Drepturi salariale (banesti). Decizia 679/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 679/R-CM
Ședința publică din 14 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în P, -, -.A,.63, județul A și de pârâta SA B -,-, județul A, împotriva sentinței 373/CM din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 12.11.2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
La data de 27.06.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând să fie obligată aceasta la plata diferențelor salariale cuvenite ca urmare a concedierii colective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Decizia 503/2007, i-a fost desfăcut contractul de muncă și că pârâta i-a calculat greșit indemnizația de concediere și cea de concediu de odihnă cuvenite potrivit disp. art. 47, 50, 58, 81,132 din Contractul Colectiv de muncă prin raportarea la nivelul anului 2006, în loc de 2007, ceea ce a făcut să nu beneficieze de majorările salariale ce au avut loc la începutul anului 2007.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât solicitarea sa de a i se acorda salariile prevăzute în art.50 al.1 CCM și plățile compensatorii la nivelul anului în care a fost disponibilizată, respectiv 2007 este nelegală, neexistând nici un temei legal sau convențional în acest sens, iar negocierea - concretizată în planul social,versiunea finală 21.04.2005 și cele două amendamente încheiate la 13,09.2006 și 9.01.2006 reprezintă o negociere realizată în limitele CCM opozabilă părților semnatare și necenzurabilă de către instanță.
În ceea ce privește faptul că reclamanta nu ar fi beneficiat de măririle salariale produse în anul 2007, intimata a arătat că aceasta a figurat pe listele de disponibilizare din anul 2006, iar conform Protocolului încheiat la 29.03.2007, în cadrul Comisiei Paritare salariaților nominalizați în acestea și care nu își ridicaseră deciziile de încetare a activității nu li se puteau aplica aceste creșteri. Înțelegerea părților materializată în protocol nu poate fi cenzurată de instanța de judecată.
A mai susținut pârâta că reclamantei i s-au compensat în bani cele 40 zile de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2007, rezultând suma de 5745 lei brut din care i s-au reținut impozitul, CAS, CASS-ul.
În cauză s-au administrat proba cu acte și cu expertiză contabilă, având ca obiective calcularea în două variante a drepturilor ce se cuvin reclamantei, respectiv: în prima variantă expertul urma să calculeze indemnizația de concediere conform art.50 din CCM și prevederilor planului social, indemnizația de concediu de odihnă și drepturile bănești cuvenite ca urmare a majorării salariale de la data de 1.01.2007; în a doua variantă expertul urma să verifice corectitudinea calculului drepturilor bănești acordate reclamantei efectuat de către pârâtă.
Prin sentința civilă nr.373/CM/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă în parte acțiunea împotriva deciziei nr.503/18.06.2006 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.631 lei, reprezentând diferența drepturi salariale și suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia 503/2007, intimata SC SA - Sucursala Pad ispus încetarea contractului de muncă al reclamantei, începând cu 18.06.2007. În art. 6 și 7 ale acestei decizii s-a prevăzut că la data încetării contractului de muncă salariata să beneficieze de toate drepturile salariale aferente perioadei în care a lucrat și concediului de odihnă pe anul 2007 în conformitate cu disp. art. 93 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă, iar prin art. 6 stabilit că valoarea netă a indemnizației de concediere va fi acordată cu respectarea prevederilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând conte de vechimea în muncă a acesteia și va fi de 22.630 lei.
Potrivit art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă, în cazul concedierii care nu ține de persoana salariatului angajatorul îi plătește, în raport de vechime o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: pentru vechimea de până la 3 ani-echivalentul a 1,5 salarii nete; pentru vechimea cuprinsă între 3 și 10 ani - de 3 salarii nete, iar pentru vechimea de peste 10 ani - de 5 salarii nete și că prevederile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social însușit de părți. Din analiza carnetului de muncă al reclamantei a rezultat că aceasta are vechimea în muncă de 27 ani.
