Drepturi salariale (banesti). Decizia 6592/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5298/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6592/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta-pârâtă SC " " SRL, împotriva sentinței civile nr.171/LM/AS din data de 27.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-pârâtă SC " " SRL prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 13 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.45/27.07.2009 și intimata-reclamantă prin mandatar, cu procură specială atașată la fila 20 dosar recurs, autentificată la Biroul Notarial " " sub nr.2737 din 12.11.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă în ședință publică d-na, care depune la dosar procură specială de reprezentare, ca urmare a dispozițiilor încheierii de ședință de la termenul anterior de judecată, în dovedirea calității de reprezentant.
Recurenta-pârâtă SC " " SRL prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri, de care înțelege să se folosească în cauza dedusă judecății, pe situația de fapt.
Întrebată fiind, recurenta-pârâtă pin avocat, precizează faptul că, intimata-reclamantă este încă angajata societății recurente.
Curtea primește la dosar înscrisurile, utilitatea acestora urmând a fi analizată odată cu soluționarea pe fond a recursului.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC " " SRL prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificare în tot a hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Astfel, arată că recursul vizează două aspecte privind aplicarea greșită a legii, în raport de probele administrate în cauză.
Așa fiind, arată că atât instanța de fond cât și intimata-reclamantă fac o gravă confuzie între noțiunea legală de handicap și cea de invaliditate, care sunt două temeiuri juridice din care decurg drepturi și obligații distincte.
În acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că handicapul nu are nicio legătură cu capacitatea de muncă, iar persoanele cu handicap nu primesc pensie de handicap și prestații sociale ce pot fi indemnizații lunare sau buget personal complementar. Întrucât noțiunea de handicap nu se asociază cu capacitatea de muncă, orice persoană are dreptul la muncă și se poate angaja. În susținerea acestui aspect recurenta-pârâtă prin avocat invocă dispozițiile art. 58 din Legea nr.448/2006 lit."d" unde se arată că persoane cu handicap trebuie să depună diligențe pentru încadrarea în muncă.
A doua critică vizează netemeinicia hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond, în raport de probele administrate, din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că, deși i s-a făcut instructajul cu privire la utilizarea mașinii de dărăcit, fapt recunoscut în primele declarații, se total acest lucru.
Pentru aceste considerente, față de cele dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă SC " " SRL prin avocat, concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă prin mandatar, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC " " SRL pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond a avut în vedere în primul rând faptul că proba în legislația muncii se face cu înscrisuri, și nu prin dovada cu martori sau prezumții.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr. 171/LM/AS din data de 27.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul pe care l-ar fi încasat și îndemnizația lunară efectiv acordată de către DGASPC G pe perioada 01.09.2007 - 01.08.2009, în cuantum total de 10.570 lei; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 127 lei reprezentând cheltuieli de asistență medicală și 1.625 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (1500 lei) și cheltuieli de transport (125 lei).
Pentru a se pronunța Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta s-a angajat la pârâta SC" SRL la data 04.12.2006, unde i s-a prezentat activitatea pe care trebuie să o desfășoare, respectiv umplutul jucăriilor cu melană, cusutul acestora și curățarea plușului.
La data de 09.12.2006, a fost pusă să lucreze la mașina de dărăcit melană, împrejurare în care și-a prins degetele mâinii stângi între cilindrii mașinii.
A urmat oprirea mașinii, demontarea acesteia pentru eliberarea degetelor și transportul reclamantei la Spitalul Clinic de Urgență " ", unde a fost internată și diagnosticată cu "traumatism prin smulgere - strivire (darac) cu amputație nivel F1 degete II, III, IV, fractură cominutivă multieschiloasă cu avulsie părți moi F3, deget V mâna ".
Concluziile inspectorilor de muncă desemnați să cerceteze acest accident au fost în sensul că atât reclamanta se face răspunzătoare de nerespectarea prevederilor art. 22 și 23 din Legea nr. 319/2006, cât și pârâta, de nerespectarea prevederilor art.7 alin.1, lit.a și art. 13 lit.a și h din aceeași lege drept pentru care au fost sancționate cu avertisment scris.
S-a mai reținut că mașina de dărăcit nu era certificată din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, conform HG 119/2004, nefiind prevăzută cu dispozitive de împingere a melanei spre cilindrii riflați această operației fiind făcută direct cu mâna.
Instanța de fond a apreciat că lipsite de profesionalism și obiectivitate aceste concluzii în ceea ce privește reținerea în sarcina reclamantei a încălcării normelor de securitate în muncă prevăzute de art. 22 și 23 din Legea nr. 319/2006.
Astfel art. 22 prevede că "fiecare lucrător trebuie să își desfășoară activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului. " iar art. 23 care cuprinde un număr de 9 obligații se referă printre altele la corecta utilizare a mașinilor, aparaturii, etc.
