Drepturi salariale (banesti). Decizia 5523/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5523
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2009, privind recursul declarat de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Tr.S și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, împotriva sentinței civile nr.468/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 20.10.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.468/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă și Regia Națională A Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică T S,
A fost obligată pârâta Direcția Silvică Dr.Tr.S să plătească reclamantului despăgubiri de 1836 lei reprezentând de două ori salariul net mediu pe economie la disponibilizare, sume vor fi actualizate la data plății.
A fost obligată pârâta AJOFM M la plata venitului lunar de completare în raport de vechimea în muncă, actualizat la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Ca urmare a reorganizării - ROMSILVA, s-a dispus concedierea colectivă a unui număr de 78 salariați din cadrul Direcției Silvice Tr.S
conform prevederilor art.65, art.68 Codul muncii, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Astfel și reclamantului, ca șef district, i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 7.11.2007 prin Decizia nr. 86 din 7.11.2007 emisă de Direcția Silvică Tr.
Conform Legii nr.174/2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul - ROMSILVA prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, salariații disponibilizați beneficiază de indemnizație de șomaj stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie la disponibilizare, precum și un venit de completare lunar, perioada de acordare fiind în funcție de vechimea în muncă.
Art.1 din Legea nr.174/2006 a făcut referire la concedierile colective efectuate până la data de 31 martie 2007, dar, prin Hotărârea nr.1376/12.11.2007, termenul de 31 martie 2007 s-a modificat și a devenit 31.12.2008 și în consecință se aplică salariaților disponibilizați până la această dată, deci și reclamantei disponibilizată la 7.11.2007. Prin articolul unic al Hotărârii de Guvern și sintagma folosită "se modifică și devine" este evident faptul că, legiuitorul a dorit ca Legea nr.174/2006 să se aplice pe toată perioada de la data publicării sale până la data menționată, adică 31.12.2008.
In raport de aceste prevederi legale, au fost considerate neîntemeiate susținerile pârâtelor că actul normativ a intrat în vigoare la data publicării lui și că își produce efectele numai pentru viitor, neputând retroactiva.
Față de această situație, pârâta Direcția Silvică a fost obligată să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând suma de 1836 lei,reprezentând o despăgubire egală cu de două ori salariul mediu net pe economie la disponibilizare, sumă ce nu a fost contestată de pârâtă, sumă ce vor fi actualizate în raport de inflație la data plății.
Potrivit art. 2 lit b din Legea 174/2006 ( care constituie cadrul legal privind măsurile de protecție socială a salariaților disponibilizați din cadrul - Romsilva ) salariați disponibilizați beneficiază de indemnizația de șomaj stabilită potrivit reglementărilor în vigoare precum și de un venit lunar de completare, care este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare stabilit pe baza clauzelor din m, dar nu mai mare decât venitul minim net pe economie din luna ianuarie a anului în care are loc disponibilizarea și nivelul indemnizației de șomaj.
Față de aceste prevederi și având în vedere că tabelul cu persoanele disponibilizate a fost înaintat de Direcția Silvică, pârâtei AJOFM, că aceasta a luat cunoștință de HG nr.1376/12.11.2007 și față de faptul că venitul lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor sociale, pârâta AJOFM Maf ost obligată să plătească reclamantei venitul lunar de completare, în raport cu vechimea în muncă a reclamantului, actualizat la data plății.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de AJOFM s-a constatat că este nefondată având în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani și față de împrejurarea că nu se prevede un termen de prescripție special nici de Legea 76/2002 și nici de Legea 174/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Tr.S și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă criticând-o pentru nelgalitate și netemeinicie.
Prima recurentă precizează că la data încetării al intimatului prevederile Legii 174/2006 nu i-au putut fi aplicate, deoarece legea nu era aplicabilă la acea dată când acesta a fost disponibilizat.
Art.1 din lege făcea referire la concedieri colective efectuate până la 31 martie 2007 și nu se putea știi că acest termen va fi prelungit până la 31.12.2008, iar disponibilizarea se efectuase deja.
În aceste condiții, nu putea să emită un act către AJOFM.
Precizează de asemenea, că potrivit art.3 al.3 din Legea 174/2006, plata sumelor necesare pentru acordarea indemnizației de șomaj și a venitului de completare se suportă de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, gestionat doar de AJOFM, iar plata acestor cheltuieli este în sarcina acesteia.
Cea de-a doua recurentă precizează că disponibilizarea salariaților s-a făcut în baza prevederilor Codului Muncii și a CCM și nu în baza Legii 174/2006, deoarece concedierea avut loc în luna noiembrie 2007 și nu are legătură cu temeiul de drept stipulat de Legea 174/2006, în care, la art.1 se precizează că, concedierile colective sunt ca urmare a retrocedării terenurilor forestiere, iar data efectivă a disponibilizărilor este data acestor retrocedări.
Este adevărat că, prin HG 1376/12.11.2007, termenul prevăzut de Legea 174/2006 a fost prelungit până la 31 decembrie 2008, însă acest act își produce efectele numai pentru viitor, neexistând în cuprinsul să o precizare expresă în acest sens.
Este neîntemeiată hotărârea privind obligarea sa la plata venitului în completare, câtă vreme a respectat în totalitate prevederile legale și a acordat intimatului drepturile ce au fost solicitate de acesta în urma disponibilizării, respectiv indemnizația de șomaj.
Drepturile prevăzute de această lege specială nu se acordă din oficiu, ci conform procedurilor prevăzute de lege, angajatoarea având obligația să întreprindă măsurile necesare întocmirii documentației și solicitării acestor drepturi.
