Drepturi salariale (banesti). Decizia 626/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 626/R-CM
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Paula
Judecător -- -
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta, domiciliată în Mari,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.457 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta FUNDAȚIA " PENTRU " Rm., cu sediul în Rm.V,-, -.A,.9, județul
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise, formulate de către intimata-pârâtă " pentru ".
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2008, în care sunt consemnate susținerile părților și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată sub nr.2867/90/20.07.2007 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta Fundația " pentru " - Rm.V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată, în executarea sentinței civile nr.799/2006 a Tribunalului Vâlcea, la reîncadrarea acesteia ca educator cu locul de muncă la Râmnicu, anterior concedierii dispusă de angajator prin decizia nr.99/15.08.2006, decizie care a fost anulată prin sentința civilă respectivă, dispunând astfel repunerea părților în situația anterioară concedierii, în conformitate cu art.72 alin.2 din Codul Muncii.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat ca, pe cale de excepție, să fie respinsă cererea reclamantei ca fiind inadmisibilă, invocându-se următoarele excepții:
- Inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată întrucât nu instanțele judecătorești, respectiv Tribunalul Vâlcea în acest caz, sunt în măsură să pună în executare obligația din sentința civilă nr.799/2006, iar dacă executarea silită are ca obiect o hotărâre judecătorească și aducerea la îndeplinire a unei obligații de a face, precum este aceea de reintegrare la locul de muncă, reclamanta trebuia să procedeze conform dispozițiilor art.3711și art.5802Cod procedură civilă și nu la formularea unei acțiuni care are ca obiect tocmai hotărârea judecătorească menționată.
- Excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată deoarece potrivit sentinței nr.729/2006, pronunțată în dosarul nr-, Fundația " pentru " era obligată să o reintegreze pe reclamantă în postul deținut anterior concedierii și la plata unei despăgubiri constând în salariile indexate, majorate și reactualizate, aferente lunilor în care aceasta a fost concediată, iar pârâta s-a conformat celor de mai sus, dispunând reintegrarea prin decizia nr.120/22.11.2006 pe postul de educator, începând cu data de 15.08.2006, anulând decizia de concediere nr.99/15.08.2006 și anunțând Inspectoratul Teritorial d e Muncă V, care a dispus înscrierea mențiunilor în cartea de muncă a salariatei-reclamante, ulterior reintegrării plătind și salariile cuvenite, precum și toate contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale și de șomaj, noua cerere formulată reprezentând și un abuz de drept, datorită relei credințe.
- Excepția autorității de lucru judecat având în vedere că în prezenta cauză reclamanta nu face altceva decât să reitereze, sub o altă formă, cererea care a fost soluționată anterior de aceeași instanță prin sentința nr.799/2006 dată în dosarul nr- (contestație la decizia de concediere).
Prin cererea de la filele 62-63 reclamanta și-a precizat și completat acțiunea introductivă de instanță în sensul că, a solicitat ca pârâta să fie obligată la reîncadrarea sa, începând cu data de 15.08.2006, ca și educator cu locul de muncă la Centrul de - Râmnicu V, conform contractului individual de muncă, precum și la plata pentru perioada 15.08.2006 - 6.03.2007 a diferenței dintre drepturile salariale conform proiectului "Case del " (proiect în derulare începând cu data de 15.08.2006) și drepturile salariale pe care le-a primit efectiv pentru această perioadă.
În plus față de cererea introductivă de instanță, reclamanta a motivat această cerere ulterioară învederând că a fost angajată pe o perioadă nedeterminată ca educator la Centrul de - Rm.V, că a fost concediată pentru prima dată prin decizia nr.99/15.08.2006 și cu toate că prin sentința nr.799/2006, Tribunalul Vâlceaa admis contestația formulată și a dispus reintegrarea, hotărârea nu a fost pusă în aplicare de intimată în totalitate, fiindu-i achitate numai o parte din drepturile salariale.
Prin decizia nr.120/22.10.2006 intimata a revocat și administrativ decizia nr.99/15.08.2006, dispunând reintegrarea ca educator cu data 15.08.2006, dar fără a preciza locul de muncă, refuzând modificarea organigramei și a statului de funcții în concordanță cu această decizie, în sensul reînființării postului, astfel că nu a putut relua activitatea ca educator la Centrul de - Rm.
În data de 24.11.2006, intimata a dispus delegarea începând cu 27.11.2006 la Casa Rezidențială M, cu motivarea că postul pe care a reintegrat-o instanța a fost desființat, încălcându-se în acest mod sentința nr.799/2006, deoarece delegarea nu este sinonimă cu reintegrarea și repunerea în situația anterioară concedierii, adică același post, loc de muncă și salariu conform contractului de muncă.
