Drepturi salariale (banesti). Decizia 548/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 548/R-CM
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de, de reclamanții:, G, G, toți cu domiciliul ales în P,-, județul A și de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1298/CM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 06 martie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, la data de 26.06.2008 reclamanții, G, -, G, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României, pârât - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să plătească sporul de 75%, spor similar personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, începând cu 1.01.2008 și până la achitarea acesteia;
- obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să plătească sporul de stabilitate de 10% din salariul de bază pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii și menținerea acestuia în continuare, sume pe care le solicită reactualizate în funcție de indicele de inflație;
- obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să plătească drepturile salariale pe perioada 1.01.2007- iulie 2007 reprezentând majorarea cu 15% - 30% a coeficientului de multiplicare;
- obligarea pârâtului să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării drepturilor de mai sus, iar Curtea de Conturi să opereze modificările legale în cărțile de muncă.
În motivare s-a arătat că sunt încadrați în funcția de controlori financiari la Camera de Conturi a Județului a A ce face parte din Curtea de Conturi a României, iar salarizarea acestora se realizează potrivit nr.OUG160/2000.
Prin Legea nr.200/2005 a fost constituită autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de către Uniunea Europeană prin programele și și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada post aderare.
Conform art.145alin.1 din acest act normativ salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit se face potrivit legislației privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu respectarea Legii nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Ca urmare, controlorii financiari încadrați la Autoritatea de Audit având aceleași studii și pregătire beneficiază de o majorare a îndemnizației potrivit art.2 din Legea 490/2004 și art.3 din nr.HG170/2005, de 75% față de ceilalți controlori din cadrul Curții de Conturi a României.
Astfel, deși există aceeași lege de salarizare și ocupă aceleași funcții desfășurându-și activitatea în aceeași instituție sunt discriminați prin neaplicarea neunitară a actelor normative arătate mai sus.
Cu privire la sporul de stabilitate s-a arătat că, până la intrarea în vigoare a nr.OUG160/2000, aceștia beneficiau de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de controlor financiar între 10 și 20%. Acest spor a fost reglementat prin Legea nr.104/1999 privind aprobarea nr.OG9/1997 și nr.OG56/1997.
Sistarea plății sporului de stabilitate s-a realizat în baza art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 potrivit cu care salariul de merit, sporurile, îndemnizațiile și stimulentele prevăzute în Legea nr.50/2000 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Curtea de Conturi a sistat plata sporului de stabilitate începând cu 1.11.2000.
Cu privire la petitul 3 al cererii s-a arătat că, pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi beneficiază de o majorare a îndemnizației cuprinsă între 10% și 30%, stabilită prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi.
Cu toate că, nr.OG27/2007 a intrat în vigoare la 2.02.2007 angajatorul a ignorat dispozițiile art.16 alin.2 din Constituția României și nu le-a acordat majorarea îndemnizației decât din 4.07.2007.
În ceea ce privește al patrulea petit al acțiunii s-a solicitat de către reclamanți efectuarea rectificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă în raport de art.7 alin.2 din Decretul nr.72/1976.
Se solicită să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării acestor drepturi având în vedere că, acesta are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetelor anuale, ale bugetelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credit, în speță, Curtea de Conturi a României.
La data de 18.09.2008 s-a renunțat la judecarea primului capăt de cerere referitor la plata sporului de 75%, spor similar personalului din cadrul Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, începând cu 1.01.2008 și până la achitarea acestuia (fila 54).
La data de 1.10.2008 s-a formulat întâmpinare de către (fila 67) prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, motivat de faptul că, reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai Curții de Conturi a României, astfel că, raportul juridic de serviciu este creat între reclamanți și această instituție, iar o componență a acestui raport este și achitarea drepturilor salariale, a primelor sporurilor și îndemnizațiilor la care angajații sunt îndreptățiți.
La data de 1.10.2008 (fila 71) s-a formulat de către pârâta Curtea de Conturi a României întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru următoarele argumente:
Cu privire la primul petit al cererii pârâta este de acord cu cererea de renunțare a reclamanților.
Cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii - sporul de stabilitate - s-a arătat că, în raport de legislația specifică acestei activități controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și sporul pentru titlul științific de 15% din salariul de bază brut.