În planul social, versiunea din 21.04.2005, anexă a contractului colectiv de muncă s-a prevăzut că în cazul plecărilor non-voluntare din unitate ale salariaților, li se vor aplica criteriile prevăzute în art. 51 din CCM și, potrivit pct. 4 că în funcție de vechimea în unitate aceștia vor primi următoarele pachete financiare: pentru vechime între 0,5 ani și 5 ani -8 salarii; între 5-15 ani vechime - 12 salarii,iar peste 15 ani vechime, în care se încadrează reclamanta - de 15 salarii, salarii medii brute calculate în baza celui din anul 2004 majorat în anii ulteriori direct proporțional cu procentul cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Prin amendamentul la planul social emis la 9.01.2006 s-a modificat pct. 4 al acestuia în sensul că salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentei se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de intimată salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă indemnizația de concediere. Prin amendamentul din 13.O9.2006, pct.I s- statuat că voința părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților SC indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 al.1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă. În consecință, reclamantei i se cuvenea la data concedierii o indemnizație de 15 salarii medii brute pe unitate, calculate în raport de salariul mediu brut din anul 2006, majorat cu procentul de creștere a acestuia din anul 2007.
În ceea ce privește procentul de creștere a salariului în anul 2007, conform deciziei Comisiei Paritare - s-a stabilit o creștere a salariilor de bază în medie cu 12%. Prin Protocolul încheiat la 29.03.2007, în cadrul ședinței Comisiei Paritare constituite la nivelul SA s-a precizat că s-a acordat un minim de 8% pentru salariații existenți în evidențele unității la data încheierii protocolului. Cum reclamanta a fost concediată începând cu data de 18.06.2007, la momentul emiterii acestor două acte se afla în evidențele unității. A fost într-adevăr nominalizată în listele cuprinzând salariații propuși pentru disponibilizare din anul 2006 însă la acel moment nu i se emisese decizia de concediere astfel că nu avea ce să ridice și întrunea criteriile pentru a beneficia de creșterea salarială. Cum decizia comisiei paritare este în acord cu prevederile Contractului Colectiv de muncă și este emisă de SC SA cu care s-a încheiat contractul colectiv de muncă urmează ca la calculul drepturilor reclamantei să se aibă în vedere creșterea salarială de 12 %.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. s-a realizat calculul diferențelor drepturilor contestatoarei reprezentând indemnizație de concediere și drepturi bănești cuvenite ca urmare a majorării salariale din anul 2007 și indemnizație de concediu și, de asemenea, s-a verificat și calculul drepturilor bănești achitate de intimată contestatoarei cu ocazia concedierii, stabilindu-se că acesteia i-au fost plătite conform deciziei 503/18.06.2007 de către intimată indemnizația de concediere, indemnizația de concediu, drepturile cuvenite ca urmare a neacordării preavizului de concediere și drepturile salariale cuvenite pentru perioada lucrată în anul 2007 fără a se avea în vedere, însă creșterile salariale de 12% din 2007. Din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că diferențele ce se cuvin reclamantei în raport de creșterea salarială sunt de: 800 lei, diferențe drepturi bănești pentru perioada 1.01.2007-18.06.2007; 289 lei, diferențe drepturi bănești pentru neacordarea preavizului și 542 lei, diferența de indemnizație de concediu, în total-1631 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat de către pârâta SC SA B - P se susține că sentința este nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii.
Se susține că instanța, deși a luat act că reclamanta se află pe listele de disponibilizare din anul 2006, a considerat că aceasta era în evidențele unității la data încheierii protocolului Comisiei Paritare constituită la nivelul.
Se arată că reclamanta a fost propusă pentru disponibilizare la finele anului 2006, iar începând cu 1.12.2006 aceasta a prezentat concediu medical care s-a prelungit până la data de 15.06.2007, motiv pentru care nu și-a ridicat decizia de disponibilizare, iar angajatorul fiind în imposibilitate legală de a dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în anul 2005. Pentru aceste motive recurenta consideră că reclamanta nu putea să beneficieze de creșterea de salariu acordată pe anul 2007.