Art.42 alin.(1) din Codul Muncii stabilește că locul de muncă poate fi modificat unilateral de angajator prin delegarea - într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contract, dar, în cazul său, a susținut reclamanta, delegarea nr.1/24.11.2006 nu precizează locul de muncă pe care urma să fie delegată la și cel pe care aceasta urma să revină după terminarea delegării.
În perioada 26.11.2006 - 31.01.2007 reclamanta a fost în concediu medical, perioadă în care contractul său a fost suspendat, iar în data de 2.02.2007 a cerut în scris intimatei să-i stabilească locul de muncă în vederea desfășurării activității de educator, solicitare la care nu a primit nici un răspuns.
În loc să-i permită reluarea activității, intimata a emis dispoziția de preaviz nr.1/13.02.2007 din care rezultă că postul pe care trebuia să fie reîncadrată în executarea sentinței nr.799/2006 nu exista, ceea ce arată că prin delegarea pentru 60 de zile la se urmărea înlăturarea sa, având în vedere că activitatea la a încetat începând cu 1.01.2007, la jumătatea perioadei de delegare.
Tot astfel, intimata a emis decizia de concediere nr.30/6.03.2007, contestată de reclamantă în instanță, iar Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.490/R-CM/10.10.2007, irevocabilă, admițând recursul, a modificat în tot sentința nr.565/14.06.2007 a Tribunalului Vâlcea, dispunând reintegrarea ca educator cu locul de muncă la Centrul de Râmnicu
În final, reclamanta a învederat că în mod greșit intimata a interpretat cererea sa ca pe o cerere de executare silită privind drepturile salariale, aceasta solicitând conform art.72 alin.2 Codul Muncii, repunerea părților în situația anterioară concedierii din 15.08.2006 în ceea ce privește reintegrarea pe postul și locul de muncă anterior concedierii, așa cum s-a stabilit prin contractul de muncă.
De asemenea, intimata s-a apărat în sensul că a executat dispozițiile sentinței nr.799/2006 și că i-a achitat drepturile salariale aferente perioadei 15.08.2006 - 03.03.2007, prezentând și state de plată, dar omite să menționeze că începând cu 15.08.2006, în derularea proiectului Case del, Fundația a procedat la mărirea salariilor educatorilor la suma de 250 EUR/lună (filele 41-42 proiect), iar pentru drepturile salariale care i-au fost plătite intimata a luat ca și bază de calcul doar suma de 600 lei RON, echivalentul sumei de 180 EUR/ lună.
Acordându-i drepturile salariale raportate la suma de 600 lei Ron/lună intimata a încălcat dispozițiile sentinței nr.799/2006, prin care a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, situație în care reclamanta nu a beneficiat de această majorare de salariu în perioada litigiului, respectiv 15.08.2006 - 22.11.2006 (data reintegrării), până la concedierea din data de 06.03.2007.
Fiind reprezentată de procuratorul -, conform procurii judiciare autentificată la. sub nr.3762/2.10.2006, reclamanta a mai adus precizări acțiunii și prin cererea de la fila 234 dosar, cât și în ședința publică din data de 29.01.2008, în sensul că solicită și reactualizarea sumei cuvenite pentru perioada 15.08.2006 - 11.01.2008, iar prin concluziile scrise de la filele 86-87 și 353-354 solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimată, cu obligarea la plata sumei de 4.292 lei Ron reprezentând diferența drepturilor salariale reactualizate și a cheltuielilor de judecată de 500 lei.
La rândul său, intimata-pârâtă a solicitat admiterea excepțiilor menționate anterior și respingerea acțiunii nu numai ca fiind inadmisibilă, ci și ca neîntemeiată, prin notele de ședință de la filele 97-99 ridicând în plus și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, deoarece aceasta nu-i asigură vreun folos practic, interesul reclamantei nemaifiind actual, ci stins prin valorificarea sa, de vreme ce prin decizia nr.120/2006 a dispus reintegrarea pe postul de educator, plătind salariile cuvenite și celelalte drepturi, fiind efectuate și mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, a apreciat că sunt necesare probe în vederea soluționării, la data de 3.12.2007 astfel că a dispus unirea cu fondul a excepțiilor invocate de către pârâtă.
