Drepturi salariale (banesti). Decizia 562/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.562
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER -- -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.469/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul- chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimații- reclamanți și, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.469/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României
A fost obligată pârâta să acorde reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 14.02.2005-31.07.2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și respinsă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.771/121/14.02.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții și au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 14.02.2005-31.07.2005, actualizate cu rata inflației la data plății, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În fapt a arătat că au îndeplinit funcția de procurori financiari pe lângă Camera de Conturi Județeană G până la data de 31.07.2005, în toată această perioadă fiind salarizat în baza legilor care asigurau salarizarea magistraților.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că acest spor, s-a acordat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, articol care a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Însă procedându-se astfel, au susținut reclamanții, că au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000, privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe, doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Au mai precizat reclamanții, că deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta CURTEA de CONTURI a ROMANIEI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că succesiunea în timp a actelor normative, la care au făcut referire reclamanții prin acțiunea dedusă judecății, impune concluzia că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, și-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când urmare abrogării exprese prin OG nr. 83/2000, acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
Pârâta CURTEA de CONTURI a ROMANIEI a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să fie obligată chemata în garanție la alocarea sumelor datorate reclamanților.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale pasive deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții privind salarizarea reclamanților iar bugetul este aprobat doar prin lege instanța nefiind îndrituită a dispune rectificarea acestuia.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au îndeplinit funcția de procurori financiari pe lângă Camera de Conturi Județeană G, fiind salarizați prin asimilare cu magistrații.
Prin decizia nr.516/24.11.2004 a Curții Constituționale a României, decizie obligatorie, s-a stabilit că urmare a aplicării dispozițiilor OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, procurorii financiari funcționează pe lângă Curtea de Conturi dar fac parte din Ministerul Public.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Într-adevăr art.47 din legea nr. 50/1996 a fost abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice, atâta vreme cât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
In cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, s-a apreciat că au incidență prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Instanța față de dispozițiilor art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Referitor la cererea de chemare în judecata a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a respins-o pentru lipsa calitate procesuală pasivă deoarece între pârâta și chemata în garanție nu existau raporturi juridice de natură a atrage obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata pretențiilor solicitate de reclamantă.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea.
A obligat pe pârâtă să acorde reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 14.02.2005-31.07.2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
A respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României invocând aplicabilitatea art.2 din Legea nr.50/1996 modificată prin OG nr.83/2000, începând cu data de 1.11.2000 fiind prevăzută pentru magistrați și personalul asimilat acestora indemnizația lunară ca unică formă de remunerare lunară reprezentând și baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Indemnizația lunară ca unică formă de remunerare a cuprins drepturile salariale anterior aplicării OG nr.83/2000 respectiv sporul de vechime, sporul de risc și sporul de stabilitate.
A mai invocat prevederile OG nr.160/2000 care au condus la majorarea veniturilor salariale și ale OG nr.177/2002 intrată în vigoare la 1.01.2003.
Reclamanții au îndeplinit funcția de procurori financiari în cadrul Curții de Conturi G având competență să judece numai în materia contenciosului administrativ și fiscal iar condițiile de muncă au fost normale, fără a presupune risc și suprasolicitare neuropsihică.
A mai criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B, acesta având calitate procesuală pe baza atribuțiilor sale referitoare la asigurarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate, cu ocazia întocmirii proiectelor legilor bugetare și a bugetelor pentru instituțiile publice.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr.500/2002.
Prin întâmpinare intimații și au solicitat respingerea recursului, motivele invocate reprezentând reiterări ale apărărilor formulate la fondul cauzei.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Intimații-reclamanți și au îndeplinit pe perioada de referință 14.02.2005-31.07.2005 funcția de procurori financiari în cadrul Camerei de Conturi a județului
Prin dispozițiile art.56 al.1 din Legea nr.50/1996 s-a prevăzut și pentru procurorii financiari din cadrul Curții de Conturi să beneficieze de sporurile salariale prevăzute pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Printre aceste sporuri s-a aflat și cel reglementat de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, respectiv sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar.
Modalitatea de salarizare a procurorilor financiari din cadrul Curții de Conturi județene prin raportare la salarizarea magistraților a fost menținută și prin dispozițiile art.39 al.2 din OUG nr.177/2002 pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și al parchetelor de pe lângă aceste instanțe.
Odată cu adoptarea OUG nr.117/2003, procurorii financiari au fost preluați de Ministerul Public rezultând modificări corespunzătoare în structura posturilor și a cheltuielilor în legătură cu salariile.
Este adevărat că prin dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 s-a dispus abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996.
Însă, prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite în materia recursului în interesul legii, s-a statuat că prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlament încălcându-se astfel dispozițiile art.108 al.3 cu referire la art.73 al.1 din Constituția României.
S-a reținut faptul că au supraviețuit drepturilor de abrogare ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Potrivit art.329 al.3 pr.civilă, dezlegarea dată astfel problemelor de drept devine obligatorie pentru instanțele de judecată.
Nici critica privind modalitatea de soluționare de către prima instanță a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice nu poate fi primită.
Pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se admite cererea reclamanților, acesta să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Însă, dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind atribuțiile ce revin chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu referire la coordonarea atribuțiilor care sunt în responsabilitatea Guvernului privind sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Numai că, elaborarea bugetelor prin proiectele de lege se face pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite cât și a propunerilor de cheltuieli detaliate din partea ordonatorilor de credite, cum este și recurenta- pârâtă Curtea de Conturi a României.
Drept urmare, nu subzistă în orice condiții o obligație de garantare sau de despăgubire în sarcina Ministerului Finanțelor Publice care să fie determinată în mod direct și nemijlocit de admiterea acțiunii principale, fiind necesare pentru elaborarea proiectelor de legi care să cuprindă asemenea cheltuieli, de politici și strategii sectoriale ori de propuneri de cheltuieli detaliate avansate de ordonatorul principal de credite.
În consecință în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.469/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.469/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/2.10.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