Prin protocolul încheiat la data de 29.03.2007, la nivelul s-a dispus aplicarea unui minim de 8% pentru creșterea salariilor, pentru salariații existenți în evidențele unității la data încheierii prezentului protocol, cu mențiunea că nu vor beneficia de această creștere, cei care sunt nominalizați pe listele de disponibilizare pe anul 2006 și care nu și-au ridicat deciziile de încetare a activității.
În al doilea motiv de recurs se susține că, în mod greșit s-a considerat de către instanța de fond că reclamanta este îndreptățită la o majorare salarială de 12%, prevăzută de Protocolul încheiat la data de 29.03.2007, instanța având posibilitatea să aplice o majorare de 8%, urmând ca reclamanta să primească suma de 1036 RON, calculate prin raportul de expertiză.
Prin recursul declarat de reclamanta, întemeiat pe disp. art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, se susține că în mod greșit nu i-au fost acordate drepturile bănești prevăzute în art.50 din CCM, avându-se în vedere vechimea în muncă pe care o avea în momentul concedierii.
De asemenea, greșit s-a reținut că drepturile cuvenite potrivit planului social nu se cumulează cu cele prevăzute de art.50 din CCM, invocându-se prevederile din amendamentul din 13.09.2006, prevederile din CCM, completându-se cu prevederile din planul social, precum și faptul că pentru anul 2008 s-a prevăzut această cumulare.
Prin întâmpinarea de la fila 132, reclamanta solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.
Curtea analizând cele două recursuri prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 și următoarele Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de pârâta SC SA B, acesta este nefondat, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se reține astfel că reclamanta a fost disponibilizată la data de 18.06.2007, când s-a emis decizia nr.503, privind încetarea contractului individual de muncă, ci nu la finele anului 2006.
Se susține că este vina reclamantei că nu a ridicat decizia de disponibilizare la finele anului 2006, aflându-se în concediu medical, începând cu data de 1.12.2006 - 15.06.2007, însă, se constată că decizia de disponibilizare nu exista la finele anului 2006, așa cum s-a arătat anterior.
Drept urmare, reclamanta era îndrepățită să beneficieze de creșterea de salariu acordată pe anul 2007, acordându-se în mod corect procentul de 12% stabilit prin decizia Comisiei Paritare, care este în acord cu prevederile CCM.
De reținut faptul că reclamanta a fost concediată cu data de 18.06.2007, încât la momentul emiterii deciziei Comisiei Paritare și a Protocolului încheiat la 29.03.2007 în cadrul ședinței Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, aceasta se afla în evidențele unității și nu i se emisese decizia de concediere, întrunind criteriile pentru a beneficia de creșterea salarială, drepturile acesteia fiind stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Referitor la recursul declarat de reclamantă se constată că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art.50 din CCM prevăd că în cazul concedierii care nu ține de persoana salariatului, angajatorul îi plătește o indemnizație minimă de concediere în raport de vechime.
În Planul Social versiunea din 21.04.2005, anexă la CCM s-a prevăzut aplicarea criteriilor din art.51 CCM, în cazul plecărilor non -voluntare, iar prin amendamentul la planul social emis la 9.01.2006, s-a modificat punctul 4 al art.51 în sensul că salariul brut pe luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate în anul anterior celui în care se acordă indemnizația de concediere.
Prin amendamentul din 13.09.2006, punctul I, s-a statuat că voința părților la data semnării planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 din CCM, ci nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din CCM.
Drept urmare, reclamantei i se cuvenea la data concedierii o indemnizație de 15 salarii medii brute pe unitate, calculate în raport de salariul mediu brut din anul 2006, majorat cu procentul de creștere de 12% din anul 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în P, -, -.A,.63, județul A și de pârâta SA B -,-, județul A, împotriva sentinței 373/CM din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.;
/2ex/12.12.2008
Jud.fond:;
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
