Drepturi salariale (banesti). Decizia 64/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/2009
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.752/LM/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat și avocat pentru pârâta intimată Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu partea adversă. Aceasta arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Părțile declară că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei recurente susține și oral motivele de recurs solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Învederează faptul că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de chemare în judecată a reclamantei prin care a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 11.836 lei reprezentând plata orelor prestate în afara programului de muncă, în zilele de sâmbătă și duminică și pe perioada concediului de odihnă întrucât din probele administrate în cauză s-a dovedit faptul că activitatea desfășurată zilnic de recurentă se încadrează în programul de 8 ore. Arată că toate activitățile conjugate ale reclamantei se apropie de o normă întreagă, de 8 ore iar programul din timpul săptămânii l-a desfășurat recurenta și sâmbăta și duminica și în concediu și nu a beneficiat de nicio zi liberă. De asemenea, nu s-a făcut dovada vreunei culpe a recurentei. Invocă prev. art.119 și 120 Codul Muncii.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și transportul la instanță.
Avocat, mandatara pârâtei Primăria comunei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală pentru motivele invocate în scris pe care le reiterează.
Arată, în esență, că din actele depuse la dosar și interogatoriul recurentei rezultă că aceasta a semnat fișa postului și a achiesat la îndeplinirea sarcinii de a îngriji taurul comunal, având program de lucru zilnic între orele 7,00-12,00 și 16,00-19,00 însă munca prestată efectiv nu asigura un grad complet de ocupare a timpului de muncă iar martorii audiați confirmă faptul că aceasta nu afecta îndeplinirii sarcinilor de serviciu mai mult de 4 ore și nu s-a plâns de programul de lucru. Mai arată că reclamanta nu a solicitat compensarea muncii suplimentare cu ore libere plătite.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei, pentru Primăria comunei, solicitând obligarea acestuia la plata zilelor de muncă prestate în afara programului normal de muncă, respectiv zilele de sâmbăta, în număr de 122 zile, de duminică, în număr de 122 zile și 50 zile lucrătoare cât a figurat în concediu legal de odihnă, în anii 2005 și 2006, dar a îngrijit taurul comunal.
S-au cerut cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a fost angajată la Primăria comunei, până la data de 15.10.2007, în meseria de guard comunal, dată la care a fost pensionată de invaliditate.
Menționează că, pe lângă sarcinile specifice meseriei de guard, la data de 21.12.2004, Primarul comunei, i-a predat în gestiune taurul comunal, pe care l-a îngrijit până la data de 22.04.2007, în total 2 ani și 4 luni.
În toată această perioadă a îngrijit și hrănit permanent taurul, inclusiv în zilele libere de sâmbăta și duminica, i-a dat drumul la montă în funcție de solicitările oamenilor, iar în perioada concediului legal de odihnă, de asemenea s-a ocupat de îngrijirea taurului.
Solicită, în baza prevederilor Codului muncii, să i se plătească dublu munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și în perioada concediului legal de odihnă, respectiv 538 zile lucrătoare, la nivelul salariului zilnic de încadrare pe care l-a avut, de 22 lei RON, în total suma de 11.800 lei.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din fișa postului, unde din atribuțiile de serviciu ale reclamantei era de îngrijire și hrănire a taurului comunal.
Având în vedere programul de lucru al reclamantei și timpul efectiv necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu la sediul primăriei, de aproximativ 2 ore pe zi, precum și faptul că pentru îngrijirea taurului avea nevoie zilnic tot de 2 ore, s-a convenit cu aceasta să fie pontată cu un program de lucru săptămânal de 40 de ore și să îngrijească taurul comunal.
Mai menționează că reclamanta nu a solicitat niciodată schimbarea programului de lucru, nu și-a manifestat nemulțumirea față de acest program, mai ales că își împărțea timpul de muncă așa cum dorea și că nu a formulat nicio cerere verbală sau scrisă pentru acordarea de timp liber sau să i se plătească orele suplimentare efectuate sâmbăta și duminica.
Prin sentința civilă nr.752/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva pârâtului Primarul Comunei, cu obligarea reclamantului la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de guard, având ca atribuții îngrijirea taurului comunal și efectuarea curățeniei în Primărie, această din urmă obligație presupunând două ore în timpul verii și 3 ore iarna.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză instanța a reținut în esență, prin prisma dispozițiilor art.119 și 120 Codul Muncii, că reclamanta nu a făcut dovada că pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, cât și în timpul concediului de odihnă, ar fi solicitat pârâtei acordarea de timp liber corespunzător și că nu a fost posibilă acordarea acestuia.
S-a mai avut în vedere că nu s-a făcut nicio dovadă că reclamanta ar fi fost obligată să îngrijească taurul și în zilele nelucrătoare sau că a fost chemată din concediul legal de odihnă pentru a-și îndeplini această sarcină, iar efectuarea voluntară a acestei atribuții în zilele nelucrătoare nu poate avea ca efect obligarea pârâtei la plata de ore suplimentare.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că în mod greșit s-a reținut de către instanță faptul că lucra efectiv zilnic doar câte 4 ore, iar lucrul sâmbăta și duminica era o compensație a acestui fapt.
