Drepturi salariale (banesti). Decizia 579/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6742/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.579/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă- SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.1697 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8661 din 02.02.2010 depusă la dosar-fila 20 și intimatul, personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar-fila 19.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 28.01.2010, întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Curtea comunică copia întâmpinării formulată de intimatul reclamant către reprezentantul legal al recurentei.
Recurenta pârâtă - SA - Membru Grup, prin avocat, arată că înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din SA în SA, respectiv certificatul de înregistrare mențiuni nr.- din 13.11.2009; încheierea nr.89793 din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.-/2009; certificatul de înregistrare a firmei SA seria B nr.-, precum și seriile certificatelor deținute anterior și data emiterii acestora.
Curtea ia act de precizarea făcută de către avocatul ales al recurentei cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din SA în SA, sens în care dispune rectificarea denumirii acesteia, după care, acordă părților cuvântul asupra excepției nulității recursului, invocă de intimatul reclamant în întâmpinare.
Intimatul reclamant, prin avocat, având cuvântul în susținerea excepției, învederează instanței că motivele de recurs se referă la cu totul altă sentință decât cea pronunțată de instanța de fond și față de această împrejurare, solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, constatarea nulității recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta pârâtă - SA, prin avocat, având cuvântul în combaterea excepției, solicită respingerea acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.083 lei, reprezentând despăgubiri pentru perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1697/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâtă - SA să plătească reclamantului suma de 9083 lei, reprezentând despăgubiri pentru perioada noiembrie 2007-iulie 2008, actualizată cu indicii de inflație la data plății efective; a fost obligată pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă formulată de reclamantul a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T, prin decizia nr.17025/31.01.2007. Din decizie rezultă că reclamantul are un stagiu total de cotizare de 45 ani, 3 luni și 18 zile, din care 11 ani și 1 lună în grupa I, iar 18 ani, 9 luni și 24 zile în grupa a II-
Ori, reclamantul a formulat cerere de înscriere la pensie la vârsta de 54 de ani, vârsta standard de pensionare fiind de 65 de ani. Din carnetul de muncă al reclamantului a rezultat că, în perioada 07.05.1971-16.10.2006, a fost angajat al pârâtei în meseria de sondor, activitate încadrată în grupa a II- de muncă, conform prevederilor Legii nr. 3/1977.
În decizia de respingere a cererii reclamantului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime a vârstei standard de pensionare din Legea nr.19/2000, în sensul că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa I (conform Legii nr. 3/1977) nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
Printr-o nouă decizie cu nr.-/08.08.2008, Casa Județeană de Pensii Taa dmis cererea formulată de reclamant privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, vârsta acestuia fiind de 55 de ani și 8 luni, iar vârsta standard de pensionare de 65 de ani.
Din conținutul acestei decizii rezultă că stagiul de cotizare realizat de reclamant în grupa a II-a de muncă, conform Legii nr.3/1977, este de 18 ani, 09 luni și 24 zile și în condiții speciale, conform Legii nr.226/2006, de 16 ani, 3 luni și 13 zile.
Această diferență în stagiul de cotizare calculat pentru reclamant de către Casa Județeană de Pensii Tar ezultat din omisiunea angajatorului SA B de a achita cota de contribuții de asigurări sociale care este diferențiată în funcție de condițiile de muncă normale sau speciale, conform art.18 alin.2 din Legea nr.19/2001.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. "j" din Codul muncii, angajatorul este obligat să plătească toate contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
Ori, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SA la plata către Casa Județeană de Pensii Tac otei de contribuție ce îi revine, corespunzătoare activității desfășurată de reclamant în condițiile speciale de muncă, respectiv pentru perioada 01.04.2001-31.10.2006. În cursul procesului, pârâta a achitat contribuția datorată.
Tot în cursul acestui proces, Casa Județeană de Pensii Tae mis decizia de pensionare cu nr.-/08.08.2008 în care a reținut și stagiile de cotizare realizate de reclamant în condiții speciale pentru o perioadă de 16 ani 3 luni și 13 zile, urmare a îndeplinirii de către pârâtă a obligației de plată a cotei de contribuții de asigurări sociale corespunzătoare perioadei 01.04.2001 - 31.10.2006.
