Drepturi salariale (banesti). Decizia 501/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 501/

Ședința publică din 11 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Benone Fuică

JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu

JUDECĂTOR 3: Alina Savin

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții CONSILIUL LOCAL G, recurent MUNICIPIUL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței civile nr.167/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ȘCOALA NR. 3 " ", cu sediul în G,- și intimații - reclamanți, C, G, prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reprezentantul reclamanților SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții și intimata - pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea invocă excepția inadmisibilității recursului promovat de Municipiul G prin reprezentant și Primarul municipiului G, aceste două instituții nefiind părți în dosarul de fond.

Reprezentantul reclamanților cu privire la excepția invocată arată că este întemeiată și solicită admiterea. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G, arată că această instituție are calitate procesuală pasivă, fiind implicată direct în finanțarea cheltuielilor din învățământ. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanții, C, G reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G și Școala nr.3 " " G plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.

Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.

În drept, au invocat art. 50 al.1, 2 din Legea nr. 128/1997.

Pârâții, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 167/30.01.2009 a Tribunalului Galațis -a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta. A fost admisă acțiunea și obligați pârâții către reclamanți la plata tranșelor suplimentare de vechime, acordate la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ începând cu data de 05.12.2005 cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a perioadei efectiv lucrate.

În motivare instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 05.12.2008, reclamanții, C, G, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala nr. 3 " " G și Consiliul Local G, obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic. S-a solicitat plata diferențelor de drepturi salariale, rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate cu rata inflației.

În fapt, s-a arătat că salariații din învățământ - personal didactic - trebuie să beneficieze de trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuie să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. S-a mai subliniat că Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, iar, potrivit principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

În dovedirea cererii, reclamanții s-au folosit de proba cu înscrisuri.

Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au propus probe în combaterea acțiunii.

La termenul de judecată din data de 30.01.2009, reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanții, membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G, sunt angajați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 14-25 dosar.

Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.

În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitatea de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".

Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.

Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată, întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.

În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, Tribunalul constată că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariaților.

Având în vedere că, potrivit disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, Tribunalul urmează a admite și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.

Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a dispuse obligarea pârâților la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 05.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant.

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta, având în vedere că potrivit disp. art. 246 Cod procedură civilă, "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă", tribunalul a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.

Împotriva sentinței civile au declarat recurs Consiliul Local G, Municipiul G și Primarul Municipiului G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.

Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.

Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.

În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local T pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.

Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al jud. G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și HG nr. 741/2003.

În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate, invocând în drept, disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă.

La termenul din 11.05.2009 curtea din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de Municipiul G și Primarul Municipiului G, care nu au fost părți în dosarul de fond.

Analizând actele dosarului, raportat la excepția invocată, instanța reține următoarele:

Prezentul litigiu s-a desfășurat în fața instanței de fond între reclamanții, C, G, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G și pârâții Consiliul Local G și Școala nr. 3 " "

Ca urmare, singurele persoane care au legitimare activă și interesul de a ataca hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați sunt părțile care au pierdut procesul, respectiv pârâții Consiliul Local G și Școala nr. 3 " "

În speță se constată că recursul a fost formulat de pârâtul Consiliul Local G împreună cu Municipiul G și Primarul Municipiului G, care nu au fost părți în dosarul de fond.

În consecință instanța va constata că este inadmisibilă exercitarea recursului de către un terț față de proces și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul G și Primarul Municipiului

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local T în conformitate cu dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 și 3041.pr.civ. Curtea îl apreciază ca fiind nefondat față de următoarele considerente:

Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.

Potrivit art. 167 al.3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.

Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.

De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.

În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG2192/2004 și nr.HG 174/2003.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G împotriva sentinței civile nr. 167/30.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții PRIMARUL MUNICIPIULUI G și MUNICIPIUL

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, împotriva sentinței civile nr.167/30.01.2009 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11 Mai 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

: /05.06.2009

:DC/09.06.2009

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Președinte:Benone Fuică
Judecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 501/2009. Curtea de Apel Galati