Este lipsită de sens și logică măsura sancționării reclamantei pentru aceste încălcări ale legii, cât timp pârâta a fost sancționată tocmai pentru încălcarea art.13.h, care prevede obligația "să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare".
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a fost instruită de către angajator cu privire la folosirea mașinii de dărăcit cu toate că aceasta a încercat să dovedească prin depozițiile martorilor că s-a efectuat instruirea, însă proba cu martori nu este suficientă pentru a demonstra ceea ce legea prevede a fi dovedit doar cu acte.
Astfel, dispozițiilor art.81 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.319/2006, prevăd că "rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală cu indicarea materialului predat, a duratei și datei instruirii.
Fișa se semnează de lucrătorul instruit și persoana care a efectuat instruirea și se păstrează de către conducătorului locului de muncă și va fi însoțită de o copie a fișei de aptitudini completată de către medicul de medicina muncii În urma examenului medical la angajare",
Cum pârâta nu a putut face dovada cu acte că reclamantei i s-a făcut o astfel de instruire, instanța de fond a apreciat că accidentul de muncă s-a produs din culpa exclusivă a angajatorului, ceea ce atrage răspunderea patrimonială a acestuia.
Prima instanță a reținut că condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existența unei fapte ilicite a acestuia, existența unui prejudiciu în dauna salariatului produs în timpul îndeplinirii datoriilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, vinovăția angajatorului și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul salariatului.
Fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care încălcându-se normele de drept obiect, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
În cauză, fapta ilicită a rezultat din omisiunea pârâtei de aoi nstrui pe reclamantă cu privire la folosirea mașinii de dărăcit, utilizarea unei mașini care nu era prevăzută cu dispozitiv de împingere a melanei, utilizarea unei mașini necertificată din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, primirea la muncă a unei persoane fără fișa de aptitudini întocmită de medicul de medicina muncii.
Prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite a angajatorului, reprezintă accidentul suferit de reclamantă în urma căruia a rămas cu infirmitate, fiind încadrată în gradul accentuat de handicap.
Reclamanta a solicitat plata veniturilor nerealizate de la data pensionării pe toată perioada cât va fi încadrată în categoria persoanelor cu handicap.
Deși ar fi fost îndreptățită la plata acestor drepturi de la data accidentului, reclamanta nu le-a solicitat, astfel că, instanța de fond nu a putut trece peste voința părții.
Având în vedere că din actele depuse, a rezultat că perioada de handicap era stabilită până la data de 01.08.2009, urmând să fie supusă ulterior unei noi revizuiri, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei diferența dintre salariul pe care l-ar fi primit și îndemnizația pe care o primește în prezent, pentru perioada 01.09.2007-01.09.2009, urmând ca ulterior să promoveze o nouă acțiune în funcție de actele medicale pe care le va obține.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de asistență medicală efectuate de către reclamantă în sumă de 127 lei.
Cu privire la obligarea pârâtei de a achita reclamantei suma de 50.000 euro, în vederea efectuării unei operații în sistem privat, pentru reconstituirea falangelor smulse în accident, instanța de fond a reținut că această cerere este prematură, deoarece se invocă o cheltuială viitoare, incertă și nedovedită sub aspectul cuantumului intervenției astfel că a fost respinsă ca prematur formulată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta-pârâtă SC " " SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a arătat că, prin cererea formulata, reclamanta a chemat-o în judecata pentru că prin hotărârea ce se va pronunța, subscrisa sa fie obligată la plata a 50.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a accidentului de munca, 472 lei lunar pe toata perioada de încadrare în grad de handicap și 3784 lei, reprezentând venituri nerealizate ca urmare a acestui accident.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că s-a dispus obligarea recurentei la plata diferenței dintre salariu pe care l-ar fi încasat si indemnizația lunara efectiva acordata de DGASPC G pe perioada 01.09.2007 - 01.08.2009, în cuantum de 10.570 Ron.
În motivarea hotărârii instanța de fond a arătat că subscrisa nu a făcut instruirea reclamantei cu privire la folosirea mașinii de dărăcit și ca atare culpa producerii accidentului se datorează în exclusivitate angajatorului.
Recurenta susține că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât, reclamantei i s-a făcut instructajul cu privire la folosirea utilajului de dărăcit la care mai lucrase si anterior accidentului de munca, iar producerea acestuia s-a datorat exclusiv neatenției petentei, motiv ce nu i se poate imputa.
Se învederează că aceasta situație de fapt rezulta din declarațiile petentei si ale celorlalți angajați date in fata organelor de cercetate după producerea accidentului, precum si din depozițiile acestora date in fata instanței.
