Drepturi salariale (banesti). Decizia 5191/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
]Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5191
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - - -
JUDECĂTOR 1: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei că
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 156/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la 25.09.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză inițial la 02.10.2009, ulterior la 07.10.2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul O l t, reclamanții, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Curtea de Apel Craiova, și în contradictoriu cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să recunoască discriminarea și fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale constând în creșterile salariale prevăzute de OG10/2007, la art. 1, alin 1 începând cu data de 01 ianuarie 2007 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, actualizate la data plății efective, în trei etape: astfel cu 5% începând cu data de 01.01 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, precum și la plata dobânzilor legale și la efectuarea mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar în ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O au solicitat obligarea acestuia să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Reclamanții îndeplinesc funcția de consilieri de probațiune la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l
În motivare,reclamanții au arătat că prin nr.OG6, 8, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar cu excepția consilierilor de probațiune, prin aceasta creându-se o discriminare potrivit OG137/2000.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 156 din 12 februarie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP O, Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
respins excepția necompetenței materiale instanței, invocată de Guvernul României, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul O l
Au fost obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând majorări salariale de 5% începând cu 01.01.2007 față de decembrie 2006; 2% începând cu 01.04.2007 față de martie 2007 și cu11% începând cu 01.10.2007 față de septembrie 2007, actualizate la data plății efective și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
A respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 cpc. instanța, analizând excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Guvernul României a constatat că este neîntemeiată,deoarece drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi salariale și ca urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art 2 al. 1 lit c din cpc.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat că este întemeiată, întrucât între aceste instituții și reclamanți nu există raporturi de muncă.
Pe fond s- reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție (unități bugetare), în calitate de consilieri de probațiune în cadrul Tribunalul O l
Însă, printr-o o serie de acte normative ( G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Mai mult decât atât, chiar salariați din cadrul aceluiași sistem, respectiv sistemul judecătoresc au beneficiat de aceste creșteri salariale, în acest sens fiind magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General etc.
Aceste majorări au fost aplicate discriminatoriu sub aspectul categoriei socioprofesionale, respectiv: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007; personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007.
Cu toate acestea, reclamanților - personal salarizat prin G nr. 327/2006, nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, deși personalul din cadrul aceluiași sistem au beneficiat așa cum s- arătat mai sus.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial - indexările salariale anuale.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din sistemul judecătoresc, sub aspectul primirii unui salariu, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului din același sistem.
Astfel, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională ce a beneficiat de creșteri salariale în anii 2006-2007, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Față de cele de mai sus, s-a admite excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între reclamanți,Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă și, de asemenea această pârâtă nu este ordonator de credite pentru personalul din sistemul judecătoresc.
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere considerentele de mai sus, instanța a obligat Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de Apel Craiova la plata creșterilor salariale prevăzute de OG 10/2007către reclamanți, sume actualizate la data plății efective, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
A fost respinsă cererea privind acordarea dobânzilor legale, având în vedere că drepturile salariale acordate vor fi actualizate cu coeficientul de inflație.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Că, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefundat și îl va respinge pentru următoarele considerente;
Prevederile normative care au exceptat categoria judecătorilor, procurorilor și asistenților judiciari de la indexarea salariilor, în perioada respectivă, contravin dispozițiilor Directivei 2000/78/E, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, care definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile.
Așa fiind diferența de tratament instituită prin reglementarea care guvernează sistemul de salarizare al judecătorilor, procurorilor și asistenților judiciari nu are o justificare obiectivă
Cererea reclamanților privește indexarea salariilor acordată personalului bugetar, care are ca scop acoperirea devalorizării veniturilor salariale ca urmare a inflației, situație în care se aflau judecătorii, procurorii și asistenții judiciari.
De altfel, această indexare a fost prevăzută inițial prin art. 35 din OUG nr. 27/2006, text ce a fost abrogat prin Legea nr. 45/2007 ce a intrat în vigoare la 12 martie 2007 și deci cel puțin pentru indexarea cu 5%, începând cu data de 01.01.2007, există cadru legal.
Potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Dispozițiile actelor normative care exclud magistrații de la indexările respective contravin prevederilor comunitare în materie de discriminare, astfel că instanța de fond nu a făcut decât să dea relevanță acestor din urmă prevederi constatând că s-a produs o discriminare.
În considerarea celor prezentate criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar recursul fiind nefundat va fi respins, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 156/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MC/08.10.2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
