Drepturi salariale (banesti). Decizia 538/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 538
Ședința publică de la 13 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta-recurentă T, cu sediul în T,-, jud. G împotriva sentinței civile nr. 40/ 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta- pârâtă consilier juridic, cu delegație la dosar și intimatul- reclamant personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebate fiind părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 40/2008 și pe fond respingerea capătului de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 40/15.01.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1944 lei reprezentând plăți compensatorii și la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 01.01.2006-12.07.2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 5595/121/02.08.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta A T, plata sumei de 3000 lei (RON) reprezentând plăți compensatorii, precum si la plata tichetelor de masa aferente perioadei ianuarie 2006-11.07.2007.
Motivându-și în fapt acțiunea a arătat că a lucrat la societatea pârâtă până la data de 12.07.2007, când raporturile de muncă de muncă au încetat ca urmare a reorganizării activității.
A precizat reclamanta, că potrivit art. 177 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, era îndreptățită la o compensație ce nu poate fi mai mică de 30% din salariul de bază din luna anterioară concedierii pentru fiecare an lucrat în societate, dar nu mai puțin de 3 salarii de bază. Societatea pârâtă, nu i-a achitat aceste drepturi, sens în care a promovat prezenta acțiune.
De asemenea a arătat că în baza disp. art.64 alin.5 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, societatea avea obligația plății unui tichet de masa pentru fiecare zi lucrătoare.
În susținerea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a primului capăt de cerere, motivat de faptul ca suma cuvenită reclamantului ar fi de 1944 lei.
In ce privește capătul de cerere privind plata tichetelor de masă a solicitat respingerea acestuia, motivat de faptul ca societatea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.15 din nr.OUG79/2001, potrivit căruia societățile care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadentă nu pot acorda tichete de masa.
A mai arătat că în perioada 2003-2006 societatea s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară motiv pentru care suma destinată plății tichetelor de masă nu a putut fi acoperită.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul, a fost salariatul societății pârâte până la data de 12.07.2007, când raporturile de muncă au încetat ca urmare a reorganizării activității acesteia.(3)
În vederea asigurării protecției sociale salariatului al cărui contract de muncă încetează pentru motive care nu țin de persoana acestuia, angajatorul SC SA T, a negociat cu sindicatul înființat la nivelul societății, la art. 177 din contractul colectiv de muncă, dreptul salariatului de a beneficia de o compensație ce nu poate fi mai mică de 30% din salariul de bază lunar din luna anterioară concedierii, pentru fiecare an lucrat în societate, dar nu mai puțin de 3 salarii de bază.
În prezenta cauză, reclamantul a lucrat la societatea pârâtă în perioada 01.08.1999 - 11.07.2007.
Aplicând disp. Art. 177 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, și având în vedere salariul de bază al reclamantului din luna anterioară concedierii acestuia, respectiv 648 lei (RON), s-a reținut că ar fi îndreptățit la plăți compensatorii în cuantum de 1944 lei.
Instanța a reținut modul de calcul al pârâtei în sensul acordării a 3 salarii de bază, motivat de faptul ca această formulă de calcul se aplică doar în cazul în care suma rezultată din prima modalitate de calcul, nu depășește nivelul celor trei salarii de bază.
Astfel față de actele administrate în cauză, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1944 lei reprezentând plăți compensatorii.
In ce privește plata contravalorii tichetelor de masă instanța a reținut că potrivit disp.art.64.5 părțile au negociat plata de tichete de masă pentru fiecare zi lucrătoare.
Apărările pârâtei că nu ar fi îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 15 din nr OUG 79/2001, instanța nu le-a reținut, motivat de faptul că pârâta deși înregistrează obligații bugetare, a beneficiat de înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Astfel din copia SC nr. 571/15.11.2006 pronunțată de Tribunalul Galați - secția comercială (filele 18-19 la dosar) rezultă că pentru pârâtă s-au aprobat grafice de eșalonare a datoriilor la bugetul de stat încă din anul 2003.
Conform art. 15 din OG 79/2001, articol invocat în apărare și de către pârâtă, angajatorii pot acorda tichete de masă, începând din luna următoare celei în care au obținut înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1944 lei reprezentând plăți compensatorii și tichete de masă pentru perioada 01.01.2006 - 10.07.2007.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta SA T, solicitând modificarea în parte a sentinței și respingerea cererii pentru acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2006-11.07.2007, considerând hotărârea nelegală doar asupra acestui aspect.
