Drepturi salariale (banesti). Decizia 59/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.59/CM
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentele reclamante, și, cu domiciliul procesuale ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.407/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, având ca obiect drepturi bănești - indemnizație 10% conform nr.OG8/2007.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din 26.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitate recurentelor reclamante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2010 și respectiv 29.01.2010, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
, și au declarat recurs împotriva sentinței civile nr.407/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr- la Curtea de Apel Constanța, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Constanța, solicitând ca pe baza probelor administrate să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară în cuantum de 10% din salariul de bază brut pentru perioada 01.03.2007 - 31.03.2008 pentru și, respectiv, pentru perioada 01.03.2007 - 31.12.2007 pentru, sume ce urmează a fi acordate actualizat cu indicele de inflație la data plății.
În considerente s-a arătat că reclamantele fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Tribunalului Constanța, îndeplinind -pentru perioadele arătate - funcția de grefier în cadrul secției comerciale a acestei instanțe și realizând, în aceleași perioade, acte privitoare la procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
S-a arătat că în aceste condiții nu au beneficiat integral, în perioada arătată, de sporul de 10% din salariul de bază, în aplicarea disp. art. 3 al. 8 din nr.OG 8/2007.
Reclamantele au apreciat că acest text prevedea obligativitatea plății către personalul auxiliar de specialitate care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a unei indemnizații în cuantum de 10% din salariul brut, iar în speță, în situația lor, au fost îndeplinite cumulativ cele trei condiții legale: calitatea de persoane beneficiare, natura activității prestate și perioada alocată acesteia.
S-a apreciat că nr.OG 8/2007 dispune asupra criteriilor specifice de acordare a indemnizației suplimentare personalului auxiliar, avându-se în vedere responsabilitățile, complexitatea atribuțiilor de serviciu, precum și volumul de muncă specific acestor grefieri.
Au fost invocate disp. art. 155 Codul muncii și s-a menționat că prin fișa postului și prin ordinul de serviciu s-au stabilit atribuțiile personalului repartizat pe secții și compartimente de activitate, ulterior fiind întocmit un raport de activitate aprobat și confirmat de superiorul ierarhic; în baza acestor documente se completa punctajul lunar și se realiza plata drepturilor.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a solicitat să se rețină incidența în cauză a considerentelor deciziei nr. 24 pronunțate în dosarul nr. 7/2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Pachetului de pe lângă ÎCCJ.
S-a conchis în sensul că art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996, precum și prevederile art. 3 al. 8 din nr.OG 8/2007 se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele enunțate; că atribuțiile grefierilor decurg din fișa postului și că această indemnizație de 10% din salariul brut se acordă în raport de timpul efectiv lucrat.
Ministerul Finanțelor Publice a depus, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate față de această entitate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În considerente au fost invocate prevederile art. 282 Codul muncii, care consacră natura de litigiu de muncă acelor cauze care au ca fundament raporturi din sfera dreptului muncii; ori, în speță, MFP reprezintă un terț față de raporturile de muncă ale reclamantelor, neavând calitate de angajator.
S-a arătat că rolul este de a administra bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată prin Parlament conform art. 138 al. 2 din Constituție, art. 35 al. 1 și art. 36 al. 1 din Legea nr. 500/2002.
Proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credit, în speță, Ministerul Justiției.
Prin sentința civilă nr. 18CM/10.02.2009, Curtea de Apel Constanța -secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că prevederile nr.OUG 75/2008, care stabileau competența de soluționare a cauzelor având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție în favoarea curților de apel, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Constanța, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.407/25.03.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantelor, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Constanța și Ministerul Justiției.
A fost respinsă acțiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a avut în vedere următoarele:
Soluționând, în raport de prevederile art. 137 cod proc. civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța va reține că acest for nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale solicitate de reclamante, iar atribuțiile privitoare la adoptarea bugetului sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorul principal de credite. Pe cale de consecință, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că această calitate nu presupune existența unei obligații solidare a entității menționate cu cea a ordonatorului principal de credite în privința plății drepturilor rezultate din raporturi de muncă specifice, între și reclamante neexistând raporturi de muncă sau orice alt raport juridic care să instituie în sarcina acestui pârât vreo obligație legală.
Pe fondul cauzei s-au reținut:
Reclamantele au îndeplinit în perioada 01.03.2007 - 31.03.2008 (reclamanta, în perioada 01.03.2007 - 31.12.2007 ) funcția de grefier în cadrul secției comerciale a Tribunalului Constanța, fiind desemnate să efectueze, în acord cu atribuțiile de serviciu, acte privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Potrivit art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretari ai comisiei de cercetare a averii, beneficiază de indemnizația prevăzută de art. 15 al. 1.
Această indemnizație, reprezentând prin raportare la norma de trimitere, 10% din salariul de bază brut, constituie un drept de natură salarialăacordat în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Cerința calculării acestui drept de natură salarială prin raportare la timpul efectiv alocat activității specifice procedurii reorganizării judiciare și a falimentului constituie transpunerea voinței legiuitorului de a se acorda această indemnizație de 10% din salariul de bază brut, dar nu independent de timpul efectiv necesar pentru realizarea actelor legate de această procedură și nu într-o sumă fixă - calculată în raport de salariul de bază brut. De altfel, în concepția legii, regăsită și în art. 154 Codul muncii, salariul însuși reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, ceea ce presupune că în orice situație cuantumul său este determinat de timpul de muncă efectiv realizat.