Este lesne de înțeles că angajatoarea nu a întreprins aceste măsuri, pentru salariații disponibilizați în luna noiembrie 2007, programul de restructurare având în vedere disponibilizații din luna iunie 2008.
Ca urmare, nu poate fi reținută în sarcina sa culpa pentru neacordarea drepturilor solicitate de reclamant.
În cazul în care se va trece peste acest punct de vedere, solicită să fie obligată angajatoarea la despăgubiri reprezentând venitul în completare, până la pronunțarea hotărârii și în continuare AJOFM.
Reclamantul formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului, anexând concluzii scrise.
Recurenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Tr.S depune la dosar note scrise.
Curtea reține că instanța competentă material cu soluționarea cauzei,este cea de conflicte de muncă și asigurări sociale,având în vedere pe de o parte natura juridică a drepturilor solicitate - măsuri de protecție socială recunoscute de Legea 174/2006 salariaților disponibilizați,iar pe de altă parte sursa de plată a acestor drepturi-bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Curtea constată a fi nefondate ambele recursuri pentru următoarele argumente.
Potrivit art.1 al.1 din legea 174/2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul -Romsilva prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsuri de protecție socială prevăzute în prezenta lege pe baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv în etape până la 31 martie 2007.
La art.1alin.3 din aceeași lege s-a stabilit numărul de salariați ce urmează a fi disponibilizați, iar la alin.4, s-a făcut mențiunea, că modificarea termenului prevăzut la alin.1 și a numărului de salariați disponibilizați se va stabili prin Hotărârea Guvernului.
De asemenea, legea a reglementat expres la art.2 și drepturile de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective.
Reclamantul este beneficiarul acestor dispoziții legale chiar dacă a fost concediat la 07 noiembrie 2007, deci după termenul menționat la art.1- 31 martie 2007, întrucât prin nr.HG1376 din 12.11.2007 a fost modificat acest termen devenind 31 decembrie 2008.
Faptul că această hotărâre a intrat în vigoare după concedierea reclamantului, nu conduce la concluzia că nu este beneficiarul drepturilor reglementate la art.2 din Legea 174/2006, deoarece modificarea termenului menționat la art.1 al.1 are drept consecință extinderea efectelor acestui articol asupra tuturor salariaților disponibilizați prin concedieri colective până la 31 decembrie 2008.
Cum reclamantul a fost concediat în acest interval de timp, este evident că este beneficiarul dispozițiilor acestei legi și a drepturilor menționate expres la art.2 din lege.
Un argument în plus în susținerea acestui punct de vedere îl reprezintă și împrejurarea că, în conformitate cu art.1 al.4 din lege a fost emis Ordinul nr. 960/2007, prin care a fost adoptat programul de restructurare a - Romsilva, în cadrul căruia s-a stabilit că se impune reducerea unui număr de 1044 de posturi de la începutul lunii noiembrie 2007, fiind afectați 880 de salariați din totalul de 7084 estimați, care urmează a se disponibiliza prin concedieri colective în cursul lunii noiembrie.
În anexa 1 s-a stabilit numărul total al personalului care va fi disponibilizat din cadrul Silvice DR. TR. S la 138, din notificarea înaintată de Romsilva către FS,AMOFM B și ITM rezultând că,un număr de 78 de salariați urmau a fi disponibilizați începând cu luna noiembrie 2007.
Întrucât, reclamantul a fost disponibilizat începând cu 07 noiembrie 2007, este cu atât mai evident faptul că face parte din cei 78 de salariați menționați mai sus și cuprinși în programul de restructurare a Romsilva anexă la Ordinul 960/10.12.2007.
În raport de aceste precizări, Curtea constată a fi neîntemeiate susținerile recurentelor referitoare la faptul că reclamantul nu a fost disponibilizat, ca urmare a îndeplinirii prevederilor art.1 din legea 174/2006, fiind evident că acesta a fost concediat ca urmare a desființării locului de muncă, efect al reorganizării Direcției Silvice determinată de restituirea pădurilor către foștii proprietari, în baza programului de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv începând cu trimestrul IV al anului 2007.
Critica recurentei Romsilva referitoare la obligarea acesteia la plata drepturilor bănești solicitate de reclamant,este nefondată întrucât disp.art 2 alin.1 lit.a din 174/2006 recunosc dreptul acestuia de a beneficia la momentul disponibilizării de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările,fiind reținută în mod corect culpa sa pentru nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau în urma aprobării programului de restructurare față de persoanele beneficiare ale măsurilor de protecție socială,
De altfel, prin motivele de recurs această recurentă își recunoaște culpa cu motivarea că nu putea să emită un act către AJOFM, în cazul în care, la data efectuării procedurii de concediere colectivă și la momentul emiterii deciziilor de concediere Legea 174/2006 nu fusese modificată prin G 1376/2007.
Este nefondată critica recurentei AJOFM referitoare la obligarea sa de a plăti reclamantului drepturile bănești stabilite de prima instanță, având în vedere dispoz. art.3 din Legea 174/2006 potrivit cărora, sumele necesare pentru acordarea venitului în completare, se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Sunt argumentele pentru care, Curtea constată că hotărârea primei instanțe nu este afectată de nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pr.civilă și drept consecință, în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă va respinge recursurile declarate de pârâtele Romsilva - Direcția Silvică Dr.Tr.S și AJOFM
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Tr.S și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, împotriva sentinței civile nr.468/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/20.11.2009
/Fl. și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
