Drepturi salariale (banesti). Decizia 663/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.663
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER- - -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUD.G și SINDICATUL " " G- reprezentant legal al reclamanților, G, împotriva sentinței civile nr.307/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T și SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL "SF. ", având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 15.10.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.307/3.03.2008 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Educației și Cercetării.
A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității pasive a Consiliului Local G și Primar și a respins ca inadmisibile excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G și Primăria
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de Sindicatul " " G, G, -, și, în contradictoriu cu pârâții SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL ORTODOX SF. G, Consiliul Local G, Primarul Municipiului G și Inspectoratul Școlar al Județului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții: Sindicatul " " G, G, -, și, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sf. G, Consiliul Local G, Primarul localității G și Inspectoratul Școlar al Județului G, plata salariului minim brut datorat conform art. 40 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010, recalcularea salariului plecând de la salariul de baza minim brut prin adăugarea sporurilor cuvenite potrivit legii si plata salariului rezultat, plata retroactiva a diferențelor salariale rezultate din suma datorata conform art. 40 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 si suma efectiv plătită, începând cu data de 01.01.2007 și până la pronunțarea sentinței, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Motivându-și în fapt acțiunea, a susținut că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2 (art.40 alin.1 lit.d același contract), rezultând un salariu minim de 880 de lei. Acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unitate, care nu poate fi mai mic decât cel minim brut pe țară.
Au mai arătat ca acest contract colectiv valabil încheiat esteaplicabil tuturor salariaților și ca efect al dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legii 130/1996, el nedeosebind în conținutul său între categorii de salariați față de care se aplică sau nu neputând-o face atâta timp cât legislația în vigoare este foarte clară în privința efectelor, întinderii și rolului contractului colectiv de muncă unic la nivel național.
Au precizat reclamanții, că trăsăturile exprese și imperative ale contractului citat sunt completate de caracterul obligatoriu al convențiilor colective, garantat prin Constituție în art. 41 alin. 5, precum și de principiul de drept conform căruia "contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", dar și de dispoziții din chiar conținutul contractului colectiv de muncă unic la nivel național( art. 3 alin. 1).
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâții Consiliul Local G și Primăria G, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu au raporturi de muncă cu această categorie de personal.
Pe fondul cauzei, a precizat ca reclamanta a invocat o serie întreagă de acte normative care nu au incidență în prezenta cauză.
Pârâtul Consiliul Local Gaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice si a Ministerului Cercetării Educației si T prin G pentru ca în situația în care acțiunea va fi admisă, acesta din urmă să fie obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
În combaterea susținerilor reclamantului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean G, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul ca prin contractul colectiv de munca se pot stabili clauze privind anumite drepturi ale salariaților dar in conformitate cu prevederile art. 12 alin.1 din Legea nr.130/1996 si ale art.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, prin contractele colective de munca încheiate de instituțiile bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
A apreciat că acțiunea formulată de Sindicatul " " în numele membrilor de sindicat " ", este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 12(1) din Legea 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale cărora acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Potrivit art. 3 ( al.2)din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel național pe anii 2007-2010, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
În consecință, deși în contractul colectiv de muncă se pot însera clauze privind anumite drepturi ale salariaților, totuși pentru stabilirea drepturilor salariale ale angajaților din sistemul de învățământ sunt aplicabile prevederile Legii nr. 154/1998 și ale OUG nr. 24/2000.
Personalul contractual didactic și didactic auxiliar din unitățile bugetare de învățământ este salariat potrivit Legii 128/1997, precum și potrivit dispozițiilor OG nr. 11/2007.
Astfel, OG 10/2007 și OG 11/2007 stabilesc coeficienții de multiplicare pentru fiecare categorie de personal, ținând cont de locul de muncă, de nivelul studiilor și de vechimea în muncă. În același timp, stabilesc și valoarea coeficientului de multiplicare.
Cum salariile personalului din învățământ sunt stabilite prin acte normative și în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, acțiunea reclamanților nu a putut fi primită, fiind respinsă, ca fiind nefondată.
De asemeni, instanța a apreciat că nu ne aflăm în prezența vreunui caz de discriminare, pentru următoarele considerente:
Conf. art. 1 din OG 137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru muncă egal. Exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile,
În art. 2 discriminarea este definită ca fiind orice deosebite, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop și ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În mod evident, reclamanții, angajați în sistemul de învățământ, salariați ai unei instituții bugetare, având o lege proprie de salarizare, se încadrează într-o altă categorie decât cea în componența căreia regăsim alți salariați ai unor unități cu capital de stat sau privat și care intră sub incidența CCM unic la nivel național.
