Drepturi salariale (banesti). Decizia 5430/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2182/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5430/
Ședința publică de la 07.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2072/05.12.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL TELEORMAN și CONSLIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă a formulat cerere de redeschidere a judecatii, înregistrată la data de 23.07.2009, după care,
Curtea admite cererea de redeschidere a judecatii, dupa suspendarea intervenita in baza art. 242 alin. 1 pct. 2.proc.civ.
Curtea respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare, având în vedere că hotărârea nu a fost comunicată recurentei-pârâte la sediul procesual ales or, luarea la cunoștință a unei hotărâri în alt mod decât cel prevăzut de lege nu echivalează cu o comunicare în vederea curgerii termenului de exercitare a căii de atac.
Din oficiu, instanța invocă excepția lipsei de interes in declararea recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA,
Prin acțiunea civilă formulată la data de 27.09.2007, reclamanții, I, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, și cu citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 1 septembrie 2004 - la zi, actualizată raport cu rata inflației la data plății efective a acestora, precum și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate; obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele sus - menționate; au solicitat totodată reclamanții și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2072/5.12.2007, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și pe cale de consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu 1 septembrie 2004- la zi,iar pentru reclamanții de la 1 septembrie 2004/1 august 2007, de la 1 septembrie 2004/1 august 2007, iar pentru de la 1 septembrie 2004/ 1 ianuarie 2005, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ( Ministerul Economiei și Finanțelor) să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare bugetară a sumelor datorate, a respins ca nefondate capetele de cerere privind acordarea acestor drepturi pe viitor și cel al obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr. 137/2 000 aprobată prin Legea nr. 48/20CJE, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct. 3 din legea nr. 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din cauza de față îndeplinesc și ei funcția de grefier în cadrul Tribunalului Teleorman, parte dintre ei efectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr.137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare in cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoc propria sa culpă discriminatorie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiției criticând sentința potrivit disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă și anume că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, instituind noi norme.
Prin decizia civilă nr.681/R/7.03.2008, instanța de recurs - Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.2072/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor), Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a modificat în parte, sentința recurată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și și a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii.
Împotriva aceleiasi sentințe civile nr.2072/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- a formulat recurs si recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă).
Prin hotărârea atacată, instanța a acordat intimaților reclamanți, grefieri în cadrul Judecătoriei Videle, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază prevăzută pentru categoriile de personal strict nominalizate la art. 19 alin 3 din Legea nr. 50/1996 si la art. 3 alin 8 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Prin acordarea acestor drepturi, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, practic procedând la modificarea și completarea arbitrară a unor acte normative.
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă)
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și l-a obligat să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare bugetară sumele datorate.
Respingând această excepție, instanța a făcut o greșită aplicare a Codului d e procedură civilă, a Legii nr. 500/2002 și a nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin hotărâri executorii, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat in raportul juridic dedus judecății, reclamantul trebuind să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă.
Întrucât drepturile solicitate de intimații reclamanți și acordate de instanță sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 din Codul Muncii, într-o asemenea acțiune părți în proces sunt numai intimații reclamanți și intimații pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, care au atribuții în salarizarea acestora.
Potrivit art. 20 alin (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 7 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin lin nr.HG 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, ministrul economiei și finanțelor cât și ministrul justiției sunt ordonatori principali de credite.
Conform art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
- În mod greșit instanța a admis acțiunea formulată de intimații reclamanți.
Potrivit art. 19 alin 3 din Legea nr. 50/ 1996, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare și a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
Conform art. 3 alin 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării are și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități."
Așa cum rezultă din prevederile art. 38 alin (2), art. 42 alin (2) și art. 43 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate se stabilesc prin fișa postului.
În vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 din Legea nr. 50/ 1996, persoana care are în fișa postului atribuții dintre cele prevăzute de articolul menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acesteia; în baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
Față de cele mai sus arătate, beneficiul dreptului prevăzut de art. 19 Legea nr. 50/1996 nu poate fi acordat întregului personal auxiliar de specialitate, deoarece este condiționat de activitatea specifică unor secții sau compartimente, cât și de timpul lucrat în aceste condiții.
Contrar celor reținute de instanța de fond, între intimații reclamanți și grefierii care participă la activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 1996 nu există o stare de discriminare întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu presupune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se în situații diferite.
Sub aspectul salarizării personalului auxiliar de specialitate, tratamentul salarial diferențiat are o justificare obiectivă deoarece constă în compensarea unei activități specifice, suplimentare.
Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin dispozițiilor art.6 alin 2 din Codul Muncii, care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod legal, întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu se poate spune că depune o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuțiile în discuție, legiuitorul înțelegând să atribuie această indemnizație numai personalului ce desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, deoarece acestea sunt diferite de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Nu poate fi vorba de o discriminare nici în sensul nr.OG 137/2000, republicată, având în vedere prevederile art. 2 alin (1) din acest act normativ.
Mai mult, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu se poate vorbi de discriminare în situația reclamanților.
In sedinta publica din data de 07.10.2009 Curtea a invocat exceptia lipsei de interes a Ministerului Finantelor Publice in declararea recursului, exceptie ce urmeaza a fi analizata cu prioritate, conform art. 137 alin. 1.proc.civ.
Sentinta civila nr.2072/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, impotriva careia a declarat recurs Ministerul Finantelor Publice, a fost deja modificata cu ocazia solutionarii recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor.
Astfel, prin decizia civilă nr.681/R/7.03.2008, instanța de recurs - Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.2072/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a modificat sentinta recurata, in sensul ca a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Se constata asadar ca, desi la momentul exercitarii caii de atac recurentul Ministerul Finantelor Publice justifica un interes, pe parcursul solutionarii cererii de recurs acest interes a disparut.
In consecinta, retinand faptul ca interesul trebuie justificat si trebuie sa se mentina pe tot parcursul procedurii judiciare, pana la finalizarea acesteia si ca, in speta de fata, aceasta conditie nu este indeplinita, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finantelor Publice, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr.2072/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ȘI, intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca lipsit de interes.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./20.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