În susținerea poziției lor procesuale părțile au administrat proba cu înscrisuri, acestea fiind atașate în dosar, iar la cererea reclamantei, prin încheierea adoptată în aceeași ședință publică din 3.12.2007 (filele 101-103), a fost încuviințată și proba cu expertiza contabilă, probă acceptată și de către pârâtă, cu obiectivele: verificarea actelor și evidențelor contabile existente la sediul unității, având în vedere și actele și lucrările din dosarul cauzei, raportat și la hotărârea judecătorească anterioară nr.799/2006, inclusiv plățile făcute de către pârâtă, reclamantei; dacă în această situație mai sunt și alte drepturi salariale cuvenite reclamantei pentru funcția de educator deținută, perioada 15 august 2006 - 6 martie 2007; să se aibă în vedere actele normative incidente în vigoare, inclusiv Proiectul "Case del " în legătură cu care se pretinde că a intrat în vigoare în august 2006, calculându-se și o variantă în acest sens în funcție de încadrarea avută de reclamantă și salariile celorlalți salariați în profesia pe care aceasta a deținut-o; totodată, să se verifice dacă sumele de bani care au fost achitate reclamantei se regăsesc în evidențele contabile în perioada 15 august 2006 - 6 martie 2007, dacă reclamanta avea studiile necesare să participe la proiectul Case del.
Ulterior, având în vedere precizarea făcută de reclamantă prin cererea de la fila 234 dosar, menținându-se obiectivele stabilite la data de 3.12.2007, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză, care să procedeze la calculul sumelor pretinse reactualizate cu indicele de inflație pe perioada 15.08.2006-11.01.2008, încuviințând implicit și obiecțiunile formulate și depuse de aceasta prin procurator la filele 236-237, dat fiind că raportul inițial a fost realizat cu încălcarea prevederilor art.208 Cod procedură civilă, iar la dosar nu s-au prezentat dovezi privind înștiințarea efectivă a ambelor părți la efectuarea lucrării de specialitate.
Prin sentința civilă nr.475 din 26 mai 2008, Tribunalul Vâlceaa admis excepția autorității de lucru judecat privind plata drepturilor salariale ale reclamantei, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes, ambele invocate de intimata-pârâtă Fundația " pentru " Rm.V, ca fiind neîntemeiate.
De asemenea, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de petiționara-reclamantă așa cum a fost precizată și completată ulterior prin cererile de la filele 62-63 și 234 dosar și, în consecință a fost obligată intimata-pârâtă Fundația " pentru " Rm.V la plata sumei în cuantum de 164 lei față de reclamantă, sumă ce rezultă din aplicarea indicelui de inflație la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada în litigiu, făcută cu întârziere. A mai fost obligată pârâta la 100 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, din datele dosarului, se confirmă susținerile intimatei în sensul că, în timp ce în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr- (nr. în format vechi 2555/Cv/2006) al Tribunalului Vâlcea, soluționat prin sentința nr.799/16.10.2006 (filele 14-16 dosar), petenta a contestat decizia de concediere nr.99/15.08.2006 emisă de pârâtă, solicitând atât reintegrarea în postul deținut la data încetării activității, în funcția de educator, cât și la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate și actualizate, în cadrul procesual de față se solicită obligarea pârâtei în sensul de a se conforma sentinței menționate, de a proceda la reîncadrarea ca educator cu locul de muncă la Centrul de Rm.V, începând cu 15.08.2006, prin repunerea părților în situația anterioară concedierii, potrivit art.78 alin.(2) din Codul Muncii și conform contractului individual de muncă și obligarea la plata diferenței dintre drepturile salariale stabilite conform Proiectului "Case del " (în derulare cu 15.08.2006), reactualizate, și drepturile salariale primite în mod efectiv pentru perioada 15.08.2006-06.03.2007, cât și în continuare.
De asemenea, se confirmă faptul că, înainte de înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea (fiind înaintată prin poștă 13.07.2007, conform plicului poștal de la fila 2), reclamanta formulase deja contestație și împotriva noii decizii de concediere nr.30/6.03.2007 emisă de intimata Fundația " pentru " Râmnicu V, solicitând reintegrarea în postul de educator deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrare.
Contestația a făcut obiectul dosarului înregistrat la ribunalul Vâlcea sub nr. unic -, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.565/14.06.2007 (filele 34-38) și, ulterior, decizia civilă nr.490/R-CM din 10.10.2007, adoptată în calea de atac de Curtea de APEL PITEȘTI (filele 66 și 91-95 dosar), instanța de recurs anulând decizia de concediere din 06.03.2007 și dispunând reintegrarea contestatoarei pe postul de educator la Centrul de Rm. V, obligând pe intimată la plata despăgubirilor solicitate, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada de la concediere până la reintegrarea efectivă.
Potrivit dispozițiilor art.1201 din Codul civil: "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."
Conform practicii judiciare în această materie, principiul autorității lucrului judecat, astfel cum acesta rezultă din prevederile art.1201 civ. împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, care pot avea fie o poziție diferită, fie aceeași poziție procesuală investită inițial, pentru ca drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, pronunțată într-un alt proces al acestora.
Dar, pentru a exista identitate de obiect și cauză între cele două acțiuni, nu este nevoie ca acestea să fie formulate în ambele cereri de sesizare a instanței absolut în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul fiecărei acțiuni să rezulte că scopul final, urmărit practic de petent, este același în ambele acțiuni.