În raport de legislația specifică s-a arătat de către pârâtă că, începând cu 1.11.2000 și până la data promovării acțiunii reclamanților nu există nici un text de lege, care să prevadă acordarea sporurilor salariale, astfel cum sunt pretinse de aceștia.
În ceea ce privește al treilea capăt al cererii s-a arătat de către pârâtă că, în raport de Legea nr.219/2007 pentru completarea și aprobarea G nr.27/2007 controlorii financiari beneficiază pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi de o majorare a îndemnizației cuprinsă între 10% și 30% stabilită prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi.
Ca urmare, prin Hotărârea nr.47/10.07.2007 a acestui for s-a stabilit și acordat începând cu luna iulie 2007 următoarele tranșe: de la 2 - 5 ani - 15%; de la 5-10 ani - 20%, de la 10-15 ani - 25%; peste 15 ani - 30%.
La aceeași dată s-a formulat de către pârâtă cerere de chemare în garanție a, motivat de faptul că, în raport de Legea nr.500/2002 chiar dacă această parte nu este plătitor direct al drepturilor pretinse de reclamanți, are atribuții de a repartiza fondurile necesare salarizării și de a lua măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
Prin sentința civilă nr.1298/CM din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamanți față de acest pârât.
A fost admisă în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanți.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale pe perioada 1.01.2007 - iulie 2007 reprezentând majorarea salarială prevăzută de nr.OG27/2007.
A fost obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și a fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a considerat-o întemeiată având în vedere că, reclamanții sunt angajați ai Curții de Conturi a României și nu există un raport obligațional cu reclamanții având posibilitatea să urmărească valorificare dreptului lor împotriva debitorului, respectiv autoritatea angajatoare.
Ca urmare, nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu există identitate între persoana reclamanților și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Mai mult decât atât, prin Legea nr.500/2000, această instituție nu are atribuțiile susținute de către reclamanți în sensul că nu are obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Pentru aceleași argumente a fost respinsă și cererea de chemare în garanție, având în vedere că, nu are în raport de Legea nr.500/2000 obligația de a pune la dispoziția acestei instituții fondurile necesare pentru achitarea drepturilor salariale ale reclamanților, astfel cum sunt solicitate prin acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a luat act în ceea ce privește primul petit al cererii, de renunțarea reclamanților la solicitarea cu privire la sporul de 75%.
În ceea ce privește sporul de stabilitate, această solicitare nu este întemeiată în raport de dispozițiile art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996, așa cum a fost modificat de nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată de Legea nr.334/2001 astfel că, art.6 din vechiul text devine inaplicabil potrivit noului text controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de 15% din salariul de bază brut.
Ca urmare, în raport de legislația specifică în materie, nu există text de lege care să stabilească acordarea acestui spor, astfel cum este pretins de către reclamanți.
OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi care a intrat în vigoare la 1.10.2000 evidențiază voința expresă a legiuitorului în sensul abrogării anexei III/2 de la nr.OUG24/2000, astfel că drepturile salariale deduse judecății au încetat să mai existe.
În ceea ce privește petitul 3 s-a constatat de către tribunal că este întemeiat aspect recunoscut chiar și de către pârâta
Astfel, controlorii financiari beneficiază pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi de o majorare a îndemnizației cuprinsă între 10% și 30% stabilită prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi.
Ca urmare, prin Hotărârea nr.47/10.07.2007 a acestui for s-a stabilit și acordat începând cu luna iulie 2007 următoarele tranșe: de la 2 - 5 ani-15%; de la 5-10 ani - 20%, de la 10-15 ani - 25%; peste 15 ani - 30%.
Ordonanța Guvernului nr.27/2007 a intrat în vigoare la 2.02.2007 însă pârâta a ignorat dispozițiile art.16 alin.2 din Constituția României și nu a acordat majorarea îndemnizației decât din 4.07.2007.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei să-i plătească reclamanților drepturile salariale pe perioada 1.01.2007 - iulie 2007 reprezentând majorarea salarială prevăzută de nr.OG27/2007 și în raport de art.7 alin.2 din Decretul nr.72/1976 a fost obligată pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat recurs reclamanții, însă hotărârea a fost recurată și de către pârâtă.
