Drepturi salariale (banesti). Decizia 617/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.617/CM
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Tulcea,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2150/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, PRIN cu sediul în T,- bis, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în--3, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009 și apoi la 26.10.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, -, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna august 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârilor judecătorești și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
S-a solicitat de asemenea, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate
S-au invocat disp.art.3 din Legea nr.444/2006, în care s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instanțele publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
Art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevede că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Din dispozițiile OG nr.19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și altor informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr.444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
, conform art.78 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, insa nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În raport de aceste dispoziții legale, reclamanții considera că au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG nr.137/2000, modificată și completată de Legea 324/2006.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.30 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, art.3 din OG nr.19/2006 și pe prevederile art.21 alin.1 din OG 137/2000.
Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Tribunalul Tulceaa depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că, competența stabilirii salarizării personalului auxiliar de specialitate revine Curții de APEL CONSTANȚA, în calitatea sa de angajator, conform prevederilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HG nr. 387/2005.
Pe fondul cauzei, pârâtul Tribunalul Tulceaa apreciat că acțiunea formulată de către reclamanți este neîntemeiată, având în vedere că salarizarea personalului auxiliar de specialitate se face în baza Legii nr.567/2004 - lege care nu prevede acordarea sporului de confidențialitate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Tulcea, instanța a fost respinsa de instanța de fond ca nefondată, având în vedere că reclamanții sunt angajații Tribunalului Tulcea și are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Prin sentința civilă nr.2150/21.11.2007, Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Tulcea, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și respins în totalitate cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de celelalte categorii de personal enumerate de reclamanți.
Astfel, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești este salarizat potrivit prevederilor art.3 din OG nr.8/2007, act normativ care stabilește că salariile de bază pentru această categorie de personal se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare pe grade sau trepte profesionale în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetului.
Potrivit Legii nr.444/ 2006 sporul de confidențialitate se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții nu fac parte din aceste categorii astfel că nu sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de confidențialitate.
Față de aceste considerente, instanța a respins cererea în totalitate, ca nefondată.
Capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă este accesoriu cererii principale și în condițiile în care aceasta s-a respins, instanța a apreciat că și cererile accesorii vor primi aceeași soluție, respectiv de respingere.
Obiectul cererii îl constituie plata unor diferențe salariale și, întrucât nu există raporturi de muncă între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins cererea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții apreciază că Tribunalul Tulceaa preluat argumentele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care prin Hotărârea nr. 323/29.08.2007 a constatat că prin neacordarea sporului la care s-a făcut referire, nu se creează un tratament diferențial discriminatoriu.
Insă, Hotărârea nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, ea trebuind să judece faptele în raport de principiile generale de drept și de dispozițiile legale aplicabile, dispoziții rezultate din normele interne sau convențiile internaționale la care România a aderat. Este evident că nici o lege nu prevede că reclamanții pentru faptul că gestionează informații clasificate să beneficieze de sporul de confidențialitate.
Împrejurarea că o faptă discriminatorie poate să rezulte din lege, reiese din chiar textul art.2 alin.2 din Ordonanța nr.137/31.08.2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform acestui text "sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Faptul că reclamanții se află în aceleași situații ca și persoanele care beneficiază de scopul la care fac referire, "se bucură" de un tratament diferențiat, aspect ce rezultă din faptul că o categorie beneficiază de spor, ei nu. Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de vreun scop legitim, așa cum cer prevederile art.2 alin.2.
Recurenții reclamanți au arătat că este recunoscuta apartenența lor la personalul din unitățile de justiție, ca unități bugetare, fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate, potrivit art. 78 alin.(1) din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de recurenți implicând administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, unele chiar clasificate sau secrete de serviciu, constând de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, în condițiile precizate de art. 2 alin.(4) și alin.(5) din Legea nr.677/2001, sesizările adresate organelor statului, de pildă, cele făcute conform art. 18 lit.c din Legea nr.108/1999, veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, economic, etc.
