Drepturi salariale (banesti). Decizia 682/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.682/
Ședința publică din 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.354/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, -, R A, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații-pârâți TRIBUNALUL B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII,intimații-reclamanți, -, R A,
,
,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.354/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, -, R, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Brăila în solidar să plătească fiecărui reclamant câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.1375/91/31.03.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții, -, -, R, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Brăila solicitând obligarea acestora la plata sumei de câte 1700 lei RON către fiecare, cu titlu de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art.21 din OG nr.137/2000, precum și actualizarea acesteia în raport cu indicele de inflație, la data plății efective.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie o discriminare în înțelesul art.2 al.2, art.6 lit.b, art.8 al.3 și art.19 al.4 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, împrejurare față de care, în temeiul art.21 din același act normativ solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Au depus la dosar acte.
Pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
În temeiul art. 21 pct.3 din OG nr.137/2000 a fost citat în cauză și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Brăila, acestuia din urmă fiind asimilați judecătorilor, având aceleași drepturi și obligații.
Prin ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în sumă de 1700 lei RON.
Prin hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 al.2 din OG nr.137/2000, și că acest criteriu este unul aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
S-a mai reținut de către CNCD că acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar că impunerea criteriului de vechime nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Această hotărâre nu a fost atacată astfel că în temeiul art.195 pct.10 din OG nr.137/2000 constituie titlu executoriu.
Potrivit art.2 al.1 din OG nr.137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Față de această împrejurare, având în vedere și dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7, și 19 pct.13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.4 și urm.din Carta Socială Europeană dar și, dispozițiile Directivei CE - și art.16 al.1 din Constituția României instanța a constatat că acțiunea este întemeiată,fiind admisă și cu obligarea pârâților să achite reclamanților câte 1700 lei, reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective în considerarea dispozițiilor art.1084 - 1086 cod civil și art.161 al.4 din codul muncii.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul justiției criticând- pentru greșita aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Invocând prevederile art.25 al.2 din Legea nr.146/1997, ale Ordinelor nr.2404/C/2004 și nr.1921/C/15.12.2005 ale Ministerului Justiției, a arătat faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ,ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și /sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
Ca atare, stimulentul financiar nu este conferit de lege în mod absolut, inevitabil și nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
Ordonatorii de credite la anumite intervale de timp pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate, potrivit art.25 din Legea nr.146/1997 a taxelor de timbru fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Prin urmare, repartizarea stimulentelor s- făcut în conformitate cu normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2404/C/2004,criteriile indicare prin Ordinul nr.1921/C/2005 având caracter de recomandare, toți magistrații din cadrul instanțelor care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
În ceea ce privește Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta nu este obligatorie pentru instanță în aplicarea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunilor deduse judecății, persoana care se consideră discriminată putându-se adresa direct instanței de judecată.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 art.312 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost înregistrată inițial sub nr.1375/91/12.06.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauza privind conflicte de muncă și asigurări sociale,prin încheierea de ședință din data de 06.08.2008 dispunându-se scoaterea de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție,în conformitate cu prevederile art.I al.2 din nr.OUG75/2008.
Prin decizia civilă nr.2167/26.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de APEL GALAȚI, urmare a declarării ca fiind neconstituționale a prevederilor art.I și II din OUG nr.75/2008 prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.642/44/13.04.2009.
Nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă curtea îl apreciază ca fiind fondat în parte pentru următoarele considerente:
Intimații-reclamanți îndeplinesc funcțiile de judecători respectiv asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Brăila.
Pentru intimații-reclamanți care îndeplinesc funcția de judecător, recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004, principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor au fost prevăzute următoarele: rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificative anuale de foarte bine sau bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Printre aceste criterii prevăzute de lege nu se regăsește și criteriul vechimii în magistratură.
Este adevărat că textul este enumerativ și nu limitativ însă, dacă se analizează principalele criterii avute în vedere, se observă că acestea se bazează pe indicii de performanță ale magistratului și pe evaluarea activității acestuia, la care se pot adăuga și alte criterii însă motivat de legătura strânsă cu activitatea magistratului.
Ca atare, vechimea în magistratură nu poate fi reținut ca având legătură cu principalele criterii prevăzute de lege și nu se bazează în nici un fel pe activitatea magistratului, astfel că nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 4 alin. 1 din Normele indicate mai sus.