Reclamanții au criticat sentința instanței de fond pentru două considerente și anume:
- hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod pr.civilă), deoarece până la intrarea în vigoare a OUG nr.160/2000 recurenții-reclamanți beneficiau de sporul de stabilitate, iar sistarea acestui spor a avut loc în baza prevederilor art.6 alin.1 din actul normativ invocat. Față de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe au rămas fără aplicabilitate numai prevederile Legii nr.50/1995, nu și cele ale Legii nr.104/1999, care a introdus inițial acest spor de stabilitate.
- soluția este nelegală și cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece în lipsa legii de rectificare bugetară recurenții se află în imposibilitate de a primi plata drepturilor bănești.
Pârâta a depus o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivând această cerere pe dispozițiile art.103 Cod pr.civilă, invocând faptul că nu i-a fost comunicată sentința instanței de fond, situație față de care recurenta-pârâtă consideră că este în termen să depună motivele de recurs pe care de altfel le-a și anexat prezentei cereri.
În ședința din 6 martie 2009, curtea a analizat cu prioritate această cerere de repunerea în termenul de declarare a recursului formulată de către recurenta-pârâtă pe considerentul că, așa după cum rezultă în mod clar, hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 16.12.2008 (conform procesului verbal de la fila 469 din dosar), nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.103 Cod pr.civilă, în consecință cererea a fost respinsă.
Față de această situație, curtea va rămâne în pronunțare pe excepția ce derivă din dispozițiile art.306 alin.1 Cod pr.civilă, și va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă.
Referitor la recursul declarat de recurenții-reclamanți, curtea va constata că este fondată numai cea de-a doua critică pe care o va admite pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de către recurenta-pârâtă Curtea de Conturi (la care au achiesat și recurenții-reclamanți), deoarece conform dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți, se impune reținerea calității procesuale a acestui pârât.
Prima critică, formulată de către recurenții-reclamanți, este însă nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin art.1 pct.14 din Legea nr.104/1999 privind aprobarea OG nr.9/1997 și a OG nr.56/1997 a fost modificat art.52 din Legea nr.50/1996.
După republicarea Legii nr.50/1996, art.52 a devenit art.56 și a fost modificat de OG nr.83/2000 având un alt conținut, care reglementa drepturile salariale ale judecătorilor financiari și personalului auxiliar din cadrul Curții de Conturi a României.
Astfel, OUG nr.160/2000, care a intrat în vigoare la data de 01.11.2000, a stipulat în art.6 alin.2 faptul că: "Anexa nr.III/2 și pct.1 din anexa nr.VI/2 lit.D din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se abrogă".
Așadar, de la data de 1.11.2000 voința expresă, exprimată in claris a legiuitorilor, la art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 aprobată de Legea nr.711/2001 a fost în sensul abrogării anexei nr.III/2 la OUG nr.24/2000, situație față de care dreptul salarial pretins în acest motiv de recurs încetând să mai existe.
Conform art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are un caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unu act anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial și este indubitabil că temeiul de drept pe care-l invocă recurenții-reclamanți nu mai este în vigoare.
Pe de altă parte, prin Legea nr.219/2007 s-a introdus art.3 alin.1, având următorul conținut: "Controlorii financiari pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi beneficiază de o majorare a indemnizației cuprinsă între 10% și 30% stabilită prin hotărâre a Plenului Curții de Conturi".
În realitate, această majorare nu este altceva decât o contraprestație bănească pentru fidelitate și stabilitate, chiar dacă legiuitorul nu folosește aceste sintagme în textul de lege precizat.
Pe cale de consecință, acest drept a fost deja acordat de legiuitor, iar solicitarea recurenților-reclamanți este inadmisibilă deoarece ar beneficia de o dublă acordare a aceluiași drept salarial.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă și art.291 Codul muncii, va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica în parte sentința în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Va menține în rest sentința recurată.
Va lua act de retragerea recursului declarat de recurenții-reclamanți și, în baza dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă.
Va constata nul recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, G, împotriva sentinței civile nr.1298/CM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în parte sentința de mai sus în sensul că admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Menține în rest sentința recurată.
Ia act de retragerea recursului declarat de recurenții și, împotriva aceleiași sentințe.
Constată nul recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red. JD/25.03.2009
GM/EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