Totodată, pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat dintr-un proces anterior, este necesar ca prin hotărârea rămasă irevocabilă să se fi rezolvat fondul procesului dintre părți. Cert este că, excepția autorității lucrului judecat operează numai în cazul în care există cumulativ tripla identitate cerută de art.1201 Cod civil, altfel, în lipsa unui element comun, o atare situație determină ca aceasta să nu poată fi promovată cu succes de către partea adversă în proces.
În context, principiul securității raporturilor juridice și a hotărârilor judecătorești, deveniteres judicata, trebuie respectat, întrucât, în caz contrar, ignorarea unei hotărâri irevocabile creează un climat de insecuritate juridică, și, astfel, are ca efect diminuarea încrederii în sistemul judiciar și în statul de drept.
În acest sens, în considerentele Hotărârii adoptată în "Cauza Stere și alții contra României", din 23.02.2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că: "preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției. - Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice și mai ales a deciziilor judecătorești deveniteres judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie. Altminteri, desființarea unei decizii finale ar crea un climat general de incertitudine juridică, care ar reduce încrederea publicului în sistemul judiciar și, în consecință, și în statul de drept."
În prezenta acțiune, cele trei elemente al puterii lucrului judecat, adică - aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, sunt efectiv întrunite în mod cumulativ, fiind fără tăgadă de dubiu că în cererile formulate de către reclamantă nu s-au invocat temeiuri de drept esențial diferite, iar în cadrul contestațiilor anterioare au existat și capete de cerere având ca obiectrepunerea în situația anterioară, prinreintegrarea efectivă pe postul de educator deținut la Centrul de Rm.înainte de emiterea deciziilor de concediere nr.99/2006 și nr.30/2007, cât și plata drepturilor salariale cuvenite, pentru perioadele cuprinse între 15.08.2006 - 06.03.2007 și în continuare, așa încât, pe temeiul dispozițiilor art.1201 Cod civil, prin raportare la cele ale art.166 Cod procedură civilă, apreciind că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată sub aceste aspecte, Tribunalul a admis-o, cu consecința respingerii respectivelor capete de cerere.
Pe de altă parte, încărămân de analizatîn fondcapetele de cerere formulate pentru prima oară, și anumeplata diferenței drepturilor salariale pretins neacordate pe perioada în litigiu, potrivit postului de educator deținut în cadrul Proiectului "Case del ", sume reactualizate, cât și cererea privind obligarea pârâtei la plata sumelor care derivă din aplicarea la zi a coeficientului de inflație în acordarea drepturilor salariale cuvenite, pretins făcută cu întârziere.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, ca și excepție de ordine publică invocată de pârâtă, Codul d e procedură civilă impune condiția ca partea să nu poată accede realizării dreptului în justiție, această condiție negativă fiind îndeplinită, de pildă, și atunci când titularul dreptului la acțiune, fie a valorificat dreptul său pe o altă cale, fie nu se află în posesia bunului sau dreptului pretins, dar acesta nici nu îndeplinește condițiile prescrise de lege pentru a-l dobândi.
În speță, de vreme ce instanța reține incidența dispozițiilor art.1201 cod civil asupra primelor capete de cerere din acțiune, examinarea celorlalte excepții și analiza fondului cu privire la pretențiile din respectivele cereri devine de prisos.
De altfel, așa cum pârâta s-a apărat pe cale de întâmpinare și cum rezultă și din probele administrate (expertiza contabilă, prin coroborare cu înscrisurile reprezentate de extrase de cont, ștate de plată, hotărâri judecătorești etc.), pretențiile din petitul cererilor menționate sunt rămase și fără obiect, atât ca efect al deciziei de reintegrare nr.24 înregistrată sub nr.379/07.12.2007 (fila 239), începând cu 6.03.2007, pe postul de educator la Centrul de Rm.V și conform contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta, dispoziția fiind emisă în executarea deciziei civile nr.490/R-CM/10.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.-, cât și ca efect al plății efective a sumelor-debit decurgând din drepturile salariale calculate anterior reclamantei-creditoare prin raportare la salariul brut lunar de încadrare în cuantum de 6.000.000 lei Rol, stabilit prin contractul de muncă (filele 11-13).
Tot astfel, solicitările reclamantei privind reintegrarea în funcție și repunerea în situația anterioară emiterilor deciziilor de concediere sunt rămase fără obiect și ca urmare încetării efective a raporturilor de muncă, din moment ce reclamanta a solicitat cu cererea nr.3/11.01.2008 (fila 256 dosar) să se ia act demisia acesteia din funcția de educator la Centrul de Rm.V, demisie acceptată de angajator prin Decizia nr.28/21.02.2008 (fila 276 dosar).
