Drepturi salariale (banesti). Decizia 4923/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4923
Ședința publică de la 28 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
Judecător -- -
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1981/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat cu delegație de substituire, au lipsit intimații reclamanți, și C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurenta pârâtă SC SA, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1981 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței teritoriale, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimată.
S-a admis acțiunea formulată de petenții, și C, împotriva intimatei SC SA
A fost obligată intimata la plata către petenți a drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paști pentru anul 2008, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate cu indicele de inflație de la data datorării, la data plății efective.
A mai fost obligată intimata la plata către petenți a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an, cuvenite pe anul 2008, indexate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut că în speță, competenta materială a Tribunalului Gorj de a soluționa litigiile de munca este stabilită prin dispozițiile art. 2 alin 1 pct. 2 lit. b) din Codul d e procedura civila potrivit carora, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu exceptia celor date prin lege în competența altor instanțe. Iar competenta teritorială a tribunalului este cea prevăzută de art. 284 din Codul muncii potrivit căruia, conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau resedința reclamantul.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta a înlăturat apararea intimatei, apreciind ca sub aspectul acordarii drepturilor salariale de orice natura (rezultate din contractele colective sau individuale de munca) sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, actiunea fiind supusa prescriptiei extinctive de trei ani, și nu aceleia invocata de catre intimata si prevazuta la art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Cat priveste apararile referitoare la prematuritatea formularii actiunii, invocata de intimata, instanța a reținut că angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a nascut in absenta negocierilor dintre patronat si sindicat. Lipsa oricaror negocieri asupra cuantumului sumelor si modalitatii de acordare nu poate nega dreptul salariatilor, asumat de parti prin contractele colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari.
Drepturile solicitate de petenți fiind de natură salarială, aceștia au calitate procesuală activă, fiind titularii acestor drepturi, astfel încât va fi respinsă și excepția privind lipsa calității procesuale active a petenților.
Pe fond s-a reținut că susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
De asemenea, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul muncii.
În același timp, s-ar încălca și dispozițiile art. 154 Codul muncii, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iardispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri,astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație, petenții nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța a apreciat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate și a admis acțiunea în parte cu precizarea ulterioară.
Împotriva hotărârii respective declarat recurs intimata criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs s-a susținut în primul rând faptul că în mod greșit, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul muncii, în realitate fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din același cod, care stipulează faptul că, "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestora".
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în mod greșit Tribunalul Gorja admis capătul de cerere având ca obiect aprovizionare toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007, întrucât acest venit a fost introdus, începând cu luna martie 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat conform prevederilor art. 168 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, care stipulează faptul că, "începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază", iar pe perioada 1998 - 2001 aceeași prevedere arăta că "fiecare din suplimentările salariale se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
S-a mai arătat, sub acest aspect, faptul că introducerea în salariul de bază a drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă este pusă în evidență și prin adresa nr. 2412/1998 și prevederile art. 168 alin. 3 din CCM la nivel pe anul 2008.
S-a concluzionat că prevederile art. 176 pct. 4 alin. 6 din CCM la nivel de ramură instituie o excepție de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, venitul respectiv fiind introdus, începând cu luna martie 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel încât, începând cu anul 1999, sindicatul renunțat la purtarea negocierilor pe tema acordării distincte a acestui venit anual.
In privința capătului de cerere, referitor la prima de Paști pe anul 2008, s-a considerat, de asemenea, că în mod greșit a fost admis de prima instanță fără a se avea în vedere prevederile CCM la nivel de unitate pe anul 2008, așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat pe data de 22.02.2008 la Ministerul Muncii care, prin art. 14 schimbă conținutul prevederilor art. 168 din CCM, statuându-se faptul că primele de Paști și C au fost introdusă, încă din anul 2003, în salariul de bază, aceasta fiind voința părților semnatare, a patronatului și a sindicatului reprezentativ, conform prevederilor alin. 2 din același art. (168 din CCM la nivel de SA).
