Drepturi salariale (banesti). Decizia 5122/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5122
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 635 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns părțile lipsind: recurenta pârâtă SC SA și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și recurenta pârâtă SC SA a solicitat în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 635 de la 30 ianuarie 2009 admis acțiunea în parte formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC Energetic SA,.
A obligat pârâta la plata către reclamant a primelor de vacanță in procent de 75 % din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2006-2007, sumă actualizată până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de salariat in cadrul pârâtei.
Prin art.123 din CCM /2007 la nivel de ramura, s-a prevăzut că,salariații vor primi o prima de vacanta de minim 75% din indemnizația de concediu odihna.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
În perioada 2006-2007 facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă, aceasta fiind executata de debitor.
În perioada începând cu data de 2006 si pana la data introducerii acțiunii însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
Instanța a constatat că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art.53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății."
Instanța a constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Restrângerea ar fi posibilă pe o perioadă determinată de existența cazurilor prevăzute de art. 53 din Constituție, dar prin stipularea unor termene viitoare de incidență a suspendării s-a extrapolat o situație care, oricum nu se justifica, până la sfârșitul anului 2008.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă generatoare a unui drept, ce presupune o obligație corelativă cu executare printr-un singur act nu se mai circumscrie ideii de restrângere de drepturi, ci operează ca o veritabilă lipsire de drepturi abuzivă, subiectivă și arbitrară.
Examinând textele de lege prin care a fost suspendată succesiv plata primei de vacanță și care nu mai sunt în vigoare, s-a constatat că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la primă de vacanță nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului.
În acest sens, în art. 18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Astfel, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz ca o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
Contractele individuale de muncă se încheie de regulă pe perioadă nedeterminată, nu se poate aprecia în mod anticipat durata raporturilor de muncă, natura acestora și în consecință natura și componența drepturilor salariale.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 236 si art. 239 din Codul muncii, art.123 din CCM/2007 la nivel de ramură că acțiunea este întemeiată a fost admisă, sumă care urmează să fie reactualizată până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC Energetic SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea pronunțată cuprinde considerente străine de natura pricinii. Astfel, în motivare se face referire la texte de lege, prin care ar fi fost suspendată succesiv plata primei de vacanță și care nu mai sunt în vigoare.
Ori în cauză reclamantul este salariat cu contract individual de muncă la o societate comercială, și nu a existat nici un act normativ care să fi suspendat plata primelor de concediu.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat.
Astfel, din analiza considerentelor sentinței se poate observa că instanța de fond analizează fondul cauzei prin prisma unei eventuale suspendării a plății primelor de vacanță printr-un eventual act normativ, fapt ce nu se regăsește în speța de față.
În aceste condiții se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct. 7 Cod pr. civ. și 312 alin. 3 Cod pr. civ motiv pentru care va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 635 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
01.10.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