Invocând dispozițiile art.81, din Normele Metodologice de aplicare a Lg. 319/2006, in mod eronat instanța de fond a reținut ca, întrucât nu s-a făcut dovada instructaj ului cu înscrisuri, acest fapt se prezuma a fi nedovedit.
Recurenta-pârâtă consideră ca este în situația unei interpretări greșite a legii, întrucât textul de lege invocat face referire la faptul ca "rezultatul instruirii" se trece in fisa de instruire individuala si nu ca dovada efectuării instruirii se face prin fisa de instruire individuală. Atâta timp cât în fapt instructajul efectuat de angajator iar din varii motive (in situația de fata fiind vorba tot de culpa reclamantei care nu a adus actele solicitate de societate), nu există completată fisa individuala de instruire, nu se poate prezuma ca neîndeplinită aceasta obligație de instruire a angajatorului și ca angajatul nu are nici o culpa.
Atât petenta in cererea sa cit si instanța de fond in analiza acestei cereri au făcut confuzie intre noțiunea legala de handicap si cea de invaliditate.
Handicapul nu are nici o legătura cu capacitatea de munca iar persoanele cu handicap nu primesc" pensie de handicap" ci prestații sociale ce pot fi indemnizații lunare sau buget personal complementar. Deoarece noțiunea de handicap nu se asociază cu capacitatea de munca, orice persoana cu handicap are dreptul la munca, și se poate angaja, indiferent de gradul de handicap si tipul de angajare: stat/privat, norma întreaga/norma redusa. Mai mult conform art.58 din Lg. 448/2006 unde sunt statuate obligațiile persoanelor cu handicap se arata la litera d, ca acestea trebuie "sa depună diligentele pentru încadrarea in munca".
Invaliditatea este legata de capacitatea de munca. In aceasta situație persoana își pierde capacitatea de munca și se pensionează pe caz de boala primind pensie de invaliditate.
Recurenta-pârâtă arată că nu este in situația unei persoane care si-a pierdut capacitatea de munca sau parte din aceasta, pentru ca subscrisa sa pot fi obligata la plata diferenței dintre salariu pe care l-ar fi încasat si pensia de invaliditate. Plata indemnizației lunare pentru persoanele cu handicap, conform Lg. 448/2006, reprezintă o protecție a statului pentru aceste persoane indiferent de veniturile lor, care așa cum am arătat au dreptul la munca.
Un alt aspect ce rezultă din probele administrate in cauza este reaua credința a petentei si dorința acesteia de a obține cu orice preț sume mari de la societate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.290 și următoarele din Codul d e Procedură Civilă
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele din Codul d e Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta s-a angajat la pârâta SC" SRL la data 04.12.2006, unde i s-a prezentat activitatea pe care trebuie să o desfășoare, respectiv umplutul jucăriilor cu melană, cusutul acestora și curățarea plușului.
La data de 09.12.2006, a fost pusă să lucreze la mașina de dărăcit melană, împrejurare în care și-a prins degetele mâinii stângi între cilindrii mașinii.
A urmat oprirea mașinii, demontarea acesteia pentru eliberarea degetelor și transportul reclamantei la Spitalul Clinic de Urgență " ", unde a fost internată și diagnosticată cu "traumatism prin smulgere - strivire (darac) cu amputație nivel F1 degete II, III, IV, fractură cominutivă multieschiloasă cu avulsie părți moi F3, deget V mâna ".
În urma accidentului, s-a realizat un control finalizat cu concluziile inspectorilor de muncă care au stabilit că atât reclamanta se face răspunzătoare de nerespectarea prevederilor art. 22 și 23 din Legea nr. 319/2006, cât și pârâta, de nerespectarea prevederilor art.7 alin.1, lit.a și art. 13 lit.a și h din aceeași lege drept pentru care au fost sancționate cu avertisment scris.
Prima instanță a reținut în mod corect că nu este vinovată în producerea incidentului, deoarece reclamanta-intimată nu a fost instruită de către angajator cu privire la folosirea mașinii de dărăcit și că mașina de dărăcit nu era certificată din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, conform HG 119/2004, nefiind prevăzută cu dispozitive de împingere a melanei spre cilindrii riflați această operației fiind făcută direct cu mâna.
Susținerile recurentei-pârâte cu privire la împrejurarea că reclamantei i s-a realizat instructajul în ceea ce privește folosirea mașinii de dărăcit nu pot fi reținute pentru următoarele motive:
Din probele administrate în dosarul de fond rezultă că s-a angajat la data de 4.12.2006. La data angajării nu a fost încheiat în formă scrisă contractul individual de muncă, care a fost întocmit ulterior datei de 9.12.2006, data producerii accidentului de muncă, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.3833/18.12.2006, aflat la fila 5 din dosarul nr- al Tribunalului București coroborat cu răspunsul la întrebările nr.4 și 5 la interogatoriul administrat recurentei-pârâte, aflat la fila 25 din dosarul de fond declinat.
