Drepturi salariale (banesti). Decizia 5123/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5123

Ședința publică de la 29 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marin Panduru

JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu

JUDECĂTOR 3: Doina Vișan

Grefier - -

***********

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 486 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți din dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și intimata reclamantă având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege iar recurenta reclamantă și recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR au solicitat în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea în lipsă.

Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.

CURTEA

Asupra recursurilor de față.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 486 din 12 martie 2009 disjuns cauza. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară pe perioada 15.09.2008 - 01.03.2009, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății.

S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

S-a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.

Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

In ceea ce privește pe reclamanta, care are domiciliul în comuna Cetate, județul D, față de dispozițiile art. 284 Codul Muncii, competent a soluționa cauza este Tribunalul Dolj, motiv pentru care a fost declinată competența de soluționare.

Referitor la acțiunea formulată de reclamanta s-a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.

Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Astfel potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.

Ori prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56- 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.

Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar.

În același sens a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia nr.XXI/2008 privind recursul în interesul legii referitor la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.

În ceea ce privește acordarea acestui spor în continuare instanța la. Respins ca fiind rămas fără obiect, întrucât începând cu data de 01.03.2009, prin decizia nr. 13/12.03.2009 a Curții de Apel Craiova,acest spor a fost acordat personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public, s-a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 60, 63 din codul d e procedură civilă, având în vedere art. 19 din Legea 500/2002.

Împotriva sentinței respective, au declarat recurs reclamanta și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin motivele de recurs, reclamanta critică sentința pentru faptul că în mod greșit instanța nu a acordat sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % și în continuare.

Ministerul Justiției, prin motivele de recurs, arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.9 Cod procedură. civilă, în sensul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin art. 1, pct.42 din OG nr. 83/2000, cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.

A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției se privește ca nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:

Criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.

Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.

În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.

Ca atare,în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul se privește ca nefondat și se va respinge.

Cât privește recursul declarat de reclamantă, acesta este fondat și se va admite cu următoarea motivare:

În mod greșit Tribunalul Mehedinția respins cererea formulată privind acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare. Considerentele primei instanțe sunt greșite întrucât din întregul conținut al deciziei nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de ICCJ - Secțiile Unite, rezultă cu claritate faptul că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și pentru viitor magistraților și personalului auxiliar de specialitate, până în momentul în care Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, îl va include în salariu, adoptând o lege de salarizare în care acest spor să fie prevăzut în mod expres.

Nu poate subzista teza reținută de prima instanță, în sensul că reclamanții nu posedă o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru viitor, atâta vreme cât prin decizia ICCJ s-a statuat asupra faptului că sporul respectiv este cuvenit categoriilor sociale enumerate în dispozitiv și că reprezintă un drept salarial, iar abrogarea dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996 prin prevederile OG nr. 83/2000 și nr. 177/2002 s-a constatat a fi nelegală

Lipsa acestei mențiuni din dispozitivul hotărâri ar duce la situația în care,pe perioada termenului general de prescripție, din trei în trei ani de zile, persoanele îndreptățite la acordarea acestui spor ar introduce cereri în instanță pentru concretizarea efectivă a acestuia.

Față de cele arătate, se constată că Tribunalul Mehedinția făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește acest capăt de cerere formulat de reclamanți, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul reclamantei se privește ca fiind întemeiat și se va admite, se va modifica în parte hotărârea primei instanțe în sensul că se va dispune acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

I DE

Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 486 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți din dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și intimata reclamantă.

Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâții și la plata în viitor a sporului respectiv.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 486 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți din dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și intimata reclamantă.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

05.10.2009

Red.jud.-

3 ex/AS

fond:

Președinte:Marin Panduru
Judecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 5123/2009. Curtea de Apel Craiova