În primul rând, a susținut că dispozitivul hotărârii nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 261.pr. civilă, în sensul că lipsește cuantumul contravalorii tichetelor de masă ce urmează a fi achitate iar hotărârea nu poate fi executată.
Instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. 5.pr. civilă.
De asemenea, greșit a reținut instanța că în speță, nu ar fi aplicabile dispozițiile OUG nr. 79/2001 întrucât, în doctrină, s-a apreciat că prevederile acestei ordonanțe se aplică și societăților comerciale cu capital privat.
Mai mult, a susținut că prin contractele colective de muncă se condiționează acordarea tichetelor de masă de situația economică a societății. Sub acest aspect, în contractul colectiv de muncă pe anul 2006 cât și în cel din 2007 se stipulează că, pentru tichetele de masă se acordă 10% din profit. Ori, în situația în care societatea nu are profit sau are datorii la stat, nu se pot acorda tichete de masă.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare însă, prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește dispozitivul hotărârii, se arătă că instanța de fond a precizat că pârâta este obligată la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 01.01.2006-12.07.2007.
Motivul de recurs invocat în sensul că lipsește cuantumul contravalorii tichetelor de masă ce urmează a fi achitate iar hotărârea nu poate fi executată nu este întemeiat față de dispozițiile art. 371 indice 2 alin. 2.pr. civilă care prevăd că, în cazul în care, prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități saualte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Față de aceste dispoziții legale, se arătă că nici o prevedere legală nu împiedică unitatea recurentă să execute benevol hotărârea judecătorească prin calculare de către serviciul contabilitate, în condițiile art. 371 indice 1 alin. 1.pr. civilă sau, în cazul unei executări silite, suma va fi calculată de însuși organul de executare, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, întrucât creanța stabilită de instanță este certă (fiind determinabilă), lichidă și exigibilă.
Deci, nu se poate pune problema că instanța de fond nu a manifestat rol activ, cu atât mai mult cu cât, în cazul litigiilor de muncă, sarcina probei revine angajatorului, potrivit art. 287 din Codul muncii, care, practic, își invocă propria culpă prin nedepunerea unui mod de calcul a contravalorii tichetelor de masă pentru ca instanța să îl poată verifica.
Instanța verifică veridicitatea dreptului afirmat prin cererea de chemare în judecată și nu modalitatea de executare care este atributul debitoarei.
În consecință, dispozitivul sentinței primei instanțe este corect și legal.
Referitor la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor OUG nr. 79/2001, se consideră că acestea nu sunt incidente în speța de față.
Astfel, așa cum prevăd disp. art. 1 din această ordonanță, sunt denumite agenți economici, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar.
Deci, intenția legiuitorului este lipsită de echivoc și nu poate fi interpretată decât în sensul că acest act normativ nu se poate aplica altor unități decât celor strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 1.
Sintagma "angajatori" ce se regăsește în cuprinsul OUG nr. 79/2001 se referă tot la cei enumerați prin art. 1 și astfel nu se poate extinde domeniul prevăzut de ordonanță și la alți angajatori.
Dacă legiuitorul ar fi avut intenția de a se aplica ordonanța la toți angajatorii, nu ar mai fi prevăzut în mod expres, în art. 1, care sunt agenții economici vizați.
Față de aceste considerente, nu se reține ca întemeiată susținerea recurentei în sensul că nu poate acorda tichete de masă în condițiile în care societatea are datorii la bugetul de stat.
Referitor la susținerea recurentei exprimată în sensul că nu se pot acorda tichete de masă dacă societatea nu are profit, se apreciază ca nefondată.
Analizând cuprinsul art. 64.5. din contractele colective de muncă pe anul 2006 și anul 2007, se observă că sunt prevăzute la rubrica "Alte venituri" două situații distincte, la literele a și b și anume: a) cota parte din profit care se repartizează salariaților în proporție de până la 10%; b)tichete de masă acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților, în anul 2006 și 1 tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din lună începând cu data de 01.03.2007.
Deci, nu există nici o condiționare a acordării tichetelor de masă de situația economică a societății.
Față de toate aceste motive arătate mai sus, se consideră că sentința primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele și, ca urmare, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-recurentă T, cu sediul în T,-, jud. G împotriva sentinței civile nr. 40/ 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 august 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. VF
Tehno. MC
2 ex. / 21.08.2008
Fond:,
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Virginia Filipescu, Gina Ignat
