Drepturi salariale (banesti). Decizia 699/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.699/
Ședința publică din 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în G,-, - 11,.33,.2, 21 împotriva deciziei civile nr.826/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SPITALUL DE URGENȚĂ "SF. " G, cauza având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: contestatorul personal, lipsă fiind intimatul SPITALUL DE URGENȚĂ "SF. "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că contestatorul a depus la dosar precizări;după care:
Contestatorul depune la dosar dovadă că a formulat cerere de strămutare a cauzei, sens în care solicită suspendarea judecării dosarului până la soluționarea cererii de strămutare.
Curtea, față de cererea de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea cererii de strămutare formulată de contestator o respinge având în vedere că suspendarea judecății cauzei o dispune Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, la cererea contestatorului îi restituie acestuia dovada pe care a depus-o la dosar.
Contestatorul solicită să-i fie acordat cuvântul pentru probe. Precizează că obiectul acestui dosar a fost constatarea nulității absolute a concedierii.
Curtea îi pune în vedere contestatorului să precizeze probele pe care le solicită.
Contestatorul solicită decăderea angajatorului din beneficiul probei cu înscrisuri,mai solicită ca angajatorul să facă dovada acordului părților contractante, potrivit legii la încetarea raportului juridic de muncă și a contractelor de muncă, dovada procedurii prevăzută la art.133 din vechiul cod al muncii,dovada acordării preavizului,dovada comunicării deciziei de concediere și data în care a fost comunicată decizia de concediere nr.571/2099 și referatul nr.8070/2000,dovada comunicării deciziei de concediere ce ar fi urmat deciziei 571/2000,dovada înmânării carnetului de muncă.
Curtea, față de probele solicitate de contestator nu le apreciază ca fiind utile cauzei având în vedere în prezent cauza se află la momentul admisibilității contestației în anulare și nu a fondului cauzei.
Contestatorul precizează că pe parcursul judecății recursului a depus la dosar o serie de înscrisuri care nu au fost menționate în decizia civilă respectivă și că ar dori să fie menționate.
Întrebat fiind,contestatorul precizează că nu mai are alte acte de depus la dosar învederând că actele care au fost deja depuse nu au fost luate în considerare și pe această cale solicită să-i fie luate în considerare de către instanță.
Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului în dezbateri.
Contestatorul invocă disp.art.304 pct.5 Cod procedură civilă. Precizează că un prim motiv al contestației îl constituie faptul că au fost încălcate disp.art.30 alin.1 din Codul d e procedură civilă, făcând referire la recuzarea unor membri ai completului de judecată și a grefierului de ședință, învederând că disp.art.318 Cod procedură civilă,potrivit cărora,hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându- numai în parte, a omis să cerceteze din greșeală vreunul din motivele de modificare sau de casare. Mai precizează că, în practica și doctrina în domeniu se arată că ori de câte ori instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de ordine publică, invocat chiar oral contestația este admisibilă. Instanța a omis să cerceteze faptul că desfacerea contractului de muncă nr.7301/2000 a fost dispusă de către angajator din inițiativa acestuia fără a avea temei legal. Referatul nr.8070/03.08.2000 este ilegal, contractul nr.7301/2000 este încheiat pe perioadă nedeterminată. Practica și doctrina juridică stabilește că dacă într-un caz concret nu se face dovada că încheierea contractului s-a efectuat ori era posibilă, potrivit legii pe durata determinată se prezumă că raportul juridic de muncă a fost încheiat pe durată nedeterminată. Totodată, simpla mențiune în contract că a fost încheiat pe durată determinată nu poate produce efecte corespunzătoare dacă postul era vacant și prin natura ei munca avea caracter permanent. Precizează că din actele dosarului angajatorul nu poate face dovada încadrării pe durată determinată,iar mențiunea din contract nu produce efecte pentru că postul era vacant.
Un alt motiv al contestației se referă la disp.art.74 în ref.la art.81 Cod procedură civilă, învederând că hotărârea instanței de recurs este nulă pentru aceste motive, instanța omițând să cerceteze motivele de ordine publică. Precizează că prin actele menționate mai sus dorește să dovedească nulitatea absolută a concedierii sale. Mai arată că potrivit disp.art.75 Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, ori sancțiunea necomunicării acestei decizii de către angajator este aceea că nu-și produce efectele. În cazul contractului încheiat în situațiile de excepție ale art.70 al.2 actul constatator nu are menirea de a dispune încetarea contractului, ci doar să constate că s-a produs una din cauzele care atrag încetarea de drept a contractului. În același timp emiterea unui asemenea act semnifică,în funcție de data emiterii lui,fie acordul emitentului,fie dezacordul la continuarea raportului juridic de muncă,prin încheierea unui nou contract.
