Drepturi salariale (banesti). Decizia 561/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.561
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER -- -
-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta - SA, cu sediul în B, sector 1, nr.239, împotriva sentinței civile nr.343/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, intimații- intervenienți în nume propriu, și, cu domiciliul ales în la cab. av., str.-.- nr.15,.9, jud.V având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.343/6.05.2008 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și și a cererilor de intervenție formulate de intervenienții, și, împotriva pârâtei - SA, pentru drepturi bănești.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților prima de Paști și prima de C pentru anii 2005-2007 reprezentând câte un salariu mediu de bază pe - SA, reactualizate cu rata inflației la data plății efective.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile prescripției și prematurității.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta - SA pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata primelor de Paști și de crăciun pe anii 2005, 2006, 2007, sume ce solicită a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că în perioada 2004-2007 au fost salariați ai pârâtei, începând cu anul 2006 peste 96% din salariații de la punctul de lucru V au fost disponibilizați cu un program social.
Prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2003 s-a stabilit că salariații beneficiază de sărbătorile de Paști și de C de câte un salariu de bază mediu pe - SA.
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul - SA, pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, au menținut disp.art.168 al.1 din CCM.
Alineatul 2 al respectivului articol a fost însă modificat în forma:,În anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale al.2 al art.168 din CCM, pârâta nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al art.168 CCM.
Coroborând dispozițiile art.168 CCM pentru anul 2005 cu disp.art.168 pentru anii 2006 și 2007, apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul - SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de al.1 al art.168 din CCM și în cursul anilor 2004, 2005,2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În aceste condiții, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit disp.art.168 al.1 din CCM și nu a plătit salariaților suplimentările salariale de C și de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007.
Drepturile salariale se ridică la sumele prevăzute în Anexa atașată actualizată cu indicele de inflație a monedei naționale, calculate pentru fiecare salariat, în funcție de data încetării contractului individual de muncă, acestea reieșind din carnetul de muncă anexat la prezenta cerere.
Prin întâmpinare intimata a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune că potrivit art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în cauză acest termen s-a scurs.
A mai invocat intimata și prematuritatea introducerii acțiunii deoarece potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă aceste drepturi nu se acordă automat ci subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Pe fond arată intimata că începând cu anul 2003 cu ocazia negocierilor purtate între reprezentanții și cei ai s-a stabilit ca aceste drepturi salariale suplimentare să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat sens în care s-a încheiat un act adițional.
În anul 2004 s-a procedat într-o manieră identică iar în anul 2005 s-a intervenit asupra conținutului al.2 al art.168 în sensul clarificării conținutului iar acest articol a fost interpretat și aplicat trei ani în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul de bază ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită.
Mai arată intimata că prin decizia comisiei paritare din data de 31.08.2007 s-a confirmat că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturile salariale suplimentare acestea fiind incluse în salariu.
Evoluția modificărilor textului art.168 din CCM din perioada 2003-2007 arată pentru părțile CCM conținutul este clar, al.1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003 și inexistența unui drept de a le fi acordate sumele respective separat.
În cauză este incident principiul de drept potrivit căruia interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților, iar nu după sensul liberal al termenilor utilizați, iar voința părților a fost convocată în decizia comisiei paritare care a stabilit că, începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la al.1 al art.168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Drepturile salariale au ca punct de referință salariul de bază mediu și nu salariu mediu brut cum se reține în acțiunea introductivă.
A arătat în cuprinsul întâmpinării valoarea acestui salariu pentru luna anterioară sărbătorilor de Paști și de
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La 15.04.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, și care au solicitat aceleași drepturi salariale suplimentare pentru perioada 2005- 2007.
În ceea ce privește excepția prescripției se reține că dreptul la acțiune al reclamantului este supus prescripției de 3 ani reglementat de art.283 lit.c din CM și nu termenului de 6 luni deoarece privește drepturi salariale.
Și excepția prematurității nu este întemeiată pentru că lipsa negocierilor între angajator și salariați nu poate avea drept consecință pierderea unui drept prevăzut în contractul colectiv de muncă și lipsirea angajatului de dreptul la justiție în vederea stabilirii drepturilor sale.
Din actele depuse de părți, pe fondul cauzei s-au reținut următoarele.
Potrivit CCM pe anul 2003 în art.168 s-a prevăzut că,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C,salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alineatul 2 s-a prevăzut că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Începând cu anul 2005 al.1 al art.168 din CCM a rămas neschimbat dar al.2 s-a modificat în sensul că,În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceste drepturi salariale suplimentare nu au fost plătite ca atare în anii 2005, 2006 și 2007 ci spune intimata că ele au fost incluse în salariul de bază și art.168 a rămas fără obiect. Această interpretare se bazează pe nota 22/31.08.2007 a Comisiei Paritare SA.
