Drepturi salariale (banesti). Decizia 599/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 599
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.593 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimata UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI farmacie GR., având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - intimată, avocat pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.
Avocat depune la dosar traducerea actelor medicale depuse la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului reclamantei așa cum a fost formulat, modificarea sentinței tribunalului în sensul de se admite cererea de acordare a daunelor morale. Acest capăt de cerere, respins de către prima instanță, reprezintă o reparație materială a prejudiciului moral suferit de către reclamantă datorită emiterii deciziei de concediere, având în vedere poziția socială a reclamantei. Prin desfacerea contractului de muncă i s-a adus o atingere gravă imaginii publice, care a fost deteriorată prin maniera în care unitatea intimată a decis îndepărtarea reclamatei de la locul de muncă. S-au depus înscrisuri la instanța de fond și în recurs din care rezultă că reclamanta suferă de sindrom depresiv anxios, aceasta suferind o cădere psihică datorată unei pierderi, în speță pierderii locului de muncă.
În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită a fi respins ca fiind nefondat întrucât întregul material probator susține soluția pronunțată de către prima instanță. S-a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantei în perioada în care aceasta se afla în concediu medical.S-au depus la dosar acte medicale doveditoare.Se pretinde de către pârâtă că actele medicale nu ar fi fost depuse în termen, dar au fost depuse la sfârșitul perioadei de internare în spital a reclamantei, ele justificând lipsa de la locul de muncă, nu este valabil termenul de depunere ca și în cazul în care se cere plata concediului medical. respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței instanței de fond.
Cu privire la imposibilitatea reintegrării reclamantei, susține că reintegrarea în postul avut de către reclamantă a avut loc, fără modificări în ceea ce privește numărul de ore, deci instanța de recurs nu se poate pronunța și cu privire la aceasta.
Avocat, pentru intimata - recurentă, solicită respingerea recursului reclamantei, întrucât în procedura conflictelor de muncă nu se pot acorda daune morale. S-au acordat daune materiale actualizate, deci reparația materială a avut loc.
admiterea recursului pârâtei și desființarea hotărârii primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece:
- certificatele de concediu medical nu au fost depuse în timp util la unitatea pârâtă;
- certificatele de concediu medical au fost eliberate cu încălcarea dispozițiilor legale, ele au fost eliberate în ordine cronologică iar din foaia de observație lipsește evoluția bolii, de unde rezultă că este o boală închipuită.În perioada de internare, reclamanta semnat diferite înscrisuri la unitatea pârâtă.
- reîncadrarea în postul avut anterior nu mai este posibilă, nefiind îndeplinită condiția numărului minim de ore.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, contestatoarea - a formulat contestație împotriva concedierii ce i-a fost adusă la cunoștință prin adresa nr. 12283/04.09.2007 Universității de Medicină și Farmacie "Gr. " I, solicitând să se constate că desființarea postului de profesor pe care îl ocupă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă, așa cum prevede art. 65 indice 2 alin. 2 din Codul Muncii; să se dispună repunerea în situația anterioară emiterii acestei "dispoziții de concediere" (adresa nr. 12283/2007); să oblige pârâta la completarea normei disciplinare de profesor cu orele de specialitate de la facultățile componente; plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 04.09.2007 și până la soluționarea prezentului litigiu; obligarea pârâtei la plata de daune morale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Prin sentința civilă nr. 593/18.04.2008, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de în contradictoriu cu Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I și, în consecință:
A anulat dispoziția nr. 14451 din 28.09.2007 de desfacere contractului individual de muncă emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă.
A obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea - fost angajata intimatei Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, în baza contractului individual de muncă încheiat la 20.06.2000 și deținut funcția de profesor universitar la Disciplina Colegiul de și Recuperare.
Prin dispoziția nr. 14451/28.09.2007, în baza dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, s- decis de către unitatea angajatoare încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu 01.10.2007, ca urmare a desființării locului de muncă al acesteia.
Potrivit Biletului de ieșire din spital nr. 8412 emis în 12.10.2007 (fila 11 dosar), contestatoarea fost internată în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase în perioada 28.09.2007 - 12.10.2007.
În data de 01.10.2007 i- fost eliberat certificatul de concediu medical nr. - (fila 13) pentru perioada 28.09.2007 - 30.09.2007, iar la data de 12.10.2007 i-au fost emise certificatele nr. - și -, care au prelungit perioada concediului medical până la 31.10.2007.
Prin urmare, la data emiterii deciziei contestate (28.09.2007) contestatoarea se afla internată în spital, fiind în incapacitate temporară de muncă.
Conform dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii și, în consecință concedierea contestatoarei prin dispoziția nr. 14451 din 28.09.2007 este nelegală.
Apărarea formulată de către unitatea intimată fost în sensul că dispozițiile legale prevăd obligația salariatului de depune la angajator certificatele medicale până la data de 5 a lunii următoare emiterii acestora, iar contestatoarea depus certificatele medicale peste acest termen.