Conform acestui înscris, s-a aflat în perioadă de probă de 15 zile, așa cum este menționat la punctul 4 litera L din contract.
Coroborând mențiunile din cuprinsul contractului individual de muncă cu susținerile părților referitoare la data la care intimata-reclamantă a început să presteze activitate în favoarea recurentei-pârâte, reiese cu certitudine că producerea accidentului de muncă s-a realizat în perioada de probă și că la aceea dată reclamanta nu avea încheiat nici contractul individual de muncă.
De asemenea, tot din cuprinsul acestui contract, reiese că a fost angajată ca fiind muncitor necalificat.
Având în vedere că era muncitor necalificat și că se afla în perioada de probă, repartizarea acesteia la folosirea mașinii de dărăcit nu era indicată și se putea realiza numai după ce se realiza instructajul necesar, în conformitate cu art.22 și 23 din Legea nr.319/2006. Dovada realizării instructajului se face în conformitate cu dispozițiile art.81 din Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr.319/2006, care prevede că rezultatul instruirii se consemnează în mod obligatoriu în fișa de instruire.
Prima instanță a reținut în mod corect că recurenta-pârâtă nu a probat că a beneficiat de o instruire corespunzătoare cu privire la folosirea mașinii de dărăcit. Această dovadă se putea face numai cu fișa de instructaj, care trebuie semnată de către angajat. Necesitatea menționării în formă scrisă a rezultatului instruirii și obligativitatea semnării de către lucrător a fișei de instruire este cerută de către legiuitor, având în vedere importanța securității și protecției muncii.
Cu privire la împrejurarea că recurenta a făcut dovada instruirii reclamantei cu martorii audiați, instanța de recurs reține că acești martori erau angajații recurentei-pârâte, fiind persoane subiective, și că aceștia nu au relatat că s-a realizat o instruire corespunzătoare reclamantei, ci au menționat că au fost prezentate activitățile. Din declarațiile martorilor audiați nu se poate stabili în ce a constat instruirea reclamantei, dacă s-a realizat numai o prezentare a activităților pe care urma să le desfășoare sau i s-a realizat o instruire corespunzătoare. Declarațiile acestor martori nu sunt suficiente având în vedere că nu se poate stabili ce fel de instructaj s-a realizat, dacă acesta a fost corespunzător.
Legiuitorul a stipulat necesitatea consemnării în scris în mod obligatoriu a instructajului efectuat de către angajator, pentru a se putea realiza o verificare cu privire la instructajul efectuat. Această verificare nu poate fi efectuată de către instanța de judecată în lipsa fișei de instructaj. De asemenea semnătura angajatului pe fișa de instructaj este prevăzută în mod obligatoriu, tocmai pentru a atrage atenția acestuia asupra consecințelor negative care se pot produce în lipsa unei utilizări necorespunzătoare a aparatelor și instalațiilor.
Acest instructaj era cu atât mai necesar cu cât mașina de dărăcit nu era certificată din punct de vedere al securității și sănătății muncii, conform nr.HG119/2004.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că intimata are un grad de handicap accentuat, așa cum rezultă din certificatul de încadrare în gard de handicap nr.3011/14.09.2007. Din același certificat rezultă că are o capacitate de muncă de 30%.
Astfel, ca urmare a accidentului de muncă produs, intimata-reclamabntă și-a pierdut parțial capacitatea de muncă, care a fost stabilită numai la 30% din capacitatea totală de muncă.
Intimata-reclamantă nu mai are în prezent capacitatea de 100 % de muncă pe care o avea înainte de producerea accidentului de muncă și nu mai poate obține veniturile pe care la realiza înainte de producerea accidentului.
Prima instanță a procedat în mod corect, când a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata diferenței dintre salariul pe care l-a primit și indemnizația de handicap pe care o primește reclamanta.
Recurenta-intimată face o confuzie între noțiunea de handicap și invaliditate, care sunt noțiuni distincte și care se referă la situații diferite. Astfel, invaliditatea se referă la capacitate de muncă a persoanei și numai o persoană care suferă de un handicap, poate avea capacitatea de muncă atenuată. Cele două noțiuni sunt diferite, însă numai o persoană care suferă de un handicap poate avea capacitatea de muncă atenuată.
În cauză de față, din cuprinsul ceritificatului de încadrare în grad de handicap, este menționat că are capacitatea de muncă dimunuată la 30%.
Având în vedere considerente menționate, instanța, în temeiul art.312 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de către SC" SRL și va menține ca fiind temeinică și legală sentința recuartă.
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta-pârâtă SC " " SRL, împotriva sentinței civile nr.171/LM/AS din data de 27.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/2 EX./16.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