Potrivit art.236 al.4 din CM, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, art.243 prevede că executarea CCM este obligatorie pentru părți iar art.244 că CCM poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Potrivit art.287 CM sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului și instanța a pus în vedere intimatei să facă dovada introducerii în salariul lunar al reclamantului a sumelor la care se referă art.168 din CCM în perioada 2005-2007.
Intimata nu a depus în acest sens vreo probă ci doar un raport de expertiză extrajudiciar care nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei deoarece încalcă principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Interpretarea art.168 al.1 și 2 din CCM nu poate fi decât aceea că salariații - SA au avut în perioada de referință dreptul la aceste salarii suplimentare și acestea nu au fost incluse în salariul de bază. Intimata trebuia să facă dovada că pentru anul 2005 salariul mediu de bază a avut un anumit cuantum, că cele două salarii (de Paști și de C) au fost împărțite pe cele 12 luni ale anului și față de decembrie 2004 în luna ianuarie 2005 reclamantul a primit un salariu mai mare iar diferența în plus să fie egală cu suma defalcată pe cele 12 luni ale anului.
Aceeași demonstrație trebuia făcută și pentru anii 2006 și 2007 dar intimata nu a produs aceste dovezi.
Adresa nr.3793/2007 și adresa nr.5140/2007 ale comisiei paritare nu pot fi considerate ca valabile pentru următoarele motive.
În primul rând nu sunt semnate de către toți membrii comisiei paritare ci doar de către o persoană pentru fiecare parte, nu se cunoaște dacă aceste persoane au fost membre ale comisiei paritare și în condițiile CCM pe anii 2005 și 2006 pentru a se putea stabili dacă au cunoștințe despre intenția părților cu ocazia negocierilor, nu s-a făcut dovada atribuțiilor acestei comisii.
Dar cel mai important această comisie prin cele două adrese a modificat clauzele contractuale deși nu s-a făcut dovada că are competență în acest sens.
Astfel deși în art.168 al.1 se precizează că salariații au dreptul la aceste salarii suplimentare comisia în compunerea menționată mai sus, apreciază că textul a rămas fără obiect. Această interpretare este eronată atâta timp cât alineatul 1 al art.168 CCM, se instituie că dreptul a fost menținut în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007, în ipoteza susținută de către comisie alineatul 1 ar fi trebuit să nu se regăsească în textul contractual sau să se facă dovada includerii efective în salariul lunar.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la primele de Paști și de C pentru anii 2005-2007 calculate în raport de salariul de bază pe - SA anterior lunii în care a avut loc evenimentul întrucât dreptul le-a fost conferit de CCM și acesta reprezintă legea părților.
S-a dispus ca sumele să fie actualizate la data plății efective și se vor raporta în funcție de data încetării contractului individual de muncă.
S-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, pentru următoarele motive.
1.În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
2. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mai mare decât cel prevăzut de CCM.
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune reclamanta a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe așa cum este stipulat în CCM.
3. instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
4. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG nr. 9/2000.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
5. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
La termenul de judecată din data de 8.09.2008 recurenta a formulat cerere de întoarcere a executării silite prin care a solicitat restabilirea situației anterioare și obligarea intimaților la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs.
A mai solicitat obligarea intimaților la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus.
În drept a invocat disp.art.404 indice 2 al.1 din pr.civ.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat însă pentru următoarele considerente:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul Muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul Muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește critica recurenților că primele de Paști și C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut în CCM nu este întemeiată.
Astfel, prima instanță a acordat reclamanților și intervenienților prima de Paști și de C pentru anii 2005-2007 reprezentând câte un salariu mediu de bază pe - SA așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr.343/6.05.2008 a Tribunalului Vrancea contrar susținerilor recurenților.Deasemeni instanța de fond s-a pronunțat asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile din CCM fără a stabili cuantumul acestor prime așa cum susțin reclamanții.
În consecință nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul Muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arată că, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp. art. 1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, Curtea nu este de acord cu cele susținute de recurenta în sensul că reclamantul ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, si a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficiul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de OUG nr. 9/2001.
În consecință, Codul Muncii prin disp. art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite instanța apreciază că aceasta nu este fondată deoarece titlul executoriu sau actele de executare au fost desființate.
Față de toate considerentele mai sus expuse în baza disp.art.312 al.1 pr.civ.se va respinge recursul ca nefondat și cererea de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEFGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA, cu sediul în B, sector 1, nr.239, împotriva sentinței civile nr.343/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și cererea de întoarcere a executării silite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Red.
Dact. Grefier
2 ex/10.10.2008
FOND:-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