Instanța nu reținut această apărare întrucât dispozițiile articolului 36, alin. 2 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, prevăd depunerea certificatului de concediu medical până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul ca o necesitate de ordin administrativ și nicidecum ca o obligație a cărei eventuală executare peste termenul prevăzut ar conduce la neacceptarea certificatului sau neplata indemnizației.
Față de aceste considerente, instanța a anulat dispoziția nr. 14451 din 28.09.2007 emisă de intimată, dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celorlalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu 01.10.2007 și până la reintegrarea efectivă.
Având în vedere că s-a reținut incidența dispozițiilor art. 60 Codul Muncii, instanța nu a mai analizat celelalte motive invocate de contestatoare în motivarea contestației.
În ceea ce privește cererea privind obligarea intimatei la plata de daune morale, în cuantum de 20.000 lei, instanța respins- motivat de aceea că, din probele administrate, nu rezultă că prin fapta angajatorului au fost atinse valori care să necesite repararea lor prin acordarea de daune morale.
Faptul anulării dispoziției și repunerii părților în situația anterioară constituie o reparație pentru contestatoare, eventualul prejudiciu de imagine fiind înlăturat prin reintegrarea acesteia în postul avut anterior.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța obligat intimata să achite contestatoarei suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, contestatoarea consideră că în mod greșit nu i-au fost acordate daunele morale solicitate, deși martorul audiat în cauză a făcut vorbire despre trauma psihică suferită de către recurentă, ca urmare a încetării raporturilor de muncă la doar 2 ani înaintea pensionării, de lipsirea sa de unica sursă de venit (salariul) și de unica modalitate de socializare. Astfel, apreciază că înlăturarea sa nelegală din viața profesională, științifică și socială prin măsura desfacerii contractului de muncă reprezintă un fapt de natură să-i afecteze vizibil onoarea, demnitatea și integritatea fizică și psihică, iar reintegrarea sa nu este de natură să ofere reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și obligarea intimatei la plata daunelor morale în sumă de 2.000 lei.
Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, în recursul declarat, susține că prima instanță a interpretat în mod greșit probele dosarului. Astfel, rezultă că decizia de concediere i s-a comunicat contestatoarei pe 03.10.2007, iar înștiințarea de incapacitate temporară de muncă a depus-o pe data de 05.10.2007, cu aplicare retroactivă de pe 28.09.2007.
Mai mult, deși instanța a reținut că aceasta a fost internată începând cu data de 28.09.2007, în zilele de 03.10 și 05.10.2007 contestatoarea s-a prezentat personal la Universitate, unde a semnat decizia și a depus cererea de concediu.
Mai arată recurenta că nu se poate dispune reintegrarea contestatoarei pe un post de profesor universitar, pentru care se impune întocmirea unui număr minim de ore, condiție care nu este îndeplinită în cauză, fiind încălcate astfel cerințele nr.HG 281/1993, nr.HG 327/2003, Legii nr. 128/1997, Legii nr. 84/1995 și ale Cartei Universitare.
Consideră că Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " Iar espectat toate rigorile desființării obiective a postului, aceasta fiind reală și având o cauză serioasă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. "a" din Codul Muncii, care interzic concedierea pe durata incapacității de muncă stabilită prin certificat medical.
Ori, certificatele medicale ale contestatoarei au fost emise pentru perioada 28.09.2007 - 30.09.2007, respectiv 01.10-31.10.2007.
În atare condiții, dispoziția de concediere nr. 14451/28.05.2007 este nelegală.
În practica judiciară și literatura de specialitate s-a arătat în mod constant că, în astfel de situații, soluția este aceea a anulării deciziei de către angajator și emiterea unei alte decizii de concediere după expirarea perioadei de incapacitate de muncă stabilită prin certificat medical.
Faptul nedepunerii certificatului medical la angajator în termen de 5 zile nu poate afecta valabilitatea acestuia; mai mult, modul de acordare a certificatelor medicale a fost contestat de către Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, iar Oficiul de Expertiză Medicală al Iac oncluzionat că diagnosticul clinic este susținut de simptomatologie, investigații și tratament, iar eliberarea certificatelor în altă ordine decât cronologică este hotărâtă de conducerea spitalului.
În atare condiții, încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. "a" din Codul Muncii atrage nelegalitatea deciziei de concediere, fără a mai fi necesară examinarea pe fond a legalității măsurii dispuse.
Pe de altă parte, tocmai reținerea motivului de nelegalitate a deciziei prevăzute de art. 60 alin. 1 lit. "a" Codul Muncii și imposibilitatea analizării pe fond a măsurii concedierii nu justifică acordarea daunelor morale solicitate de recurenta-contestatoare, instanța de fond constatând în mod corect că repunerea părților în situația anterioară reprezintă o reparație atât materială, cât și morală a prejudiciului suferit.
Raportat tuturor acestor considerente, Curtea de Apel va respinge recursurile formulate și, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de contestatoarea - și de către Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 593/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
06.11.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