Statutul lor și sistemele de salarizare specifice fiecărei categorii sunt reglementate prin legi diferite, astfel încât aceștia nu se află în situații comparabile sau analoage.
Tribunalul a constatat, în privința salarizării acestor categorii, inexistența unei legi generale, a unor clauze aplicabile tuturor salariaților, cu excepția celor din sistemul de învățământ, astfel încât să ne aflăm în prezența unui caz de discriminarea.
Instanța a apreciat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite de salarizare, fără ca prin această să se încalce principiul egalității.
În privința excepțiilor invocate, Tribunalul a constatat următoarele:
Având în vedere că între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia sens în care a respins cererea de chemare în garanție.
Totodată, aceeași soluție urmează s-a dat și față de Ministerul Educației, Cercetării și T, care nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământ preuniversitar de stat. Prin urmare, cererile de chemare în garanție a acestor două instituții au fost respinse.
Întrucât finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar de stat se face din bugetul Consiliul Local și de către Primarul Municipiului G, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuală pasive față de aceste două pârâte.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei G și Municipiului G, în condițiile în care aceste instituții nu au figurat în proces în nicio calitate, nici ca pârâte, nici ca și chemate în garanție, Tribunalul a respins excepția ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Sindicatul în calitate de reprezentant legal al recurenților reclamanți considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că statutul reclamanților fiind reglementat prin lege specială nu poate fi vorba de o discriminare, nefiind vorba de o lege cu caracter general.
Tratamentul diferențiat manifestat prin instituirea unui salariu brut pentru categoria angajaților din sistemul de învățământ în comparație cu salariul minim brut pe țară instituit prin CCM unic la nivel național are ca efect înlăturarea dreptului de a beneficia de un salariu minim brut pe țară în condiții de egalitate cu celelalte categorii profesionale.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 pr.civ.și pârâta Inspectoratul Școlar al jud.G a criticat hotărârea primei instanțe considerând-o lipsită de temei legal solicitând aplicarea prev.Legii 388/2007, lege care stabilește clar grilele de salarizare a personalului din sectorul bugetar pentru anul 2008 printre care se regăsește și personalul din unitățile de învățământ.
De asemenea, atât contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 de care se face vorbire cât și Legea 388/2007 stabilesc atât dreptul de a negocia în condițiile legii cât și modul de salarizare a personalului din sectorul bugetar.
În drept a invocat disp.art.299 și urm din pr.civ.
Examinând recursul declarat de recurenta Sindicatul atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 la art.40 s-a stabilit salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie, este de 440 lei, adică 2,50 lei/oră începând cu 1.01.2007, însă aceasta prevedere nu se aplică recurentei reclamante.
Dispozițiile Codului muncii, art.241 și art.11 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă la nivel național, la fiecare încheindu-se contractele colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Ori, reclamanții îndeplinind funcția de cadre didactice, activitatea lor este reglementată de o lege specială, Legea 128/1997 cu modificările aduse ulterior.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
Salarizarea acestora și acordarea unor drepturi sunt stabilite prin acte normative și nu pe bază de negociere.
Referirea la art.236 din muncii nu poate fi reținută deoarece între părți nu s-au încheiat contracte colective de muncă.
De altfel, chiar contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că acestea pot încheia contracte colective de muncă și că prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamanților cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care poate beneficia personalul didactic nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei că în acest fel s-ar crea o discriminare întrucât personalul didactic beneficiază, în mod expres de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, fiecare categorie profesională având drepturi și obligații în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ. și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 pr.civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta Sindicatul, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Inspectoratul Școlar al jud.G acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Dispozițiile art.284 al.2-4 se aplică în mod corespunzător.
În materia conflictelor de drepturi potrivit art.80 din Legea 168/1190 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr.307/3.03.2008 a Tribunalului Galația fost comunicată pârâtei Inspectoratul Școlar Județean G la data de 24.04.2008( fila 68 dosar fond) astfel încât termenul de exercitare a recursului pentru această parte s-a împlinit la data de 5.05.2008.
Întrucât cererea a fost depusă și înregistrată la data de 7.05.2008 cu depășirea termenului legal și imperativ de recurs și nu s-a invocat împiedicarea recurentei pârâte printr-o împrejurare mai presus de voința sa, recursul declarat de aceasta urmează a fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G, cu sediul în G,-, ca fiind tardiv formulat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Sindicatul în calitate de reprezentant legal al recurenților reclamanți împotriva sentinței civile nr.307/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/30.10.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
