Drepturi salariale (banesti). Decizia 6865/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4920/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6865/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții și împotriva sentinței civile nr.450 din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1100/C/2009), în contradictoriu cu intimataSC""SA,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurențiișiși intimataSC""SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții, prin cererea de recurs dedusă judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 450 din data de 11.05.2009 pronunțată în dosarul nr- (1100/C/2009), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă; a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă; a respins, ca fiind prematur introdusă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC SA
Tribunalul, în temeiul art. 137 cod procedură civilă a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâta SC SA
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată.
Astfel calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
In general, legea atribuie calitate procesuală activă celui care are interes, însă mai sunt și situații când legea limitează numărul titularilor dreptului la acțiune, nerecunoscând calitatea procesuală anumitor persoane.
In speță, reclamanții au interes în promovarea acțiunii, reclamând un drept prevăzut în contractul colectiv de muncă, însă nefiind negociat de patron-sindicat, aceștia au o vocație, cum recunoaște și pârâta, la beneficiile societății raportate la profitul.
Ca atare interesul există.
Susținerea pârâtei în sensul că drepturile pretinse nu pot fi reclamante decât de sindicat, s-a reținut că nu poate fi primită, neexistând vreo prevedere contractuală sau legală care să recunoască un drept exclusiv al sindicatului în promovarea unor astfel de acțiuni.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, prima instanță a constatat că, potrivit art. 139 din Contractul colectiv de muncă, acordarea către salariați a unei cote de participare la profit, este rezultatul negocierii cu.
Ca atare, neexistând o negociere cu privire la acest drept, cu privire la cota de participare la profit și a modalității concrete de acordare, se poate spune că acest drept nu este născut, art. 139 din Contractul Colectiv de Muncă stabilind doar premisele acordării lui.
In speță, s-a constatat că asemenea negocieri nu au existat și în aceste condiții, acțiunea promovată este prematură.
Tribunalul a apreciat că, în raport de admiterea excepției prematurității acțiunii, nu se mai impune analizarea nici a excepției prescripției și nici a fondului cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenții au arătat că au fost salariații societății pârâte și au fost disponibilizați ca urmare a reorganizării societății. În perioada cat au fost salariați, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, erau îndreptățiți să beneficeze de toate drepturile acordate în baza Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-1010 (art.41 lit. a și art. 42 alin. 2 lit. a), coroborate cu dispozițiile art. 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, respectiv de repartizarea unei cote parte din profitul net de 10%.
Există negociere între patronat și sindicat unde este stabilita cota de participare la profit materializata prin "Actul adițional din 12.08.1998 la Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel de SNP SA, înregistrata sub nr. 15928/15.06.2008", care în art. 139 stipulează "Cota de
participare a salariaților SNP la profitul anual este de 10%".
Prin urmare, coroborând prevederilor contractului de muncă încheiat la nivel național cu cel încheiat la nivel de unitate și cu dispozițiile art.236 alin. 1 și 4 din Codul muncii, dispozițiile contractelor colective de muncă trebuie executate, având putere de lege între părțile contractante.
Nu poate fi vorba de o negociere a condițiilor de diferențiere intre salariați, deoarece cota de participare la profitul net de 10% se repartizează in mod egal intre salariați, indiferent de funcția deținuta in societate.
O diferențiere la participarea la profit se poate face numai între acționarii societății, când membrii fondatori pot beneficia de o cotă mai mare decât ceilalți acționari.
Așa fiind, au mai arătat recurenții, instanța de fond în mod eronat a admis excepția invocată de fostul angajator.
În considerarea art.109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței, în unele situații fiind necesară o procedură prealabilă. Prin urmare, în cauză, trebuia analizat dacă dreptul pretins de reclamanți s-a născut și daca era necesară o procedură prealabilă.
Chiar dacă ar lipsi negocierile dintre patronat și sindicate cu privire al sume, nu se poate nega dreptul salariaților, asumat prin contracte colective de muncă, de a beneficia de aceste drepturi.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, a fost depus la dosar un extras al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat la data de 15.06.1998.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cerere de chemare în judecată, recurenții reclamanții au solicitat instanței obligarea fostului angajator la drepturilor salariale reprezentând cota parte de 10% din profitul net al societății realizat pe anii 2005,2006 și 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizarea sumelor cuvenite prin indexarea cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între dat când sumele trebuiau acordate (data aprobării bilanțului anual în adunarea generală) și data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.
Unitatea pârâtă a depus la dosarul cauzei contractul colectiv de muncă încheiat între SA și salariații reprezentați de, în vigoare conform actului adițional nr. 1090/22.02.2008, în conformitate cu care "în funcție de profitul net obținut de în anul precedent, în fiecare an, negociază cu acordarea către salariați a unei cote de participare la profit, conform prevederilor legale. Începând cu anul 2008, pentru conformitate, părțile agreează că rezultatul negocierii cu, menționat în prezentul articol, va fi consemnat într-un proces-verbal de negociere separat."
Drepturile pretinse de reclamanți sunt însă aferente unei perioade anterioare anului 2008, când Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost modificat prin actul adițional mai sus menționat.
Conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 (fila 49 dosarului instanței de fond), de exemplu, art. 139 avea următoarea formulare: "Cota parte de participare a salariaților SNP la profitul anual este de 10%".
Așa fiind, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a admis excepția prematurității acțiunii invocată de angajator, fără a verifica dacă, pentru perioada în litigiu, 2005-2007, acordarea către salariați a unei cote de participare la profit era sau nu condiționată de existența unor negocieri între și și dacă neorganizarea negocierilor, în ipoteza în care erau necesare, poate fi sau nu imputată angajatorului, care nu s-ar putea prevala în apărarea sa de propria culpă.
Întrucât Tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetare fondului, conform art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurențiiși,ambii cu domiciliul ales la avocat, Țăndărei,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.450/LM din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1100/C/2009), în contradictoriu cu intimataSC""SA,cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/4 EX./10.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