Prin această decizie de pensionare, reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie la vârsta de 55 ani și 8 luni, deși dacă pârâta i-ar fi achitat cota de contribuție corespunzătoare activității prestată în grupa I de muncă, reclamantul beneficia de sporul de vechime în muncă prevăzut de lege pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă, situație care îi permitea reducerea vârstei standard de pensionare.
Potrivit art.269 Codul muncii, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile (art. 998 Cod civil), respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate, elemente care sunt întrunite cumulativ în cauza de față.
Astfel, omisiunea angajatorului de a achita contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru munca prestată de salariatul reclamant pentru activitatea prestată în grupa I de muncă (fapta ilicită), prejudiciul, respectiv pensia stabilită reclamantului cu o întârziere de 8 (opt) luni față de data la care avea dreptul, și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv cererea formulată de reclamant la casa județeană de pensii pentru acordarea pensiei la limită de vârstă și respinsă pentru neîndeplinirea stagiului de cotizare în condiții speciale în grupa I datorat neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de plată a cotei de contribuții de asigurări sociale pentru toată perioada prestată de reclamant în grupa I de muncă, întrunesc cerințele impuse de art. 998 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 24.11.2009 pârâta - SA - Membru Grup, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 04.12.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de recurs s-a făcut o prezentare a situației de fapt și a litigiului dedus judecății, recurenta arătând că drepturile salariale suplimentare de C și Paște prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au fost acordate tuturor salariaților - SA începând cu anul 2003, fiind incluse în salariul de bază. În acest sens sunt atât clauzele contractului colectiv de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, cât și interpretarea dată de Comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, norme opozabile tuturor salariaților.
Criticile formulate împotriva hotărârii recurate vizează, în esență, greșita respingere a excepției de prematuritate, greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune și greșita soluționare a fondului cauzei pe motiv că pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele pretinse au fost incluse în salariile angajaților.
A arătat astfel recurenta-pârâtă că promovarea prezentei acțiuni este prematură deoarece dreptul de a formula cererea de față nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. În acest sens, sunt dispozițiile art.168 alin.1 teza finală din contractul colectiv de muncă nemodificat pe perioada 2003-2007.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii deoarece sumele în discuție nu au natură salarială, ci sunt exclusiv drepturi acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, s-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare. În plus, recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate.
În fine, s-a mai arătat și faptul că instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
La data de 28.01.2010, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. S-a invocat și excepția de nulitate a recursului deoarece motivele de recurs fac referire la o altă situație decât cea reținută prin sentință.
La termenul de judecată din 03.02.2010, s-a pus în discuția părților excepția de nulitate a recursului formulat de recurenta-pârâtă pentru nemotivare.
Analizând excepția ridicată în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.3021Cod de procedură civilă "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.", iar potrivit dispozițiilor art.303 alin.1 Cod de procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că recurenta-pârâtă a dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, care însă nu au legătură cu situația de fapt sau de drept reținută, analizată și soluționată prin hotărârea pronunțată de instanța de fond.
În atare situație, partea recurentă nu a respectat dispozițiile de procedură citate anterior, formularea unor motive de recurs străine de cauză echivalând cu neformularea motivelor de recurs în interiorul termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii de fond, ceea ce atrage sancțiunea nulității cererii de recurs.
Față de acestea și văzând dispozițiile art.306 alin.1 Cod de procedură civilă potrivit cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal", precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.306 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să constate nul recursul formulat.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă, care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatului-reclamant cheltuielile de judecată ocazionate de judecata recursului, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, plătit cu chitanța nr.98 din 26.01.2010 eliberată de Cabinetul de Avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta pârâtă - SA împotriva sentinței civile nr.1697 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./03.03.2010
Tribunalul Teleorman
Judecători;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
