Drepturi salariale (banesti). Decizia 492/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 492/
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T M,--3, județul M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 134 din 09.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în vederea pronunțării.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 134 din 9 februarie 2009 Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; a admis în parte acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor (premiilor) neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în cuantum de 900 lei, urmând ca sumele menționate să fie actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective; a respins restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru următoarele categorii de personal din sistemul justiției: pe de o parte, aparatul propriu al Ministerului Justiției, pe de altă parte, judecători, consilieri de reintegrare socială ș supraveghere, funcționari publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești.
Reiese că a fost avută în vedere acordarea de stimulente doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate.
Aceasta și pentru că ulterior, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul ministrului justiției nr. 1793/C/2006 din 27 iulie 2006, fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care i-ar pune într-o situație discriminatorie.
Pentru considerentele expuse, recurentul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a respectivei instituții și, drept consecință, respingerea pe acest considerent a acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor drepturi bănești către salariații altor instituții, în speță raporturile de serviciu ale reclamantei fiind stabilite cu Tribunalul Mureș, căruia îi revine obligația achitării drepturilor salariale pretinse în cauză. Pe de altă parte, nu s-a reținut și nu s-a dovedit vreun fel drepturile și interesele acesteia, astfel că în sarcina sa nu poate să subziste nicio obligație de despăgubire.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente stimulentelor neacordate în luna decembrie 2005, invocând împrejurarea că a fost discriminată față de restul personalului din justiție ( magistrați, funcționari publici și personal contractual ).
Cererea acestora a fost admisă cu privire la pretențiile aferente lunii decembrie 2005, reținându-se că a fost discriminată în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3 din nr.OG 137/2000, întrucât i-a fost refuzat un adaos salarial sub pretextul că aparține la o anumită categorie socio - profesională.
În opinia Curții, soluția este greșită, deoarece categoria personalului auxiliar de specialitate nu a fost vizată de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005, în schimb, a fost beneficiara exclusivă a stimulentelor acordate prin Ordinul nr. 1793/C/2006. În acest context, reclamanta nu poate invoca o diferență de tratament, derivând din apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
Este adevărat că prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată ca temei al acțiunii, s-a constatat existența unei discriminări potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, însă de remarcat este faptul că discriminarea, invocată de către reclamantă în susținerea pretențiilor formulate, nu s-a raportat la această categorie profesională, astfel că, și sub acest aspect acțiunea este nefondată.
De asemenea, Curtea este obligată, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, să facă aplicarea deciziilor Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).
Or, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamantei beneficiul unei norme legale care nu o viza, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și va modifica în parte hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 134 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în S, str. -..-, nr. 7, județul
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 exp./04.06.2009
Jud.fond.;
Asist.jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