În acest context, referitor la capetele de cerere rămase în discuție, instanța nu a reținut excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, reclamanta fiind îndreptățită să solicite acordarea unor eventuale diferențe de drepturi salariale care nu au făcut obiectul judecății anterioare, inclusiv să pretindă sumele de bani care decurg din aplicarea indicelui de inflație la drepturile salariale încasate de la unitatea pârâtă, ca urmare a eventualei plăți cu întârziere a acestora din urmă.
În fapt, dacă s-ar primi susținerile pârâtei în această privință, ar însemna să fie încălcate prevederile art.21 din Constituția României, art.3 Cod civil, art.6 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cât și cele ale art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin afectarea însăși a substanței dreptului de acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând prin Hotărârea din 28.10.1999, în "Cauza Brumărescu României, că: "Pentru Comisie dreptul de acces la justiție solicită cu necesitate o cale judiciară care să permită revendicarea drepturilor civile."
De asemenea, a fost respinsă și excepția lipsei de interes juridic în promovarea acțiunii de către reclamantă, iar aceasta întrucât, pe temeiul reglementării cuprinse la art.21 alin.(1) și (2) din Constituția României: "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
În cadrul procesual creat de reclamantă, interesul juridic, înțeles ca o condiție de exercitare a acțiunii, desemnează folosul material de ordin practic, născut și actual, pe care petenta îl urmărește prin punerea în mișcare a unei asemenea acțiuni, în considerarea petitelor din capetelor de cerere formulate.
De fiecare dată interesul la acțiune trebuie cercetat în persoana reclamantului și numai lipsa acestuia constituie motiv de respingere a acțiunii.
Exercițiul acțiunii în justiție cere o justificare deosebită, care nu constă nici în interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv în cauză, nici în interesul de a invoca acest drept și de a stărui în realizarea lui, ci în interesul juridic de a-l invoca și de a-l urmări pe calea formală care duce la punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale.
Or, nefinalizarea tuturor obligațiilor impuse prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în sarcina angajatorului, până la data înregistrarea prezentei acțiuni, nu poate fi imputată reclamantei, ci numai intimatei-pârâte, iar formularea de pretenții suplimentare, precum drepturile salariale în cadrul Proiectului "Case del ", care nu au fost solicitate anterior, sau cele având ca obiect sume de bani ce izvorăsc din inflație datorită unor plăți făcute cu întârziere justifică un interes real din partea titularului în promovarea acțiunii.
Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în contextul drepturilor deduse judecății, dacă s-ar reține lipsa interesului reclamantei, excepția lipsei de interes a părții care emite cereri în procesul civil având caracter dirimant și atunci când este admisă ea duce la respingerea acțiunii, acesteia i s-ar încălca chiar liberul acces la o instanță judecătorească, ca și drept consacrat de Constituție și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În continuare, analizând în fond pretențiile formulate prin cererile în pretenții rămase în discuție, tribunalul a constatat că nu este întemeiată solicitarea în sensul obligării pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale stabilite conform Proiectului "Case del " (proiect în derulare) și drepturile salariale primite în perioada în litigiu, sume calculate la salariul de bază lunar de 250 euro/lună (filele 41-42 din Proiect) și reactualizate.
Astfel, potrivit proiectului "Case del " invocat de către reclamantă, prezentat în extras la filele 64-65 și în text integral la filele 134-163, denumit și "Casele de " potrivit Memorandumului operativ de înțelegere din 22.09.2006, perfectat pentru perioada august 2006-iunie 2009, între - din Italia și Fundația " pentru " sau "Le case di socializzazione" (filele 164-169; 170-175), cu referire la "Personalul care lucrează în casele de ", la filele 41-42 din Proiect s-a prevăzut că un nr. de 10 educatori primesc o compensație totală atribuită de 250 euro/lună.
Fundația pârâtă a încheiat un "Contract de parteneriat", înregistrat sub nr.459/2006, și cu Asociația " in România" din Milano, Italia (filele 176 dosar), care asigură fondurile necesare implementării proiectelor sociale pe baza bugetului aprobat, cu respectarea structurii de personal a proiectului și caracteristicile acesteia, stabilite de Ministerul afacerilor Externe, Italia, prin Asociația - Italia, în timp ce pârâta s-a obligat, între altele, în sensul că "va selecta personalul care își va desfășura activitatea în cadrul proiectelor în conformitate cu structura de personal a proiectului, precum și caracteristicile acesteia", stabilite de partenerul străin menționat și să asigure fondurile necesare proiectului, conform bugetului.
