Drepturi salariale (banesti). Decizia 652/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 652/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, și, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.574/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul nou constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din 25 mai 2009, păstrat cauza pentru judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-au înregistrat la dosar Note de ședință din partea intimatului pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Față de actele și lucrările dosarului și solicitarea recurenților reclamanți de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, prin declinare de la ribunalul Alba, reclamanții:, -, -, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând:
-obligarea Tribunalului Alba, în calitate de ordonator terțiar de credite, la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada 2006 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora;
-obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale fiecărei reclamante;
-acordarea celor 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu 3 ani înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii lor reclamanții susțin că deși lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic nu au primit drepturile aferente acestei muncii, așa cum sunt încasate de salariații din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție sau de către alți salariați din alte domenii. Susțin în continuare reclamanții că au fost și continuă să fie discriminate, în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari, care ca și ei desfășoară o activitate ce presupune utilizarea calculatorului, dar care pentru această activitate primesc sporuri salariale substanțiale, în timp ce personalul auxiliar și funcționarilor publici din cadrul instanțelor, Statul - ordonatorul de credite nu le acordă acest drept.
Prin acest fapt, susțin reclamanții că s-au încălcat prevederile art.1 alin.2 lit.e pct 1 din nr.OG137/2000, fiind astfel îndreptățiți la despăgubiri constând în plata sporului de lucru la calculator de 15% pretins.
În drept sunt invocate prevederile art.6 alin.2, art.40 pct 2 lit.c, art.142 Codul Muncii, art.48 alin.1 din Legea nr. 50/1995 și art.14 alin.1 din Legea nr. 56/1996 și art.269 Codul Muncii.
Se depune ca și practică judiciară sentința civilă nr. 558/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat respingerea acțiunii, ca neavând temei legal cu privire la sporul de 15%, iar cu privire la acordarea a 3 zile lucrătoare, reclamantele nu se încadrează în categoriile enumerate de art.142 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă de. se solicită respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesual pasive față de prevederile nr.OG 137/2000. Pe fondul cauzei, punctul de vedere a acestei instituții cu trimitere la prevederile nr.OG137/2000 și practica Curții Europene este în sensul că la soluționarea speței, trebuie avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de art.2 alin.1, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că pretențiile reclamanților nu își au reglementare în nici un act normativ și că sporul pretins nu reprezintă altceva decât sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele și vătămătoare, iar nu un spor distinct.
Prin sentința civilă nr. 574/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în cauză s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Alba, Curtea de APEL ALBA IULIA.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotăra astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece sporul pretins nu are o reglementare legală pentru categoria profesională din care fac parte reclamanții (personal auxiliar de specialitate la udecătoria Alba ), iar cu referire la durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorități judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale, beneficiind anual de un concediu plătit de 30 zile lucrătoare, mai mare decât cel prevăzut de Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 180 din Legea nr.168/1999, reclamanții solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenți arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a reținut greșit că sporul de 15% le-a fost acordat în baza art.22 din nr.OG8/2007, fără a analiza dispozițiile legale cu privire la acest spor așa cum a fost acordat prin nr. 726/C/2001, în baza căruia s-au întocmit expertize a locurilor de muncă, vizate anual din 2001 până în prezent, iar condițiile vătămătoare s-au schimbat radical. În al doilea rând, recurenții invocă principiul nediscriminării, reiterând susținerile din fața instanței de fond privind faptul că acest spor este încasat de către alți salariați din alte domenii sau de către salariați din cadrul În fine, recurenții susțin că lucrând în condiții grele și beneficiind de sporul corespunzător acestor condiții sunt îndreptățiții potrivit art.142 Codul Muncii la un concediu suplimentar de cel puțin 3 zile.
În drept sunt invocate dispozițiile art.6 alin.2, art.40 punct.2 lit.c și art. 142 din Codul Muncii, art. 48 alin.1 din legea nr. 50/1995 și art. 14 alin.1 din Legea nr. 56/1996 și art. 269 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților B se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că reclamanții beneficiază de sporul de 15% în baza nr.OG 8/2007, în urma efectuării la instanța la care funcționează a unei expertize de specialitate prin care a fost analizată existența condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase. Se solicită a se avea în vedere decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, ori în lipsa normei legale, instanța nu poate recunoaște dreptul pretins deoarece instanța trebuie să aplice legea nu să o creeze.
În acest sens este și decizia nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a statuat că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a constata că: înțelesul dispozițiilor nr.OG137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
În cazul reclamanților, angajați personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Alba, sporul de lucru la calculator pretins prin acțiunea introductivă nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase; iar nu un spor distinct, așa cum susțin aceștia; spor care, dealtfel, nu este reglementat ca atare în favoarea acestei categorii profesionale prin nici un act normativ.
Fiind beneficiarii unor legii speciale de salarizare nu pot pretinde decât drepturile recunoscute prin aceste legi. Cu referire la sporul pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase acesta a fost reglementat de art.48 din Legea nr.50/1996, ulterior prin art.22 din nr.OG8/2007 potrivit căruia"(1) Pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de baza, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
(2) Locurile de munca și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aproba prin ordin al ministrului justiției, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii."; reclamanții beneficiind de acest spor în condițiile legii.
În al doilea rând, în mod justificat a fost înlăturat temeiul invocat de reclamanții ca fiind situația de discriminare față de alți salariații care beneficiază de acest spor, deoarece așa cum a statuat constant atât Curtea Constituțională cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Or, sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.; diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale având o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
Cu referire la zile de concediu de odihnă solicitate în plus, este de asemenea, de menționat că recurenții reclamanții beneficiază anual potrivit art.65 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare, iar nr.HG1028/2006 și Legea nr. 319/2006 nu prevăd obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar. Cum legea specială de salarizare a acestei categorii profesionale reglementează dreptul la un concediu de odihnă, într-un număr de zile oricum superior numărului de zile reglementat de dreptul muncii; potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant, reclamanții sunt îndreptățiți și au beneficiat ca atare de concediu de odihnă în limita prevederii din legea specială.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din Legea nr. 168/1999, va respinge recursul cu care a fost investită de către reclamanții, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, -, -, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.574/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./ 2.06.2009
,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
