Drepturi salariale (banesti). Decizia 5974/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5472/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5974/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - - -
**************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.429 din data de 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 781/C/2009), în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert - având ca obiect"drepturi bănești spor 15%".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata-reclamant -, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi s-au comunicat părților intimate copie a motivelor de recurs formulate în cauză, conform citativului întocmit aflat la fila 7 dosar, respectiv intimatei-reclamante - și intimaților-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerului Justiției și Libertăților.
De asemenea, se învederează faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecare pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) cod proc. civ.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea acesteia la ordine.
La reluarea pricinii la ordine nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata-reclamantă -, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând că în cauză recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 429 din data de 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 781/C/2009), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității lor procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Statul Român.
Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, pe care i-a obligat în solidar la plata sporului de confidențialitate de până la 15% din indemnizația brută lunară de încadrare, cuvenit acesteia pe perioada 01.08.2008 - 04.05.2009, precum și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași să efectueze în carnetul de muncă al reclamantei mențiunea privind sporul de confidențialitate.
A respins acțiunea împotriva formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Statul Român.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis excepția necompetenței materiale a instanței pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă la emiterea ordinului de salarizare.
A disjuns capătul de cerere privind obligarea la emiterea ordinului de salarizare și a declinat competența soluționării la acestuia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița.
A mai reținut că magistrații desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate), iar prin neacordarea sporului de confidențialitate, câtă vreme acesta se acordă altor categorii de personal salarizate prin legi speciale, sunt încălcate principii constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată.
Mai arată că principiile enunțate mai sus se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv cu dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă. În această categorie intră raporturile muncă (de serviciu) ale magistraților, ale căror drepturi și obligații sunt reglementate de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Instanța de fond a mai avut în vedere dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. f) din Codul muncii, potrivit cărora salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, față de aspectul că intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea introductivă pe dispozițiile nr.OG 137/2000, recurentul-pârât invocă decizia nr. 821/03.07.2008, obligatorie potrivit prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituție, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art, 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde un înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Invocă și Decizia nr.46 din data de 15 decembrie 2008, obligatorie potrivit art. 329 Cod proc. civilă, ce a fost pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în dosarul nr.27/2008, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a decis că judecătorii,procurorii,magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Consideră că prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat principiul separației puterilor în stat și să aceasta a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate.
Mai susține că în în mod eronat a fost respinsă cererea de chemare în garanție, doearece, în cazul de față, în temeiul dispozițiilor art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, există obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție, întrucât activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 299 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 28 - 29 dosar recurs), intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Intimatul-pârât a arătat că în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile 299 Cod proc. civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că în mod justificat instanța de fond a apreciat că, prin acțiunea formulată, reclamanta, în având funcția de procuror, a solicitat plata drepturilor bănești actualizate cu coeficientul de inflație, reprezentând sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut lunar, începând cu data luna august 2008, susținând că, prin necalcularea acestui spor, este discriminază în raport cu funcționarii publici prevăzuți în Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006, precum și cu alte categorii de personal salarizate prin legi speciale.
Curtea are în vedere că prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
În această categorie intrăraporturile de serviciuale funcționarilor publici civili sau militari, ale soldaților și gradaților, ale persoanelor care dețin demnități publice,ale magistraților și magistraților asistenți, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, raporturile de muncă ale membrilor cooperatori și raporturile juridice de muncă născute în baza încheierii contractului individual de muncă.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă suigeneris, raport juridic ce are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea, atribuțiile persoanelor juridice respective fiind, exclusiv, de natură funcțională, operatorie.
atribuții clasice ale angajatorului, chiar esențiale, sunt exercitate de către Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii, deci de alte autorități decât persoanele juridice parte în raporturile de muncă ale magistraților.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.304/2004. privind organizarea judiciară.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate acestea sunt reglementate de Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare.