Aceeași voință a legii s-a menținut și în cuprinsul prevederilor art. 3 al. 8 din nr.OG 8/2007, care menține criteriul de calcul al timpului efectiv prestat în aceste activități.
În speță, împrejurarea că, pe perioadele menționate reclamantele au îndeplinit funcția de grefier și au participat la activități specifice procedurii reorganizării judiciare și de faliment nu le conferă dreptul de a pretinde plata indemnizației în cuantum integral de 10% din salariul de bază brut.
Prin adresa nr. 27/10A/14.01.2009 a Tribunalului Constanța -serv. contabilitate s-a consemnat, astfel, că reclamantelor le-a fost recunoscut și achitat dreptul de a primi indemnizația de 10% prevăzut de art. 18 al. 3 din Legea nr. 50/1996, dar cuantumul sumei primite cu acest titlu s-a determinat prin raportare la timpul efectiv alocat activităților specifice, în baza referatelor întocmite de grefierul-șef de secție și care au stabilit numărul efectiv de ore pentru care salariatele sunt îndreptățite la plata acestei indemnizații.
În cauză vor fi reținut ca fiind relevante și considerentele reținute în decizia nr. 24/12.05.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în dosarul nr. 7/2008, care - în dezlegarea în drept dată soluționării neunitare a pretențiilor derivate din aplicarea textului enunțat - a statuat în sensul că sporul la salariul de bază reprezintă un element accesoriu și variabil al salariului, care se acordă în funcție de condițiile în care se prestează munca și că este exclus a se aprecia că acesta urmează a fi acordat tuturor categoriilor de grefieri, indiferent de atribuțiile conferite prin fișa postului, de natura activității desfășurate ori de timpul alocat acesteia.
Concluzionând, dreptul de a primi această indemnizație nu este unul absolut, ci doar circumstanțiat de întrunirea condițiilor legale de acordare, iar în speță aplicarea legii s-a făcut prin stricta raportare la cerințele impuse, una dintre ele vizând calcularea și plata indemnizației pe baza timpului efectiv alocat acestor activități specifice.
În cauză au fost depuse referatele întocmite de către grefierul-șef de secție care atesta realizarea lucrărilor în procedura specială, prin raportarea la numărul de ore alocate acestora, nefiind administrate alte probe care să ateste că au existat situații similare, pentru perioadele de referință și pentru care reclamantele nu au primit pe baza documentației astfel întocmite, drepturile corespunzătoare.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Prin sentința civilă pronunțată, Tribunalul Constanța nu a avut în vedere împrejurarea că nu au beneficiat integral în perioada arătată de sporul de 10% din salariul de bază, în aplicarea disp. art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, deși acest text prevede obligativitatea plății către personalul auxiliar de specialitate care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului a unei indemnizații în cuantum de 10 % din salariul brut.
Acest procent de 10% trebuie acordat integral, deoarece munca efectiv lucrată pentru efectuarea lucrărilor în sistemul de reorganizare judiciară este un volum dublu.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, a temeiurilor invocate, cât și a probelor administrate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Conform art.3 alin.8 din nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Astfel, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de textele legale arătate și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată prin art.38 alin.2, art.42 alin.2, art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin nr.387/2005, se dispune:
"personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției". "Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor". "Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
Prin fișa postului se stabilesc atribuțiile personalului repartizat din ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate, iar în vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art.19 din Legea nr.50/1996, respectiv de art.3 alin.8 din OG nr.8/2007, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acestuia; în baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
Instanța de fond în mod just a apreciat că dreptul de a primi această indemnizație nu este un drept absolut, ci doar circumstanțiat de întrunirea condițiilor legale de acordare, iar în cauză aplicarea legii s-a făcut în strictă raportare la cerințele impuse, plata indemnizației făcându-se în funcție de timpul efectiv alocat acestor activități.
Având în vedere că din adresa nr.27/10A/14.01.2009 a Tribunalului Constanța (pag.42 dosar C) și adresa din 26.01.2010 (pag.36 dosar C), rezultă că reclamantelor le-a fost recunoscut și achitat dreptul de a primi indemnizația de 10% cu precizarea că suma primită cu acest titlu s-a determinat prin raportare la timpul efectiv alocat acestor activități, instanța de fond în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamante.
Așa cum a subliniat și instanța de fond, prin decizia nr.24/12.05.2008 pronunțată în dosarul nr.7/2008 de Secțiile Unite ale, s-a stabilit că "disp. art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
Totodată, competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale cuvenite personalului auxiliar de specialitate nu revine instanței de judecată, ci legiuitorului, reprezentând o problemă de legiferare.
În acest sens sunt și deciziile nr.818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, prin decizia nr.1325/4.12.2008, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor nr.OG137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești, competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefundat, însușindu-și totodată considerentele hotărârii pronunțate de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentele reclamante, și, cu domiciliul procesuale ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.407/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/15.02.2010
Tehnored.gref.RD/2ex/15.02.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