Cu toate că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se face referire la criteriile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Norme, nu se motivează în nici un fel introducerea criteriului vechimii în magistratură pentru acordarea stimulentelor, singura motivare fiind cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Conform art. 6 din același act normativ, există discriminare în cadrul raporturilor de muncă și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
Prin aplicarea criteriului vechimii în magistratură la acordarea stimulentelor, s-a exclus, practic, de la acest drept, categoria social-profesională a judecătorilor cu vechime de peste 3 ani în magistratură, situație de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale acestora, drepturi avute în vedere de legiuitor prin art. 6 litera c din nr.OG 137/2000.
Deși pârâtul Ministerul Justiției susține că ulterior s-au repartizat stimulente și pentru celelalte categorii de personal care nu au fost incluse în ordinul menționat, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că ceilalți magistrați au fost premiați în anul 2006 în aceleași condiții.
Așa cum prevăd disp. art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate inclusiv pentru exercitarea drepturilor economice, și a dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În cadrul art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, este definită noțiunea de discriminare ca fiind "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de. categorie socială. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertății fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniile..economice, sociale.".
Față de toate aceste dispoziții legale, se reține faptul că inclusiv stimulentele acordate de către Ministerul Justiției prin Ordinul nr. 1921/C/2005 trebuie să respecte principiile fundamentale al egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, așa cum sunt prevăzute inclusiv prin Constituția României în cadrul art. 4 alin. 2.
Aceste principii sunt reglementate inclusiv de legislația internațională, legislație la care România a aderat și care, prin dispozițiile art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 2 alin. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificate de România prin Decretul nr.212/1974, prevăd că toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul al o ocrotire egală din partea legii, fără nici o discriminare.
acordate cu ocazia sărbătorilor de iarnă au caracter de primă, au vizat strict categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și au fost acordate doar în anul 2005 iar ceilalți judecători nu au mai beneficiat de această primă și nici de alte stimulente, așa cum susține pârâtul Ministerul Justiției.
Nu putem reține nici apărările în sensul că nu se poate vorbi de "un drept de a fi premiat" deoarece acordarea stimulentelor pe baza criteriului vechimii în funcție este o discriminare indirectă iar criteriul ales reprezintă un criteriu aparent neutru ce are ca efect dezavantajarea categoriei judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani care, practic, îndeplineau toate principalele criterii obiective pentru acordarea stimulentelor, prevăzute de art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
În acest sens, prin Hotărârea nr. 15/20.01.2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea stimulentelor salariale judecătorilor pe criteriul vechimii în funcție este discriminatorie conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 litera c, art. 19 alin. 4 din OG nr. 137/2000.
În ce privește actualizarea cu indicele de inflație, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație se arată că, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans).
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale obligațiilor bănești.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, este destinată a repara prejudiciul rezultat din întârzierea plății, urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
În consecință, codul muncii prin disp. art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea sa reală.
În ceea ce-i privește pe intimații-reclamanți, și îndeplinind funcțiile de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Brăila, recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art.l al.2, art.l și 2 și art.21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, declară ca fiind discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute în art.2 al.l, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, reclamanții au invocat existența unei discriminări instituită prin emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 prin care au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 lei judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
De menționat faptul că, potrivit Ordinului nr.2402/C/23.08.2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit în baza art.25 al.2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din justiție au fost prevăzute și alte criterii de repartizare individuală a stimulentelor precum: rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale " foarte bine" sau " bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Ulterior, ordinul a fost abrogat cu ocazia emiterii Ordinului nr.l00/C/l9.04.2006 al Ministrului Justiției.
Pentru a exista discriminare este necesar ca pentru persoane aflate în situații identice sau analoage să se aplice un tratament diferit, fără o justificare obiectivă.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se face distincție între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă sau obiectivă.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În speță, în temeiul celor de mai sus curtea reține că fiind vorba despre categorii profesionale diferite pentru care legea prevede în mod diferit atribuțiile, complexitatea și răspunderea funcțiilor, nu sunt întrunite condițiile constatării existenței unui tratament diferit între reclamanți în calitate de asistenți judiciari și judecători, neexistând o situație identică sau analoagă între aceștia.
Modalitatea de numire în funcție, statutul profesional, atribuțiile și obligațiile ce le revin asistenților judiciari sunt prevăzute în mod distinct de cele ale judecătorilor, fiind cuprinse în prevederile art.l10 -115 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară iar Hotărârea nr- a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de reclamanți, nu se referă la această categorie profesională.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.l din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale nr.OG 137/2000, și anume prevederile art.l, art.2 al.3 și art.27 al.l, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.l al.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 al.l, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 al.l din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B împotriva sentinței civile nr.354/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr.354/6.05.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.354/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.354/6.05.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/13.07.2009
Tehnored./2 ex./ 13 Iulie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