Ceea este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate,în ceea ce privește problema pusă în discuție, este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Codul muncii statuează, în art.39 alin.2 lit. f), că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu, dispoziții ce se coroborează cu dispozițiile art.36 alin.3 Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și cu art.16 alin.1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr.382 din 6 mai 2005, potrivit căroramagistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art.99 lît.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Totodată, conform art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr. 145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr.382 din 5 mai 2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.444/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.978 din 7 decembrie 2006, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate. Funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, prin dispozițiile art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care se aplică numai celor numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 se prevede căsporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publicidin aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Spor de confidențialitate primește și personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării(art.30 dlin.3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare) funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care lucrează cu cifru (art.15 din Ordonanța Guvernului nr.64/2006), personalul din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art.13 Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2000 astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr.9/2001) personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002) personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art.13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2003 și art.13 din Ordonanța Guvernului nr.10/2007) etc.
Cu alte cuvinte,spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciuși pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
Este adevărat că sporul de confidențialitate nu era prevăzut printre sporurile ce se acordau magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de Legea nr.50/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost completată și modificată prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, de Legea nr.56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, acte normative în prezent abrogate.
Acest spor nu este prevăzut nici de actele normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007) cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției (Ordonanța Guvernului nr.8/2007).
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 lit. i) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau executării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (art.2 alin. 1-3).
Prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr.324/2006 au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului -/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 19 iulie 2000 și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 2 decembrie 2000.
Cât privește noțiunea de "discriminare"trebuie avută în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Salariul- noțiune care, în sens extins, se referă și la indemnizațiile de bază cuvenite magistraților, parlamentarilor, demnitarilor -, potrivit art.155 din Codul muncii și art.38 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național,cuprindesalariul de bază, indemnizațiile,sporurileși alte adaosuri la salariul de bază.
Unul din principiile sistemului de salarizare este acela"pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală"consacrat de art.41 alin.4 din Constituție și art.6 alin.3 din Codul muncii.
C de-al doilea text legal a fost introdus prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.55/2006, în concordanță cu normele Uniunii Europene și precizează că:"Pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare".
În sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul acelorași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel și, întrucât salariile (indemnizațiile) de bază se stabilesc în funcție de factorii amintiți mai sus, deosebirile existente întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimă, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
În ceea ce privește sporurile la salariul (indemnizația) de bază - adică acele elemente accesorii și variabile ale salariului, care se acordă în funcție de condițiile în care se prestează munca -, Curtea reține că acestea constituie, în principal, un factor compensatoriu pentru anumite condiții de muncă sau pentru întrunirea de către cel în cauză a unor cerințe speciale, astfek cătrebuie să fie acordate tuturor salariațilorindiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitateaatâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
În caz contrar, s-ar ajunge la o situație discriminatorie în sensul dispozițiilor art.16 ailn.1 din Constituție, republicată, ale art.1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art.1 din Protocolul 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Având în vedere dispozițiile art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, potrivit cărora persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, Curtea apreciază că și magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, care nu primesc sporul de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor, au dreptul la atari despăgubiri.
Curtea consideră căaceste despăgubirinu trebuie stabilite prin apreciere, citrebuie să fie date cu caracter temporarpână la încetarea situației de discriminare, prin raportare la sporul de confidențialitate de 15%, prevăzut de marea majoritate a actelor normative care îl reglementează pentru alte categorii de personal, calculat la salariul sau indemnizația de bază.
De altfel, Curtea constată că problema acordării sporului solicitat de către intimata-reclamantă și implicit, a temeiniciei pretențiilor acesteia, a fost tranșată irevocabil prinDecizia nr.46din data de 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr.27/2008, de cătreÎnalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite,care, soluționând recursul în interesul legii, a decis că judecătorii,procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă:"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.",Curtea are în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept analizată în speță, referitoare la sporul de confidențialitate de 15% solicitat de intimata-reclamantă - și apreciază că pretențiile acesteia, referitoare la acordarea acestui spor, sunt întemeiate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, îl va respinge ca atare, menținând hotărârea fondului, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.429 din data de 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 781/C/2009), în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 25.11.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