Aceștia sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de codul muncii și prestează o muncă în care se supun obligației de confidențialitate.
Obligația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale, în speță a sporului, în spiritul art. 155 din codul muncii, corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către recurenți.
Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut, fiind lipsită de cauză juridică și golită de conținutul normativ concret.
Prin urmare, nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii recurenților de la plata acestui spor, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unui și același: efectul obligației de confidențialitate impuse în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesională din care face parte.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază, ce reprezintă partea fixă a salariului, nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, etc.
În concluzie, recurenții consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșita dispozițiilor invocate și solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii, așa cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate Curtea, a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a cererii, pentru următoarele considerente:
Din adresa comunicată de biroul Resurse Umane din cadrul Tribunalului Tulcea, rezultă că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Tulcea, cu excepția reclamantei, ce îndeplinește funcția de agent procedural
Potrivit art. 78 al.1 din legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederile art. 84 din același act normativ constituie abatere disciplinară nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
De asemenea, art. 9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate prevede obligația acestuia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei informațiile obținute pe parcursul activității profesionale.
Raportul juridic de muncă, indiferent că este tipic sau atipic are întotdeauna un caracter sinalagmatic ceea ce înseamnă că el dă naștere la drepturi și obligații reciproce între părți.
În cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 78 al.1 din legea 567/2004 raportat la art. 9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.46/15.12.2008 admițând recursul în interesul legii a stabilit că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
S-a reținut în considerentele deciziei, că personalul auxiliar de specialitate care nu primește spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 al.1 din OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul /indemnizația de bază prevăzut de marea majoritate a acelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
Având în vedere ca prin recursul prin interesul legii s-a constatat existența unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate și celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe în temeiul art.329 pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursul formulat și va modifica în tot sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților.
Soluția instanței are la bază situația fiecărui reclamant în parte, respectiv: data angajării acestora, data încetării raportului juridic de muncă prin demisie precum și funcția deținută.
În cazul reclamantei - angajată pe funcția de aprod, Curtea a acordat sporul de confidențialitate până la data de 1.01.2005, având în vedere prevederile art.3 al.3 din legea 567/2004 prin care s-a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedural și aprod.
În ce privește pe reclamanta -, aceasta a îndeplinit funcția de arhivar registrator până la data de 01.05.2005, când a intrat în vigoare legea nr.567/2004, nefăcând până la acea data parte din personalul auxiliar al instanței, astfel ca sporul de confidențialitate i se cuvenea pentru activitatea desfășurată după această dată.
Curtea a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate avându-se în vedere dispozițiile art. 269 al.1 din codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Potrivit art. 1084 cod civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Referitor la cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății datorate reclamanților, Curtea a reținut că potrivit art. 118 din legea 304/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 al.1 din HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite din cadrul fiecărui exercițiu financiar.
Prin urmare, în exercitarea acestor atribuții Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Potrivit art. 3 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, Curtea a obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la sporul de confidențialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Tulcea,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2150/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, PRIN cu sediul în T,- bis, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în--3.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea la plata contravalorii sporului de confidențialitate în cuantum de 15% calculat la salariul de bază lunar al fiecărui reclamant, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, astfel:
- pentru reclamanții, de la 29.08.2004 - până la data pronunțării prezentei decizii și în continuare;
- pentru reclamanta, pentru perioada 29.08.2004 - 01.12.2007;
- pentru reclamanta -, de la 01.01.2005 până la data pronunțării prezentei decizii și în continuare;
Obligă pârâții către reclamanta la plata sumelor corespunzătoare acestui spor, pentru perioada 29.08.2004 - 01.01.2005.
Obligă Ministerul Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor sume de bani.
Obligă Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea să efectueze cuvenitele mențiuni referitoare la acest spor în cărțile de muncă ale reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
Tehnored.dec.Jud.-/12.11.2009
Tehnored.disp.gref.RD/4ex/ 19.11.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
