Drepturi salariale (banesti). Decizia 6284/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6284
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 764 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA ORAȘ - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, lipsind intimații pârâți GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA ORAȘ - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta reclamantă a depus adresele nr. 596/25.03.2009, 636/20.05.2009, sentința nr. 486/26.03.2009 și concluzii scrise.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința nr. 764 de la 22 iunie 2009 constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada 05.05.2005 - 05.05.2006 și lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean O, Consiliul local, Primăria oraș - Instituția Primarului.
A respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Grădinița cu Program Prelungit, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta are statutul de personal didactic în cadrul pârâtei - unitatea școlară.
Față de solicitarea de acordare a primei de vacanta pe perioada 2005-2008, instanța a reținut ca aceste drepturi se acordă numai în baza unor dispoziții legale sau a unor clauze contractuale prevăzute de contractul colectiv de muncă. Aceste drepturi sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici, iar pentru ceilalți bugetari prin legi speciale.
În cazul reclamantei, Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, nu prevede dreptul la primele de vacanță.
Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel prin art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2004-2005 părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii:,o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
În același sens fiind și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Ulterior, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2008-2009 s-a prevăzut la art. 36 lit. g că toți salariații pot primi o primă de vacanță în cuantumul salariului de bază din luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu, iar fondurile vor fi asigurate din veniturile proprii ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor din județul
Dispozițiile contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2007-2010 invocate de reclamant, se referă la posibilitatea acordării unei prime de vacanță în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Față de dispozițiile invocate și răspunsul pârâtei în sensul că nu sunt prevăzute fonduri proprii, ci fonduri bugetare pentru plata primelor solicitate ce în cazul reprezentaților se pot acorda exclusiv din venituri proprii, s-a apreciat că cererea acestora este neîntemeiată.
Reclamanta nu a făcut dovada că se încadrează în categoriile de personal care beneficiază prin lege de aceste drepturi, iar contractul colectiv de muncă invocate prevăd doar o posibilitate și nu o obligație cu privire la acordarea acestui drept în sarcina unității școlare, posibilitate condiționată de existența fondurilor.
De altfel, Legea 128/1997 nu prevede posibilitatea acordării primelor de vacanță cadrelor didactice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, întrucât a făcut dovada că are statut de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul Grădiniței cu Program Prelungit, fiind salarizată conform art. 48 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată și completată, iar potrivit art. 50 din același act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
A mai arătat recurenta că în mod greșit s-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada 05.05.2005-05.05.2006, întrucât a solicitat plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008, actualizate în funcție de rata de inflație la data plății efective, fiind pensionară de la sfârșitul anului 2008.Au fost depuse la dosar adeverința nr.616/15.04.2009 de la din care rezultă că a fost membră de sindicat și educatoare la în perioada 2005-2008, în prezent pensionară, adresa nr.5531/24.02.2009 de la din care rezultă că au fost prevăzute fonduri din buget pentru plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2005,2006,2007 și 2008.
Greșit a reținut instanța de fond că nu sunt prevăzute fonduri proprii, ci fonduri bugetare pentru plata primelor solicitate, întrucât din adresa rezultă faptul că au fost prevăzute fonduri în buget pentru acordarea primelor de vacanță pentru perioada solicitată.
Precizează că a făcut dovada că se încadrează în categoriile de personal care beneficiază prin lege de aceste drepturi, iar prima de vacanță este reglementată tocmai de contractele colective de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului,în raport de motivele invocate și apărările formulate prin întâmpinare, văzând disp. art.3041și art. 304 pct. 8 și 9. pr. civilă, se apreciază că recursul este nefundat, din următoarele considerente:
Recurenta a invocat calitatea sa de personal didactic susține că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Susținerea reclamantei în sensul că printr-o sentință a Tribunalului O l t, alți colegi ai săi au primit drepturile solicitate,invocând sent.civ. nr. 486/26 martie 2009, nu poate reprezenta un motiv de admitere a recursului. În speța dedusă judecății, s-a pus în discuție prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 05. 05. 2005-05.05. 2006, instanța soluționând în mod corect această excepție.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurentul - reclamant a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2005-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, aceasta este nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 764 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA ORAȘ - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
2 ex/AS.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