Vina pentru o astfel de situație nu îi aparține, recurenta apreciind că nu se află în vreo culpă contractuală din acest punct de vedere.
Susține apoi că instanța s-a angrenat în aprecieri ce vizau munca prestată în zilele obișnuite de lucru, însă obiectul cererii se raportează la munca prestată în zilele de legală și în cele din perioada concediului de odihnă, denaturând totodată textele art.119 și 120 Codul Muncii.
Invocă apoi prevederile art.287 Codul Muncii în sensul că în măsura în care nu s-au administrat probe pentru elucidarea unor aspecte controversate soluția trebuie dată în favoarea angajatului.
Prin faptul că între părți s-a încheiat un contract de muncă susține că Primăria și-a dat acordul la plata muncii suplimentare efectuate, principala atribuție a angajatorului fiind aceea de a remunera pe angajat pentru munca prestată.
Mai arată că art.119 și 120 Codul Muncii nu prevăd o procedură prealabilă acordării de zile libere în contraprestație, ci prevăd acordarea acestora în mod imperativ, de drept, aceeași fiind situația și în privința necesității solicitării drepturilor bănești în prealabil.
Greșită este susținerea instanței și în privința reținerii faptului că reclamanta ar fi efectuat o muncă suplimentară cu caracter de voluntariat, însă voluntariatul nu se circumscrie raporturilor de dreptul muncii. Cu atât mai mult, invocă faptul că voluntariatul presupune asumarea unor obligații de către o singură persoană, pe când în speță părțile au încheiat un contract de muncă.
Mai întărește faptul că între părți a existat o înțelegere globală care presupunea ca reclamanta, în permanență să aibă grijă de taurul comunal și să își îndeplinească obligațiile ori de câte ori era necesar, chiar și în afara programului de lucru, urmând a fi plătită pentru această activitate.
În drept invocă art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare, (filele 14-17) Primarul Comunei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art.312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Obiectul cererii introductive de instanță îl reprezintă obligarea pârâtului la plata zilelor de muncă prestate între zilele de sâmbăta și duminica, în număr de 122, și în 50 zile lucrătoare efectuate din concediul de odihnă pe anii 2005 și 2006.
Deși acesta a fost corect delimitat de instanță, considerentele care au condus la pronunțarea unei soluții de respingere a acțiunii reclamantei se raportează doar la împrejurări legate de modul și durata desfășurării muncii din timpul săptămânii, împrejurări care au determinat neacordarea și nerecunoașterea efectuării muncii de către reclamantă în zilele de sâmbătă, duminică și în concediul de odihnă.
În speța dedusă judecății însă nu este pusă în discuție neîndeplinirea zilnică a celor 8 ore de muncă la care era obligată recurenta în baza relațiilor contractuale pentru a se putea aprecia că neefectuarea lor în integralitate a condus în mod automat la compensarea cu munca efectuată în zilele de sâmbătă, duminică și de concediu legal.
De asemenea, nu trebuie pus în discuție nici aspectul legat de faptul că uneori munca reclamantei era efectuată de alte persoane, câtă vreme angajatorul, până la momentul de față, nu a invocat și nu a imputat reclamantei o atitudine culpabilă sub aspectul derulării raporturilor de muncă, atitudine culpabilă care dacă ar fi existat ar fi trebuit sancționată.
Ori atâta timp cât cel puțin pentru cele cinci zile de lucru pe săptămână, în perioada solicitată în acțiune, reclamanta a fost plătită integral, adică pentru 8 ore de muncă pe zi, în mod greșit instanța s-a raportat la a compensa un eventual minus de ore lucrate cu zilele despre care vorbește recurenta.
Deci, în concluzionarea celor anterior expuse, se apreciază că analiza cauzei de față trebuie să se îndrepte spre legalitatea și temeinicia cererii reclamantei, respectiv în a se clarifica numărul zilelor și perioada în care aceasta a efectuat muncă în zilele de sâmbătă și duminică și în concediul de odihnă și dacă le-a efectuat pe baza pontajelor, dacă acestea există sau a oricăror altor probe admise de legislația muncii, reținând aspectul că potrivit art.287 Codul Muncii sarcina probei în litigiile de muncă aparține angajatorului, iar susținerile recurentei, atunci când sunt combătute, trebuie dovedite cu probe administrate strict la obiectul cauzei și nu raportate la aspectele adiacente și deci fără relevanță într-o soluționare corectă a speței.
Față de aceste aspecte, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.5 Cod procedură civilă, cât și a dispozițiilor Deciziei nr.XXI/12.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite în dosarul nr.9/2006, Curtea va admite recursul de față, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere toate aspectele invocate de reclamantă prin intermediul motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.752/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
3 ex./12.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor
