Drepturi salariale (banesti). Decizia 6601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4180/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6601/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și recurentul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 3892/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, (), -, și, cu intimații-pârâți: Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și cu Consiliul Național Pentru Combatere Discriminării, citat în calitate de expert - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenții- pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a județului T în numele statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, intimații-reclamanți, (), -, și, intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și Consiliul Național Pentru Combatere Discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a județului T în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) cod proc. civ.
Curtea, invocă din oficiu, excepția lipsei de interes a recurentului-pârât Statul Român prin reprezentant și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții, cât și pe fondul cererii de recurs formulate de către recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 13.05.2009, pronunțată în dosarul - (format vechi nr. 3892/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamanții:, (), -, și, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat doar în calitate de expert.
În consecință, a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1813 din 20 noiembrie 2007, pronunțată Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în sensul că sporul de 50% din salariul de bază la plata căruia fost obligați pârâții se datorează începând cu data de 1 septembrie 2004, cât și pe viitor, corespunzător timpului efectiv lucrat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanții au solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare în procent de 50%, începând cu august 2004 - la zi și în continuare.
S-a mai reținut că, prin sentința pronunțată s-a dispus obligarea pârâților la plata acestui spor pe perioada 01.09.2004 - la zi, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
S-a apreciat că actele și lucrările cauzei conduc la concluzia că plata acestui spor este datorată și pentru viitor, acesta fiind înțelesul dat de către instanță prin soluția pronunțată.
Instanța de fond a mai reținut că,de altfel, această interpretare este în consens și cu decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă.
S-a reținut că din cuprinsul acesteia reiese că: "Instanțele de judecată trebuie să considere rămase în, vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispoziția art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231 din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele în care se referă aceste texte de lege.".
Astfel s-a constatat că, din considerentele deciziei mai sus amintite, nu poate fi desprinsă decât concluzia că sporul de 50% se stres și suprasolicitare neuropsihică se datorează la zi și în continuare, lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la plată efectivă, în continuare și pentru viitor.
Împotriva încheierii din data de 13.05.2009, prin care a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1813/20.11.2007, au declarat recurs, motivat în termenul legal, atât Ministerul Justiției și Libertăților, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice T - în numele Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului său, Ministerul Justiției și Libertăților arată că, prin încheierea menționată mai sus, instanța de fond a admis cererea de lămurire a sentinței civile nr.1813/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, formulată de reclamanții:, (după căsătorie ), a, -, și și, în consecință, a dispus lămurirea dispozitivului acestei sentințe în sensul că sporul de 50% din salariul de bază lunar, pentru risc și solicitare neuropsihică, la plata căruia au fost obligați pârâții, se datorează începând cu 01.09.2004 și în continuare.
Recurentul consideră că încheierea Tribunalului Teleorman, prin care a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale, astfel că se regăsește în speță motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 9 din Codul procedură civilă, pentru următoarele argumente:
Recurentul solicită instanței să observe că, în considerentele sentinței civile nr. 1813/20.11.2007, Tribunalul a analizat capătul de cerere privind acordarea pe viitor și a expus argumentele avute în vedere pentru respingerea acestuia.
Arată că, în mod corespunzător, prin dispozitivul sentinței s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, cu obligarea pârâților la plata drepturilor solicitate pentru perioada 01.09.2004 - la zi si respingerea ca nefondată a cererii de acordare a sporului de 50% pentru viitor.
Consideră că rezultă, astfel, o deplină concordanță între soluția dată în cauză și situația de fapt și de drept a speței, reținută în considerente, unde au fost expuse și argumentele avute în vedere de către instanță, pentru a pronunța soluția de respingere a cererii privind acordarea pe viitor sporului de 50%.
Susține că, în aceste condiții, nu aveau incidență dispozițiile art. 2811 Cod procedură civilă care prevăd că:"Încazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul. întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.".
În motivarea cererii sale de recurs, invocă dispoz. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - în numele Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, se arată că, prin încheierea recurată, Tribunalul Teleormana admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile 1813/20.11.2007, în sensul ca sporul de 50% din salariul de baza lunar de suprasolicitare neuropsihică se datorează începând cu data de 01.09.2004, cât și pe viitor, pentru reclamanții:, (după căsătorie ), a, -, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției si Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, Statul prin Ministerul Finanțelor Publice si cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat doar în calitate de expert.
Invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Conform dispozitivului sentinței civile reclamanților, le-a fost admisă cererea, fiind obligați pârâții la acordarea sporului de 50% de suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.09.2004, la zi, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plații efective, corespunzător timpului efectiv lucrat.
Având în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, potrivit capătului de cerere nr. IV:"Solicităm ca drepturile bănești solicitate și indexarea cuvenită să le fie acordate pe ultimii 3 ani, începând cu data de 1 septembrie 2004 până la zi si apoi în continuare, în același procent odată cu drepturile salariale cuvenite lunar",recurentul Statul Român consideră că în cauza sunt incidente, în cauză, dispozițiile art. 2811Cod proc. civilă și anume, că este vorba despre o cerere de completare a dispozitivului hotărârii supusă termenului imperativ prevăzut de lege pentru declararea, în cauza de față, a recursului împotriva sentinței.
Precizează că potrivit dispozitivului sentinței civile reclamanților le-a fost admisă cererea și obligați pârâții la acordarea sporului de 50% de suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.09.2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plații efective, corespunzător timpului efectiv lucrat. Având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat potrivit capătului de cerere nr. IV "solicităm ca drepturile bănești solicitate și indexarea cuvenită să le fie acordate pe ultimii 3 ani, începând cu data de 1 septembrie 2004 până la zi si apoi în continuare, în același procent odată cu drepturile salariale cuvenite lunar, recurenta consideră că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 2811. pr. civ. și anume este vorba despre o cerere de completare a dispozitivului hotărârii supusa termenului imperativ prevăzut de lege pentru declararea, in cauza de fata a recursului împotriva sentinței.
Susține că, așa fiind, instanța de fond greșit a aplicat, față de situația creată, dispozițiile art. 2811Cod proc. civilă -"lămurirea dispozitivului sentinței".
Ca urmare, mai arată recurentul la data de 16.04.2009, reclamanții erau au fost decăzuți din dreptul de formula o asemenea cerere, motiv pentru care solicită admiterea recursului, față de excepția decăderii și modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii reclamanților.
Menționează că, prin sentința comercială nr. 1813/20.11.2007, a fost respinsă cererea reclamanților față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, dispoziție ce a rămas irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat, reclamanții neatacând prin căi de atac acest aspect.
Astfel consideră că, încheierea recurată este nelegală și netemeinică și face un adaos la ceea ce a fost definitiv și irevocabil stabilit, fiind pronunțată față de o persoana fără calitate procesuală în cauză - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea cererii sale de recurs, Statul Român, prin, invocă dispoz. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Deși au fost legal citați, nici intimații-reclamanți, persoane fizice și nici intimații pârâți nu au formulat întâmpinări.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs și analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod proc. civilă, excepția lipsei de interes a Statului Român, în ceea ce privește declararea recursului, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei de interes a Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, în ceea ce privește declararea recursului împotriva încheierii din data de 13.05.2009 este întemeiată, astfel că va fi admisă ca atare și, în consecință, recursul Statului Român va fi respins ca fiind lipsit de interes.
În acest sens, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 1813 din data de 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (filele 10 - 12 din dosarul de fond), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ca urmare, cele dispuse prin încheierea din data de 13.05.2009, prin care s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii fondului, nu îl privesc sub nici un aspect pe recurentul Statul Român, care nu a fost obligat să achite vreo sumă intimaților-reclamanți, ci mai mult, cu prilejul stabilirii cadrului procesual în faza judecății în fond, acesta a fost scos din cauză.
În raport de acest aspect, Curtea reține că recurentul Statul Român nu a justifică vreun interes în declararea prezentului recurs.
În acest sens, Curtea are în vedere că interesul declarării recursului este folosul practic pe care partea îl urmărește atunci când pune în mișcare procedura judiciară pentru valorificarea dreptului subiectiv ce se cere a fi protejat, nteresul putând fi material sau moral, după cum se urmărește obținerea unui folos patrimonial sau a unei satisfacții morale.
Această condiție trebuie îndeplinită nu numai la punerea în mișcare a acțiunii civile prin cererea de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită și în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
Interesul trebuie, deci, să îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie legitim, adică să nu vină in contradicție cu legea sau cu normele morale;
b) să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune s-ar expune unui prejudiciu;
c) să fie personal, în sensul că folosul practic trebuie să vizeze pe cel care recurge la acțiune. De la aceasta regulă, însă, legea prevede anumite derogări, recunoscând legitimare procesuală activă anumitor organe sau persoane.
Or, în speță, recursul declarat de Statul Român, prin nu îndeplinește condițiile enumerate mai sus.
Cât privește recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea apreciază că acesta este fondat, astfel că îl va admite ca atare, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2811Cod proc. civilă:
"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.
Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.".
Din interpretarea sistematică, logico-juridică a dispozițiilor legale sus-citate, rezultă că acestea se referă doar la lămurirea dispozitivului hotărârii judecătorești, astfel că cererea de lămurire a dispozitivului nu poate viza soluționarea vreunui capăt de cere existent sau nou formulat, ci doar lămurirea dispozitivului, ce este considerat partea cea mai importantă a hotărârii, întrucât el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac.
Având în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.
Așadar, prin formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului nu se pot aduce critici hotărârii pronunțate și nu se poate solicita modificarea acesteia și înlăturarea eventualelor erori de judecată.
Or, în speță, dispozitivul sentinței civile nr. 1813 din data de 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- este clar și poate fi pus în executare, iar prin cererea de lămurire a acestuia s-a solicitat, de fapt, acordarea și pe viitor a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat prin acțiunea introductivă.
Față de acest aspect, Curtea apreciază că cererea de lămurire dispozitiv este neîntemeiată, aceasta fiind, în mod nejustificat, admisă de către prima instanță și că recursul declarat de recurentul-pârât este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare.
Ca urmare, în raport de toate considerentele expuse mai sus, Curtea va admite excepția lipsei de interes a recursului formulat de Statul Român, prin Ministerul finanțelor Publice și va respinge acest recurs ca fiind lipsit de interes.
Totodată, va admite recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 3892/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, (), -, și, cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și cu citarea Consiliului Național Pentru Combatere Discriminării, în calitate de expert, încheiere prin care s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. nr. 1813 din data de 20.11.2007, pronunțată de aceeași instanță de fond în același dosar.
În consecință, va modifica, în tot, încheierea pronunțată de Tribunalul Teleorman la data de 13.05.2009, în dosarul nr. - (format vechi nr. 3892/2007), în sensul că va respinge cererea de lămurire dispozitiv, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurentul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T și respinge acest recurs ca lipsit de interes.
Admite recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 3892/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, (), -, și, cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și cu citarea Consiliului Național Pentru Combatere Discriminării, în calitate de expert.
Modifică, în tot, încheierea pronunțată de Tribunalul Teleorman la data de 13.05.2009, în dosarul nr. - (format vechi nr. 3892/2007), având ca obiect cerere de lămurire dispozitiv, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
red: / tehnored:
2 EX. / 16.12.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
