Drepturi salariale (banesti). Decizia 612/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.612
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.05.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL TG.B, jud.G, împotriva sentinței civile nr.181/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.8027/- în contradictoriu cu intimatul-pârât GRUP ȘCOLAR TG.B, jud.G, și intimații-reclamanți, G, prin reprezentant legal SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamanți, reprezentantul acestora Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Sindicatului Învățământul Preuniversitar G arată că în mod corect instanța de fond a acordat diferența de drepturi salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime, precizând că recurenta Consiliul Local Tg.B este implicată în mod direct în finanțarea unităților de învățământ.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Cererea de chemare în judecată
La data de 10.12.2008 Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, reprezentant legal al membrilor săi, G, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Tg.B și Grupul Școlar "" obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prev.de art.50 al.1 și 2 din Legea 128/1997. A solicitat obligarea pârâților pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate cu rata inflației, în favoarea membrilor de sindicat, reclamanții, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 al.1 și 2 din Legea 128/1997.
În motivareacererii de chemare în judecată s-a arătat că potrivit art.50 al.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Din prevederile legale invocate rezultă în mod clar faptul că, raportat la prev.art.50 al.1 și 2 din Statutul personalului didactic, salariații din învățământ- personal didactic, trebuie să beneficieze de cele 3 tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime trebuie săli se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Mai mult, Legea 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, în consecință, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale ( statutul personalului didactic).
Practic, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit- prin art.50 al.1 și 2 din Statutul personalului didactic- un drept suplimentar( trai tranșe suplimentare), însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, în favoarea personalului didactic cu activitate în învățământ de 30, 35 și 40 de ani.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prev.art.50 al.1 și 2 din Legea 128/1997.
Sentința civilă nr.181/30.01.2009 a Tribunalului Galați
Prin sentința civilă nr.181/30.01.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local Târgu
A fost admisă acțiunea formulată de, G, reprezentanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Târgu B și Grup Școlar " ".
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții, membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G, sunt angajați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 10-16 dosar.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.
În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitatea de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.
Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată, întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.
În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, Tribunalul a constatat că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariaților.
Având în vedere că, potrivit disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, Tribunalul a admis și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Recursul declarat de consiliul Local Tg.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Tg.B criticând soluția instanței de fond sub aspectul art.167 din Legea 84/1995, fondurile către unitățile de învățământ nefiind alocate de către unitățile administrative teritoriale, ci ele sunt alocate de la bugetul de stat.
Prin urmare, recurentul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză Consiliul Local Tg.B deoarece sarcina alocării acestor sume cade în sarcina Ministerului Finanțelor și nu a Consiliului local.
Considerentele deciziei instanței de recurs
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local Tg.B, singura critică adusă prin motivele de recurs de recurent, apreciem că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr.23/2001, începând cu cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ peruniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr-538/2001, dată în aplicarea OUG nr.32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ se aprobă de către consiliul local, conform art.16 din HG nr.538/2001 și OUG nr.45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
De altfel, prin Protocolul anexă la contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel județean, ramură de învățământ, semnat de consiliul local, acesta și-a asumat responsabilitatea asigurării tuturor drepturilor salariale care se cuvin personalului din învățământ conform legislației în vigoare și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură iar comisia care urmărește modul de finanțare al unităților de învățământ este condusă de primar în calitate de președinte.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurenta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamantelor.
Hotărârea primei instanțe este argumentată cu privire la calitatea procesuală a pârâtului iar hotărârea este legală și temeinică.
În consecință, în baza disp.art.312 al.1 pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL TG.B, jud.G, împotriva sentinței civile nr.181/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.8027/-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
Pt.jud. aflat în CO Pt.jud. aflat în CO Pt.jud. aflat în CO
Cf.art.261 pct. pr.civ. Cf.art.261 pct. pr.civ. Cf.art.261 pct. pr.civ.
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
Grefier
Red./24.06.2009
Dact./2 ex/16.07.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Mărioara Coinăcel