Recursul declarat de intimata SC SA este nefondat în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și este însă întemeiat și se va admite în ceea ce privește fondul cauzei privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005 - 2007 și a primei aferente sărbătorii de Paști 2008.
Astfel, în mod întemeiat Tribunalul Gorja respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând în mod corect că sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul muncii și nu prevederile art. 283 alin. 1 lit."e" din același cod, în speță fiind vorba de solicitarea unor drepturi salariale de orice natură și nu de neexecutarea unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prevederile CCM la nivel de unitate SA pe anul 1997 (art. 168 alin. 3) fac vorbire de "suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, cât și a Primelor de Paști și C", rezultând astfel, fără dubii, că drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi de natură salarială, astfel încât este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani de zile.
Este întemeiat recursul declarat de intimată în ceea ce privește, însă, suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și prima aferentă sărbătorii de Paști pe anul 2008.
In ceea ce privește suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, se constată că în mod greșit a fost admis acest capăt de cerere de către Tribunalul Gorj, hotărârea pronunțată întemeindu-se doar pe prevederile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, potrivit căruia "cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, fiecare dintre adaosurile de mai sus având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură", ignorându-se prevederile CCM la nivel de unitate.
Astfel, prin dispozițiile art. 168 alin. 3 din CCM la nivel de unitate SA, s-a prevăzut faptul că "începând cu 01 iunie 2007, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un model de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract", prevedere preluată ulterior și în CCM la nivel de unitate pe perioada 1998 - 2001, cât și în anul 2002, ușor modificată în sensul că "fiecare din suplimentările salariale de la alin. 1 se acordă în condițiile în care prin act adițional, conform Legii nr. 130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază", precum și faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998, emisă de conducerea SC SA
Se va reține, din aceste dispoziții legale,întrucât prevederile CCM la nivel de ramură și unitate constituie legea părților, că suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat al intimatei, începând cu luna martie 1998, dispozițiile art. 176 pct. 4 alin. 6 la CCM la nivel de ramură constituind o excepție de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie, regula fiind aceea a introducerii drepturilor solicitate de către reclamanți, în salariul de bază, iar ca o confirmare a acestei situații, sindicatul renunțat, începând cu anul 1999, la inițierea de negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Sunt întemeiate și motivele de recurs referitoare la capătul de cerere privind prima de Paști pe anul 2008, în mod greșit Tribunalul Gorj admițându-l prin ignorarea prevederilor CCM la nivel de unitate pe anul 2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat la data de 22 februarie 2008 la Ministerul Muncii.
Prin actul adițional respectiv s-au adus modificări dispozițiilor art. 168 din CCM în sensul că, primele de Paști și C au fost introduse în salariul de baza, devenind parte a salariului de bază începând cu anul 2003, iar Nota Comisiei paritare încheiată în același an, 2008, a confirmat intenția comună a părților contractante, că primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al salariaților intimatei, astfel încât nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct, salariaților.
Aceste modificări își produc efecte, însă numai la nivelul anului 2008, fiind vorba de modificarea unui contract aflat în vigoare, neputându-se pune semnul egalității între drepturile salariale reprezentând prima de Paști pe anul 2008 și drepturile salariale privind prima de Paști și C pe perioada 2005-2007, pentru această ultimă perioadă, actul adițional încheiat în anul 2008, neputându-și produce efecte juridice.
Față de cele arătate, se va reține că Tribunalul Gorja făcut o greșită aplicare a legii, hotărârea pronunțată fiind afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă se privește ca fiind întemeiat și se va admite în parte, în sensul că se va respinge acțiunea privind capetele de cerere având ca obiect aprovizionarea de toamnă-iarnă, pe perioada 2005-2007 și prima de Paști pe anul 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1981/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și C.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iulie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
3 ex/IE/25.08.2009
fond:
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Adina Calotă Ponea
