Drepturi salariale (banesti). Decizia 6418/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6418
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1184/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR,MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 1184/23 iunie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, și în contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Dr. Tr. S, respectiv începând cu 01.08.20008, începând cu 15.07.2008, începând cu data de 13.12.2007 și începând cu data de 07.12.2005, așa cum reiese și din adresa nr. 118/26.03.2009 emisă de Tribunalul Mehedinți.
Prin acțiunea de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, începând cu data de 01.08.2008 pentru reclamanta, începând cu data de 15.07.2008 pentru reclamantul, cu data de 14.12.2007 pentru reclamantul și cu data de 01.01.2007 pentru reclamantul, calculată prin acordarea majorării salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 in raport cu luna decembrie 2006, de 2 % începând cu 01 aprilie 2007 in raport cu luna martie 2007 si de 11 % începând cu 01 octombrie 2007 in raport cu luna septembrie 2007. Au mai solicitat aplicarea pentru viitor a valorii de referință sectorială astfel stabilită la calcularea salariilor până la intervenirea unei modificări a actelor normative în vigoare, precum și operarea în carnetele de muncă a acestor modificări.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 10 din 31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului le-au fost acordate majorări salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, pentru acoperirea ratei inflației.
Prin art. 1 din OUG 27/2006 este reglementată salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
În speță, din adresa nr.166/27.04.2009 a Tribunalului Mehedinți rezultă că stabilirea salariilor de încadrare ale reclamanților, și s-a efectuat în temeiul OUG nr.27/2006
S-a menționat că, la stabilirea salariilor reclamanților, nu au fost avute în vedere majorările salariale cu 5% începând cu 01 ianuarie 2007 in raport cu luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu 01 aprilie 2007 in raport cu luna martie 2007 si cu 11 % începând cu 01.11. 2007 in raport cu luna septembrie 2007, conform OG 10/ 31.01.2007, deoarece acestea privesc numai creșterile salariale ce au fost acordate în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publica.
S-a menționat că, la data când au fost acordate aceste majorări salariale, reclamanții, nu au avut calitatea de salariați în cadrul Tribunalului Mehedinți.
În ceea ce privește pe reclamantul, în aceeași adresă s-a menționat că acesta a primit majorările cu 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.11.2007 în raport cu luna septembrie 2007, conform OUG nr.10/31.01.2007 prin sentința civilă nr. 1317/06.11.2007 devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1043/05.03.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, sentință care se achită în baza OUG 75/2008.
Din copia sentinței nr. 1317/06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți rămasă irevocabila prin Decizia nr. 1043/05.03.2008 a Curții de APEL CRAIOVA rezultă că reclamantului i s-a admis acțiunea față de pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției și au fost obligați aceștia la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5%începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și în procent de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Față de cele arătate mai sus și avându-se în vedere și adresa nr. 166/27.04.2009 a Tribunalului Mehedinți, instanța a constatat că acțiunea reclamanților, și este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
De asemenea, acțiunea reclamanților împotriva Statului Român -Ministerului Economiei și Finanțelor, este neîntemeiată, și a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții -, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că au calitatea de judecător începând cu 15.07.2008, primul reclamant, 01.08.2008 cel de-al doilea și 14.12.2007 cel de-al treilea.
Din adresa nr.166/27.04.2009 a Tribunalului Mehedinți rezultă că la data când au fost acordate aceste majorări salariale nu au avut calitatea de salariați în cadrul Tribunalului Mehedinți.
Au mai arătat reclamanții că la data la care au fost numiți judecători indemnizațiile lor au fost calculate pe baza unei valori sectoriale majorate, în timp ce un judecător căruia i-a fost admisă acțiunea beneficiază cu 18 % mai mult, ceea ce este inechitabil și nelegal.
Recurenții arată că nu pot fi invocate deciziile Curții Constituționale care au constatat neconstituționalitatea unor articole din OG nr.137/2000, întrucât reglementările internaționale, respectiv art. 1 par.1 din Protocolul 12 relativ la Convenția europeană a drepturilor omului au prioritate.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Întemeiată pe ideea de discriminare, cererea de chemare în judecată supune comparației două situații juridice: acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007 (în baza Ordonanțelor Guvernului nr. 6, 10 și 11 din 2007) funcționarilor publici, personalului contractual din sectorul bugetar, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, personalului din învățământ și acordarea creșterilor salariale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești prin Ordonanța nr. 8/2007.
Recurenții-reclamanți au susținut, în esență, faptul că există două situații comparabile tratate juridic diferit fără nicio justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminate, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
În speța de față, nu este îndeplinită condiția existenței unui tratament diferențiat. Este aceeași soluție legislativă stabilită de legiuitor în art. 1 din OG nr. 10/2007, tratamentul aplicat categoriilor supuse analizei de către recurenții-reclamanți fiind identic.
Este nefondată susținerea recurenților în sensul că neaplicarea acestor procente de creștere salarială la valoarea de referință sectorială a creat o situație discriminatorie, de vreme ce creșterile salariale au fost acordate reclamanților, soluția legislativă aleasă pentru acordarea creșterilor salariale fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Pentru considerentele expuse anterior, recursul formulat se apreciază ca fiind nefondat și, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1184/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR,MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.12.2009
Red.jud.-
2 ex/DO
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
