Drepturi salariale (banesti). Sentința 6/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6/
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, I, OG, (), (), (), -, S, intervenienții în nume propriu, cu domiciliul ales la sediul Curții de Apel Galați, din G,- și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, având ca obiect " drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi care fac parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.09.2008 când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra acțiunii înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Galați sub nr. 2112/121/22.04.2008, reclamanții, I, OG, (), (), (), -, S, intervenienții în nume propriu, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.11.2000 - 31.08.2004 și începând cu data de 01.02.2007 la zi și în continuare, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
În fapt, au motivat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, rezultă că:
"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Se constată însă că este vorba de o ordonanță ordinară emisă de guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din anul 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art. 72 pct. 3 lit. h) și 1) din aceeași lege fundamentală, prin lege organică se reglementează:" h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuie reglementat numai prin lege organică.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească; Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; nr.OUG 324/2000 și Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectivLegea.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, au fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrați și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct. 1 lit. d din Codul Muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Au considerat că dreptul material la acțiune pentru perioada noiembrie 2000 -august 2004 nu este prescris întrucât, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul VI, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, astfel, o recunoaștere explicită a discriminării existente în momentul adoptării Strategiei, 30.03.2005, echivalând cu recunoașterea, în sensul art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui nou termen de prescripție de 3 nai care e împlinește la data de 01.04.2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art. 7 "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă " termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune", în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, 23.04.2008, precum și în considerarea prevederilor art. 12 din decretul menționat mai sus, potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită" a solicitat să se constate că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 23.04.2005.
Întrucât textul art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamante în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total si explicit prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Și practica judiciară s-a exprimat în sensul respingerii acțiunilor cu același obiect.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Galați, solicitând plata sumelor de bai reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 în procent de 50%, actualizat cu rata inflației, pentru perioada cuprinsă între 01 februarie 2007 și data pronunțării hotărârii, corespunzător perioadei lucrate și în continuare.
Prin Încheierea pronunțată la data de 24.06.2008, Tribunalul Galați, în baza disp. art. II din nr.OUG 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de Apel Galați, spre competentă soluționare.
La Curtea de Apel Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu ca nefiind admisibilă în principiu întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 52. pr. civilă iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 15.09.2008 instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată a reclamantei, în baza disp. art. 246.pr. civilă.
În cauză, s-a depus la dosar tabelul cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant și intervenient în parte.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, se vor analiza cu prioritate excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu, invocată de pârâta Ministerul Justiției, instanța apreciază că este nefondată iar cererea este admisibilă chiar și cadrul litigiilor de muncă întrucât textul art. 49.pr. civilă, nu distinge în funcție de natura litigiului, urmând a fi respinsă această excepție.
Însă, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000 - 31.08.2004 invocată de către pârâta Ministerul Justiției, instanța apreciază că este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - 31.08.2004, termenul de prescripție extinctivă s-au împlinit, succesiv, până cel târziu la data de 31.08.2007 ori, acțiunea a fost înregistrată la data de 22.04.2008.
Susținerea reclamanților exprimată în sensul că se constată o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, respectiv 30.03.2005, prin nr.HG 232 și ar deveni aplicabile disp. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 nu poate fi reținută ca întemeiată.
Chiar și acceptând argumentul că s-a întrerupt cursul prescripției extinctive și un nou termen ar începe să curgă începând cu data intrării în vigoare a nr.HG 232/30.03.2005, instanța observă că înseși reclamanții recunosc faptul că termenul de prescripție, astfel calculat, s-ar împlini la data de01.04.2008ori, acțiunea a fost introdusă la data de22.04.2008,chiar și în aceste condiții fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În al doilea rând, instanța apreciază că nu a avut loc nici o recunoaștere prin adoptarea nr.HG 232/2005, în care se precizează doar că se va asigura salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar, situație ce nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, actul normativ invocat făcând referiri în general la sistemul de salarizare și nu, în mod special, la sporul de risc și suprasolicitarea neuropsihică, în condițiile în care, prin acțiune nici nu s-a invocat starea de discriminare.
Practica altor instanțe depusă la dosar de reclamanți nu poate obliga instanța a da o soluție identică întrucât nu reprezintă izvor de drept iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate supra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Față de aceste argumente, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate pe perioada 01.11.2000 - 31.08.2004.
În ceea ce privește fondul acțiunii și al cererii de intervenție, instanța constată temeinicia pretențiilor formulate de către reclamanți și intervenienți pentru perioada începând cu data de 01.02.2007 și până la data pronunțării hotărârii, văzând decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de către Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâta Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamanții, (), I, OG, (), S, () și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și pentru perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.09.2008 este fondată urmând a fi admisă în parte.
În consecință, vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, în calitatea de ordonatori de credite, să plătească acestor reclamanți și intervenienților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.09.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
Drepturile salariale vor fi actualizate la data plății efective, față de disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii care prevăd obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neplata drepturilor salariale.
În ceea ce privește pe reclamantele și, acțiunea este apreciată ca nefondată pentru faptul că, acestea au lucrat, potrivit tabelului depus la dosar de reclamanți și întocmit de serviciul personal din cadrul Curții de Apel Galați, până la data de 15.06.2006, respectiv până la data de 01.01.2007 astfel că nu pot emite pretenții cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 01.02.2007-18.09.2008 întrucât, potrivit disp. art. 154 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat și numai pentru munca depusă salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani.
În consecință, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și, față de dispozițiile legale menționate.
Referitor la reclamantele, din același tabel nominal instanța reține următoarele:
- reclamantele, și au lucrat până la data de 09.05.2007 astfel, că, potrivit disp. art. 154 alin. 1 și 2 din Codul muncii, se vor acorda drepturile salariale solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată, și anume 01.02.2007 - 09.05.2007, actualizate la data plății efective;
- Reclamanta a lucrat până la data de 10.12.2007 astfel că se vor acorda drepturile salariale solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată, și anume 01.02.2007 - 10.12.2007, actualizate la data plății efective;
- reclamanta s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în perioada 15.11.2006 - 27.03.2008, situație în care, potrivit disp. art. 50 lit. a din Codul muncii, contractul de muncă este suspendat iar, conform disp. art. 295 alin. 2 din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective; în consecință, se vor acorda drepturile salariale solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată, și anume 28.03.2008 - 18.09.2008, actualizate la data plății efective;
În ceea ce privește acordarea sporului și pentru viitor, instanța apreciază ca aceasta cerere nu este întemeiată întrucât, acordarea unui spor salarial depinde de îndeplinirea unor condiții, respectiv de menținerea calității de personal auxiliar, desfășurarea unui raport de muncă, evenimente viitoare si incerte ce nu pot da naștere unui raport obligațional.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca și cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, putând fi chiar abrogate.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie au la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de acordare a sporului de 50% și pentru viitor ca nefondată.
În baza Decretului nr. 92/1976, se va obliga pârâta Curtea de Apel Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE excepția inadmisibilității cererii de intervenție invocată de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, ca nefondată.
RESPINGE ca fiind prescrise pretențiile solicitate pe perioada 01.11.2000 - 31.08.2004.
ADMITE în parte acțiunea principală formulată de reclamanții, (), I, OG, (), S, () și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și.
OBLIGĂ pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, să plătească reclamanților, (), I, OG, (), S, () și intervenienților, și, sporul de risc și solicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, calculat la îndemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.09.2008, actualizat la data plății efective, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient în parte.
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și.
OBLIGĂ pe aceeași pârâți să plătească reclamantelor, și sporul de risc și solicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul brut lunar, calculat la îndemnizația brută de încadrare,actualizat la data plății efective pentru perioada 01.02.2007 - 09.05.2007, reclamantei pe perioada 01.02.2007 - 10.12.2007 iar reclamantei pe perioada 28.03.2008 - 18.09.2008.
RESPINGE cererea privind plata acelorași drepturi și în viitor, ca nefondată.
Obligă pe pârâta Curtea de Apel Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 2008.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel Constantin Iancu | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: - -
: 56 ex.//16.10.2008
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel Constantin Iancu