Așa cum reiese din Procesul verbal încheiat la data de 31.07.2006 (fila 178 dosar), în prezența reprezentanților Consiliului Director, Asociația " pentru " a procedat la evaluarea personalului existent, conform noilor cerințe (studii adecvate) impuse de proiectul "Case del ", inclusiv persoanele încadrate ca educatori, ocazie cu care s-a constatat că unii dintre salariați, precum reclamanta încadrată pe postul de educator, nu posedă minimul de studii cerute în cadrul acestui proiect, nu posedă studii pedagogice de profil și nici studii superioare sau cursuri psiho-pedagogice, ci numai școala postliceală, profil stenodactilografie, cât și operator birotică, propunându-se concedierea lor.
Prin urmare, împrejurarea că intimata a majorat salariile unora dintre educatori, respectiv numai celor care întruneau cerințele impuse de proiectul "Case del ", până la plafonul de 250 euro/lună (cazul educatoarei, spre exemplu), în timp ce reclamantei i s-au plătit drepturi salariale conform contractului individual de muncă pe perioada în litigiu, echivalentul a circa 180 euro/lună, nu este de natură să conducă la aprecierea că ar fi trebuit să beneficieze legal de aceeași salarizare, prin raportare și la salariații în cauză.
Așa cum s-a demonstrat de către pârâtă, întrucât petenta nu întrunea aceleași cerințe de studii în funcția pe care a fost încadrată, impuse în derularea proiectului respectiv, iar angajatorul-pârât nu este o entitate publică, având regimul juridic al persoanelor juridice de drept privat, neguvernamentale și fără scop lucrativ sau patrimonial, Fundația " pentru " Rm.V fiind constituită în temeiul dispozițiilor Legii nr.21/1924, Decretului nr.31/1954, respectiv ale Decretului nr.8/1989 și Convenției privind drepturile copilului, fapt dovedit cu Statutul Fundației (filele 127-129) autentificat sub nr.4347/11.07.1997, Actul de constituire nr.4348/17.07.2007 (fila 130) și sentința civilă nr.1432/23.07.1997 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.5012/1997 (filele 131-132), nu se justifică nici acordarea drepturilor salariale calculate la nivelul salariului (compensației) de bază, în sumă de 250 euro/lună.
În plus, cu adeverința nr.123/24.01.2008, atașată la fila 257 dosar, emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială V, se atestă că Fundația " pentru " Râmnicu V nu are statutul de utilitate publică în sensul prevederilor art.38 din nr.OG26/2000 cu privire la asociații și fundații.
De altfel, Raportul de expertiză contabilă (inițial) întocmit de expert contabil, desemnată prin acordul părților de pe lista cu experți comunicată de Biroul de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile V nr.-/3.12.2007 (fila 100 dosar), lucrare atașată la filele 114-122 dosar, concluzionează că angajatorul pârât a reintegrat-o pe reclamantă în conformitate cu cele statuate în sentința civilă nr.799/2006, plătindu-i acesteia despăgubirile, respectiv drepturi salariale, precum și concedii medicale, aferente salariului brut de 600 lei, pentru care s-au calculat și virat contribuțiile prevăzute de lege.
Același expert a stabilit că reclamanta nu avea nici studiile de specialitate pentru a putea participa ca și educator în cadrul proiectului "Case del ".
Totodată, chiar dacă ar fi lucrat pe proiectul "Case del ", nici bugetul respectivului proiectului și nici legislația nu ar fi permis ori impus angajatorului privat, cum este cazul Fundației " pentru ", obligația să majoreze salariul brut, sumele de bani achitate reclamantei, în cuantumul total de 3.216 lei, regăsindu-se în evidențele contabile, respectiv în evidența tehnico-operativă ca plăți prin registrul de casă și ca operațiune în contabilitate.
De asemenea, prin expertiza refăcută ulterior, pe baza obiectivelor stabilite și înscrisurile prezentate de ambele părți litigante, valorificându-se toate documentele de plată și celelalte înscrisuri aferente perioadei verificate, toți cei trei experți contabili au emis un punct de vedere comun, concluzionând în sensul că angajatorul-pârât a achitat petiționarei-reclamante drepturile salariale datorate pentru perioada 15.08.2006 - 11.01.2008 în sumă totală de 8.096 lei, sumă la care a rezultat, prin calculul actualizării potrivit indicelui de inflație, numai o mică diferență, în sumă de 162,42 Ron, prin plata debitului cu o mică întârziere - potrivit detaliilor cuprinse în Anexa nr.1 la raportul de la filele 294 - 296 dosar.
Din situația centralizată a drepturilor salariale plătite reclamantei pe perioada respectivă, reiese că totalul sumei de 8.096 lei, drepturi salariale cuvenite reclamantei, aferente salariului brut de 600 lei, cuprinde suma de 3.216 lei pentru perioada 15.08.2006-6.03.2007 și suma de 4.880 lei pentru perioada 7.03.2007 - 11.01.2008, cu o diferență de plată a debitului de 0 lei.
