Drepturi salariale (banesti). Decizia 6156/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6156
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 3026 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursurile.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 3026 din 19 decembrie 2007, admis acțiunea formulată de petenții, -, G, și, împotriva intimaților:Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Gorj, și Curtea de APEL CRAIOVA.
Au fost obligați intimații să calculeze și să plătească petenților sporul de confidențialitate în procent de 20% din salariul de bază brut, începând cu 17.09.2004, la zi, actualizat la data plății și la obligarea în continuare la plata acestui spor.
A fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
A fost obligat intimatul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
A fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă pentru perioada 10.06.2002 - 16.09.2004.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
În exercitarea prerogativelor lor legale, petenții, în calitate de magistrați i-au la cunoștință nemijlocit despre fapte, informații sau documente asupra cărora au obligația de a păstra confidențialitatea, astfel potrivit art. 91 alin.1 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul Magistraților "judecătorii și procurorii sunt obligați să respecte secretul profesional", iar potrivit alin.2 " judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor la care a participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției".
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 "constituie abatere disciplinară nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter".
Conform dispozițiilor art. 15 alin.1 din Codul Deontologic al Judecătorilor și Procurorilor "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate, iar potrivit alin.2, "în cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Din aceste dispoziții legale rezultă cu certitudine că magistrații gestionează informații clasificate și alte informații cu caracter confidențial, existând o situație comparabilă cu activitatea desfășurată de alte categorii de salariați ce beneficiază de sporul de confidențialitate.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.2 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării, diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament diferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (vezi, 18.02.1991, Fredin c/, parag.60, 23.06.1993, Hoffman c/, parag.31, 28.09.1995, Scalambrino c/Italie, 22.10.1996, autres c/ -, parag. 75).
În speță, instanța a apreciat că este îndeplinit criteriul comparabilității între activitatea desfășurată de petenți în calitate de magistrați și celelalte categorii sociale ce beneficiază de sporul de confidențialitate, iar distincția făcută de legiuitor între aceste categorii sociale nu este justificată obiectiv.
În consecință, instanța constatat că există o discriminare evidentă între categoria socială a magistraților și celelalte categorii sociale ce beneficiază de sporul de confidențialitate, și admis în parte acțiunea.
Pentru perioada 10.06.2002 - 16.09.2004, acțiunea a fost respinsă ca fiind prescrisă.
Intimatul Tribunalul Gorja fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților, iar intimatul Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției susține că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului în baza unor texte de lege care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, și că, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate judecătorilor.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Că, nu rezultă din considerentele hotărârii în ce mod a apreciat instanța de fond că magistraților trebuie să li se acorde un spor de 20% și nu unul de 15% sau 30%.
Prin recursul formulat Ministerul Finanțelor și Economiei critică soluția instanței de fond susținând că în mod greșit a fost obligat la plata drepturilor solicitate de reclamant deoarece nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând sentința în raport de criticile formulate în recurs de către pârâți cât și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă Curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.3026/19 decembrie 2007, pronunțată în cauză, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA să calculeze și plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 20% din salariul de bază brut, începând cu 17.09.2004 la zi, actualizat la data plății și în continuare la plata acestui spor.
Instanța de fond a obligat, prin aceeași sentință pe Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Obligația de confidențialitate a magistraților rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și fatică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate, menționate de către recurentul Ministerul Justiției prin motivele de recurs.
Nu în ultimul rând Curtea are în vedere considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 decembrie 2008, admis recursul în interesul legii și a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 61 alin 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate
de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții nu se poate reține că instanța de fond a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii așa cum susține pârâtul în recurs pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a decizie pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Este întemeiată, însă, critica pârâtului cu privire la obligarea către reclamanți la plata unui spor în cuantum de 20% diferit de cel stabilit prin decizia pronunțată de instanța supremă dată în recursul în interesul legii, de 15% din salariul de bază brut.
Față de cele prezentate Curtea va admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și va modifica sentința în sensul că îl va obliga pe acesta la plata sporului de 15% pentru confidențialitate, către reclamanți, începând cu data de 17.09.2004.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite, și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult,în prezent, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 3026 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâtul Ministerul Justiției la 15% spor confidențialitate către reclamanți începând cu data de 17.09.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3ex/IE/25.11.2009
fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
