lipsei capacității juridice a Guvernului României prin întâmpinare, reclamanții au formulat cerere precizatoare prin care au arătat că renunță la judecată față de această instituție.
Față de această situație, în baza dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată față de Guvernul României.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu art.10 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare.
Față de atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor de rectificare a bugetului, instanța a constatat că această instituție are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare pentru acoperirea sumelor revendicate de reclamanți.
Excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind lipsa calității procesuale pasive a fost privită ca întemeiată, întrucât această instituție nu poate fi chemată în instanță în calitate de pârât, deoarece nu poate fi obligată la a face ceva în favoarea reclamanților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din același act normativ, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze existența sau nu a discriminării.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin nr.OG 10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celor carte ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu disp.art.1 din actul normativ sus-menționat, salariile de bază al personalului bugetar se majorează în trei etape după cum urmează: cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate reclamanților, motivându-se printre altele că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu a fost primită, atâta timp cât aceste creșteri salariale prevăzute de OG nr.10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Unul dintre principiile fundamentale din dreptul muncii este și C al nediscriminării, stipulat de disp.art. 5 din cod în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Dreptul la salariu este un drept fundamental prevăzut de Codul muncii și Constituția României, iar în speța de față se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007, personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, însă, reclamanții care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea nu au beneficiat de aceste drepturi.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același text de lege se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Examinându-se textul din OG nr.10/2007, instanța nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății dovedirea existenței vreunui scop legitim care să înlăture reclamanții de la beneficiul creșterilor salariale.
Astfel, s-a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în raport de dispozițiile art. 2 din OG nr. 137/2000.
Mai mult decât atât, dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității dintre cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar prin Declarația Universală a Drepturilor Omului s-a statuat că tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de cele arătate, acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în sensul obligării pârâților Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007 începând cu data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, a fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, fără a avea în vedere că nu are nici un fel de raporturi de muncă cu reclamanții.
Faptul că Ministerul Justiției nu a acordat drepturile salariale pretinse de reclamanți nu conferă nici o garanție din partea pentru sumele de bani ce ar trebui să le plătească și care izvorăsc dintr-un raport juridic de muncă având la bază un contract individual de muncă.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor sunt expres prevăzute de Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
Se mai arată că Legea bugetului de stat este o lege organică ce poate fi modificată numai în condițiile prevăzute de lege, recurentul neavând nici un fel de atribuții în acest sens. Ca atare, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat, se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
În al doilea motiv de recurs se critică sentința instanței de fond în sensul că în mod neîntemeiat a fost admisă acțiunea reclamanților, cu toate că indexările reglementate de art.1 din nr.OG10/2007 se referă la alte categorii de personal decât magistrații, pentru aceștia din urmă legea specială reglementând drepturile salariale și majorările periodice aplicabile, ceea ce înseamnă că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, singura abilitată să adopte și să creeze legi fiind puterea legislativă.
Nu se poate reține, de asemenea, nici existența vreunei discriminări prin acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale, în speță neinvocându-se nici unul din criteriile de discriminare prevăzute de nr.OG137/2000 sau de art.154 alin.3 din Codul muncii.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
De altfel, instanța nu a instituit pentru acest pârât decât obligația de a aloca fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești în litigiu, situație în care a acționat în contextul atribuțiilor constituționale conferite pentru puterea judecătorească.
C de-al doilea motiv de recurs vizează fondul cauzei și este de asemenea neîntemeiat.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate judecătorilor și personalului auxiliar din instanțele judecătorești motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1.personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2.personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților și a personalului auxiliar de specialitate.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum s-a arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-DGFP, împotriva sentinței civile nr.361 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/18.06.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