Întrucât prin obiecțiunile formulate, reclamanta a solicitat calculul drepturilor salariale în comparație cu salariul acordat altor salariați, precum și, având funcția de educatori cu studii medii, respectiv, educator specializat, cu studii superioare, experții au stabilit că în comparație cu, aceasta a avut aceleași drepturi salariale, calculate la suma de 600 lei/lună salariu de încadrare, iar în comparație cu salariata, având un salariu egal cu cel al educatorilor cu studii superioare, ale cărei drepturi salariale plătite au fost în cuantum total de 11.873 lei, drepturile plătite reclamantei rămânând la aceeași totală de 8.096 lei, cu o diferență între cele două salariate de 3.777 lei, conform anexei nr.2 și o actualizare potrivit inflației a diferenței de 276 lei, conform anexei nr.3, rezultând diferența actualizată la inflație de 4.053 lei, însă această ultimă sumă nu reprezintă și punctul de vedere al experților în ceea ce privește faptul că s-ar impune o eventuală diferență de plată pentru reclamantă.
În fine, prin ultima completare a expertizei, atașată la filele 334-338 dosar, în urma refacerii (rectificării) calculului sumelor aferente perioadei în litigiu, s-a întocmit o variantă în care sunt avute în vedere situațiile identice ale altor educatori cu a reclamantei, cu precizarea că salariatul a încetat raporturile de muncă cu unitatea pârâtă încă de la data de 22.01.2007, din analiza comparativă cu salariul numitei u, încadrată pe postul de educator, experții contabili au menționat că reclamanta ar fi trebuit să primească în plus 3.777 lei, cât și inflația în sumă de 351 lei, deci o suma de 4.128 lei în total, inflația fiind calculată la zi, iar din analiza comparativă cu salariatul salariul cuvenit reclamantei este de 8.096 lei, atât cât s-a și plătit acesteia, cu o diferență de plată - 0 lei și, respectiv cu o inflație de 164 lei, calculată la zi.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că nu este justificată cererea de acordare a diferențelor salariale în cadrul proiectului "Case del ", precizate în ședința publică de astăzi ca fiind în sumă de 4.292 lei, reactualizată, pârâta neavând vreo obligație în acest sens.
În schimb, față de concluziile expertizei contabile și "Situația calculului inflației pentru drepturile bănești întârziate la plată", prezentată de către experți în Anexa 2 la ultima completare la raport, aflată la fila 337 dosar, constatând că pretențiile având ca obiect sumele ce rezultă din aplicarea indicelui de inflație se încadrează în prevederile art.78 alin.(1) din Codul Muncii, text care obligă angajatorul la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, în speță fiind aplicabile și principiile de drept comun ale răspunderii civile contractuale cuprinse la art.969 și urm. Cod civil, admițând în parte acțiunea petiționarei-reclamante, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 164 lei, calculată la zi - 12.05.2008, rezultând din aplicarea inflației pentru drepturile salariale legal cuvenite în sumă de 8.096 lei, pe perioada cuprinsă între 15.08.2006 - 11.01.2008 și achitate cu întârziere.
În temeiul dispozițiilor art.274-276 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei, din totalul sumei de 500 lei cerute cu acest titlu, deci proporțional cu pretențiile admise, cheltuielile avansate de pârâtă rămânând în sarcina acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele:
1. Instanța de fond nu a analizat, în soluționarea cauzei, susținerile și probele administrate de reclamantă, vizând drepturile bănești cuvenite ca urmare a desfacerii abuzive a contractului individual de muncă, spre deosebire de excepțiile invocate de intimată, cărora le-a făcut o amplă analiză.
În acest sens, prima instanță nu a avut în vedere faptul că desfacerea contractului de muncă al reclamantei nu s-a datorat necorespunderii profesionale ori lipsei unei anumite specializări, astfel încât sa se justifice acordarea unor salarii mai mici decât ale celorlalți educatori.
Pe cale de consecință, în mod eronat instanța nu a ținut cont de salariul primit de, care, deși are aceeași pregătire profesională a beneficiat de un salariu mai mare, atrăgând incidența în cauză, a dispozițiilor art.1 alin 2 lit e și alin 4 din OG nr. 137/2000 republicată, cu atât mai mult cu cât, intimata a fost obligată prin hotărâri judecătorești la reintegrarea reclamantei pe postul de educator, fără a se pune problema studiilor la niciuna dintre cele două concedieri.
Tot astfel, tribunalul a reținut în mod eronat în ceea ce privește compararea drepturilor bănești cu cele cuvenite lui, situația acestuia fiind diferită de cea a reclamantei, din cauza concediului medical in care acesta s-a aflat pentru a perioadă de timp.
2. Instanța a obligat-o în mod greșit pe intimată la plata în parte a cheltuielilor de judecată, în raport de capătul de cerere vizând recalcularea drepturilor bănești, care a fost admis în totalitate.
