Drepturi salariale (banesti). Decizia 4994/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4994

Ședința publică din 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu

JUDECĂTOR 2: Marian Lungu

JUDECĂTOR 3: Carmen

Grefier

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 31 august 2009 și ședința publică din 03 2009, privind recursurile declarate de reclamanta ( ), și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.1035/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL ARGEȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.

Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.

Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 august 2009, și în încheierea de la data de 03 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.

În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința civilă nr. 1035 din 03 Iunie 2008, Tribunalul O l t, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice al Județului

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu TRIBUNALUL ARGEȘ, Ministerul Justiției și obligă pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut pe perioada 7.02.2005 - 1.07.2005 actualizat la data plății efective.

Au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 7.02.205 - 1.07.2005 actualizată la data plății efective.

S-a constat prescris dreptul la acțiune pentru drepturile bănești constând în 50% pentru perioada 1.09.2004 - 30.06.2005.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele;

În baza art. 137 cod procedură civilă, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, s-a constatat, ca fiind întemeiată, având în vedere că nu există raporturi de muncă între reclamantă și acesta.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% din salariul brut, s-a apreciat ca fiind întemeiată în parte, având în vedere și dispozițiile art. 283 alin.2 codul muncii, din următoarele considerente:

Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar. "

Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.

Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56- 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.

Față de cele de mai sus întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamantei având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar.

În același sens a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia nr.XXI/2008 privind recursul în interesul legii referitor la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.

În consecință au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumelor reprezentând drepturi bănești salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația de bază brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație la momentul executării hotărârii pe perioada 7.02.2005 - 1.07.2005, constatându-se prescrisă perioada 1 2004 - 7.02.2005, având în vedere dispozițiile art. 283 al.2 codul muncii raportat la data introducerii acțiunii.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de 10%, instanța analizând actele aflate la dosarul cauzei reține că reclamanta în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Argeș, în perioada sus-menționată nu a beneficiat de indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pentru perioada 7.02.2005 - 1.07.2005, iar potrivit art. 11 alin 3 din Legea 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.

De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară. Ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției, a acordat aceste sporuri personalului sus-menționat prin aceasta fiind încălcate prevederile privind egalitatea în drepturi,deoarece a presupus o diferențiere de salarizare între aceștia și alți grefieri -, fără a exista o modalitate concretă de opțiune a acestora pentru încadrarea într-o categorie sau alta.

Astfel, prin dispozițiile. art. 6 alin 2 codul muncii, salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Instanța a admis în parte acțiunea, în sensul acordării drepturilor solicitate pe perioada 7.02.2005 - 1.07.2005, constatându-se prescris dreptul la acțiune pentru perioada 1 2004 - 7.02.2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul și intimatul Ministerul Justiției.

Reclamantul critică modul de soluționare a cererii privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 01.09.2004 - 30.06.2005, ca urmare a admiterii excepției prescripției, în condițiile în care acțiunea a fost promovată la 07.02.2008, acesta fiind termenul de la care se calculează curgerea prescripției.

Intimatul Ministerul Justiției critică atât sentința cât și încheierea în care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței.

Astfel, se arată că hotărârea este netemeinică și nelegală, în condițiile în care s-a dispus acordarea unor drepturi salariale ce nu sunt prevăzute de lege, respectiv de OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acesta.

Se mai arată că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, atâta timp cât legea ce reglementează principalele funcții și atribuții ale acestei autorități, nu prevede obligația recurentului de a repara prejudiciul produs prin discriminare, ca urmare a constatării unei fapte prevăzute de OG 137/2000.

De asemenea, recurentul invocă decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție din 12.05.2008 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea 50/1996.

În ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale se arată că în mod greșit a fost menționată perioada acordării drepturilor salariale, în raport de data promovării acțiunii, atâta timp cât minuta și dispozitivul hotărârii menționează alte date, greșeala săvârșită de către prima instanță, neputând fii înlăturată decât pe calea promovării unei căii de atac și nu pe calea cererii de îndreptare eroare materială.

Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că, recursurile sunt nefondate, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 4 și 9 rap.la art. 312 pr.civ. urmează a le respinge.

Recursul reclamantei în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale, urmează a fi respins în condițiile în care așa cum rezultă din încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, încheierea din 14 iunie 2008, s-a constatat prescris dreptul la acțiune pe perioada 01.04.2004 - 06.02.2005, în ceea ce privește acordarea celor două sporuri.

Prin soluția adoptată asupra cererii formulată de însăși recurentă, prima instanță a înlăturat deficiența invocată în recurs, astfel încât reiterarea acesteia prin motivele de recurs, apare ca neîntemeiată, în condițiile date.

Recursul promovat de către intimat, criticile privind acordarea sporului de 50%, spor de risc și suprasolicitare de neuropsihică, urmează a fi respins ca nefondat.

Criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.

Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitare.

În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.

În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.

In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Justiției, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.

În ceea privește critica adusă încheierii de îndreptate eroare materială se constată că aceasta este nefondată atâta timp cât din motivarea instanței de fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței rezultă că, termenul avut în vedere, în raport de care s-a calculat începerea curgerii termenului de prescripție este data promovări acțiunii, acesta fiind momentul la care prima instanță se raportează în acordarea drepturilor salariale.

Trecerea greșită a unei alte date nu poate semnifica decât o simplă greșeală materială, rectificabilă în condițiile art. 281 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamanta ( ( ), și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.1035/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL ARGEȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.

PREȘEDIENTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Red. jud. Grefier,

2 ex. /16.09.2009.

Jud. fond..

.

Președinte:Tamara Carmen Bunoiu
Judecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 4994/2009. Curtea de Apel Craiova