Intimata Fundația " pentru " Rm.V a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, tribunalul făcând o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, potrivit celor expuse pe larg la filele 382-385.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate parțial în motivul de recurs prevăzut d art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vederea actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
1. Astfel, contrar celor susținute de recurentă, tribunalul a făcut o amplă analiză a probatoriului administrat la solicitarea ambelor părți, înscrisuri și expertiză contabilă ( filele 11-38, 42-59, 114-231, 235-262, 270-275, 282-287, 294-311, 313---351), expunând pe larg considerentele pentru care s-a oprit la soluția pronunțată.
S-a reținut că, potrivit proiectului Case del ,denumit și Casele de potrivit Memorandumului operativ de înțelegere din 22.09.2006, perfectat pentru perioada august 2006-iunie 2009, între - din Italia și Fundația pentru sauLe case di socializzazione, privitor la personalul care lucrează în casele de, s-a prevăzut că un nr. de 10 educatori primesc o compensație totală atribuită de 250 euro/lună.
Pârâta-intimată a încheiat un contract de parteneriat, înregistrat sub nr.459/2006, și cu Asociația in România din Milano, Italia, care asigură fondurile necesare implementării proiectelor sociale pe baza bugetului aprobat, cu respectarea structurii de personal a proiectului și caracteristicile acesteia, stabilite de Ministerul afacerilor Externe, Italia, prin Asociația - Italia, prima obligându-se a selecta personalul care își va desfășura activitatea în cadrul proiectelor în conformitate cu structura de personal a proiectului, precum și caracteristicile acesteia, stabilite de partenerul străin menționat a asigura fondurile necesare proiectului, conform bugetului.
Așa cum reiese din Procesul verbal încheiat la data de 31.07.2006 Asociațiapentrua procedat la evaluarea personalului existent, conform noilor cerințe de studii impuse de proiectulCase del, inclusiv persoanele încadrate ca educatori, ocazie cu care s-a constatat că unii dintre salariați, precum reclamanta încadrată pe postul de educator, nu posedă minimul de studii cerute în cadrul acestui proiect, nu posedă studii pedagogice de profil și nici studii superioare sau cursuri psiho-pedagogice.
Prin urmare, intimata a majorat salariile numai unora dintre educatori, respectiv numai celor care întruneau cerințele impuse de proiectulCase delși partenerul străin menționat a asigura fondurile necesare proiectului, conform bugetului, până la plafonul de 250 euro/lună,reclamantei, care nu a întrunit cerințele impuse, plătindu-i-se drepturi salariale conform contractului individual de muncă pe perioada în litigiu, echivalentul a circa 180 euro/lună.
Întrucât recurenta nu a întrunit cerințele de studii impuse în derularea proiectului respectiv, în funcția pe care a fost încadrată, față de regimul juridic al persoanelor juridice de drept privat, aplicabil pârâtei-intimate FundațiapentruRm.V potrivit Legii nr.21/1924, Decretului nr.31/1954, Decretului nr.8/1989 și Convenției privind drepturile copilului, tribunalul reținut în mod corect că nu se justifică nici acordarea drepturilor salariale calculate la nivelul salariului (compensației) de bază, în sumă de 250 euro/lună, independent de hotărârile judecătorești prin care instanța a dispus reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior, ale căror efecte nu pot fi extinse la împrejurări și elemente care au intervenit ulterior reintegrării și care nu au legătură cu motivele pentru care reclamantei i-a fost desfăcut, anterior, contractul individual de muncă.
Tot astfel, nu se verifică susținerea recurentei, în sensul că ar fi fost discriminată față de colega sa, ca mod de retribuire, atâta timp cât nu se poate vorbi de o diferență de tratament în situații similare, care să nu fie justificată obiectiv și rezonabil, în raport de cerințele de studii( este educator cu studii de specialitate încadrată ca educator cu studii superioare, spre deosebire de reclamantă și de -a cărui situație a fost de asemenea evocată în cererea de recurs) impuse de derularea proiectului în cauză și dispozițiile Legii nt.137/2000.
2. În sfârșit, este nefondată critica recurentei, referitoare la greșita acordare a cheltuielilor de judecată, doar parțial.
Instanța de fond avut în vedere la soluționarea capătului de cerere vizând plata cheltuielilor de judecată, dispozițiile art. 274-276 cod procedură civilă, admitereaîn partea acțiunii în ceea ce o privește pe reclamantă, reieșind că, în mor corect acesteia i-au fost acordate, în mod proporțional, cheltuielile de judecată.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.291 Codul Muncii raportat la art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.475 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.457 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta FUNDAȚIA " PENTRU " Rm..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, C,
Grefier,
Red./29.10.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Paula