În concluzie solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1469/44/28.11.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI,contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.826/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-,pentru motive de ordin procedural și de ordine publică.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.317-321 Cod procedură civilă și art.38 Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 09.01.2009 contestatorul și-a motivat contestația în anulare invocând încălcarea prevederilor art.30 alin.1 Cod procedură civilă,deoarece grefierul de ședință a făcut parte din completul de judecată care a judecat cererea de recuzare a unui alt membru al completului de judecată.
Instanța de recurs a omis să cerceteze faptul că desfacerea contractului său de muncă a fost dispusă de angajator fără temei legal,contractul era încheiat pe durată nedeterminată,că încetarea acestuia s-a făcut prin dol nefiind semnată nota de lichidare întocmită de conducerea unității.
A solicitat decăderea angajatorului asupra dovezilor privind legalitatea încetării activității pe durată determinată,prin acordul părților cu privire la postul pe care l-a ocupat de reparator.
A invocat în acest sens nulitatea concedierii datorită inexistenței temeiului său legal,a acordului părților sau a inițiativei uneia dintre părți.
Judecata cauzei a fost suspendată în temeiul lipsei părților,pe perioada 11.02.2009 - 17.05.2009, dată la care s-a solicitat repunerea pe rol a dosarului.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Examinând contestația în anulare pentru motivele invocate de contestatorul,Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.317 și 318 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile date de instanțele de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare pentru cazurile și motivele în mod expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile speciale în materie stabilesc că exercitarea căii de atac extraordinară a contestației în anulare are loc pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului,când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență ori când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța,respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare (art.317 și 318 Cod procedură civilă).
În speță,prin decizia civilă nr.826/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-,a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.427/31.03.2008 a Tribunalului Galați, reținându-se următoarele:
Prin sentința civilă nr.427/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați au fost respinse ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat și a tardivității.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Urgență "Sf. "
Prin motivele de recurs,reclamantul a considerat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- cu capătul de cerere referitor la refuzul angajatorului de a permite verificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă precum și cele din registrul general de evidență al salariaților înțelege să dovedească, că decizia de concediere este lovită de nulitate;
- procedura prevăzută de art.133 al.1 din vechiul cod al muncii preluat aproape în totalitate de noua reglementare (art.64) în practică s-a statuat că obligația respectivă este aplicabilă și în situațiile prev. de art. 65 astfel încât omisiunea de aoa duce la îndeplinire atrage nulitatea acelei măsuri;
- omisiunea angajatorului de a face mențiuni în carnetul de muncă despre existența contractului de muncă și refuzul intimatei de a-i permite să verifice înscrierile din carnet constituie motive de nulitate absolută a desfacerii contractului de muncă;
- angajatorul nu respectat disp. art. 62 al.2 coroborat cu art.74 al.1 din actualul cod al muncii respectiv art.134 al. 1 și 2 din vechiul cod al muncii.
În drept a invocat disp. art. 81 al.1 din Legea nr.168/1999.
Deși citat legal, Spitalul Județean de Urgență "Sf. " G nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă Curtea a apreciat recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la refuzul intimatei de a permite verificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă precum și cele din registrul general de evidență a salariaților și omisiunea angajatorului de a face mențiuni în carnetul de muncă despre existența contractului de muncă al recurentului, instanța a apreciat că aceste motive nu afectează valabilitatea actului juridic - contractul de muncă deoarece nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută expres și limitativ prevăzute de lege.
Nulitatea este definită ca fiind o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
În esență, nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul care nu se respectă,la încheierea actului juridic, condițiile de valabilitate și nu cele ulterioare invocate de către partea nemulțumită, în speță,recurentul.
În ceea ce privește critica recurentului că angajatorul nu a respectat procedura prev. de art.133 al.1 din Codul muncii (Legea nr.10/1972) instanța apreciază că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Propunerea unor alte locuri de muncă vacante este prev. de art. 133 din Codul muncii, în situații în care concedierea se dispune când: unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză ca urmare a reorganizării, unitatea se mută în altă localitate și are posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare, persoana nu corespunde sub raport profesional postului în care a fost încadrată conf. art.130 lit.a - c și d, precum și în cazul în care postul ocupat de salariat este realizat pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deținut acel post în temeiul disp. art. 130 lit.f din Codul muncii.
În această situație angajatorul are obligația de a-i asigura salariatului locuri de muncă vacante în unitate compatibile cu pregătirea sa profesională.
Atunci când angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante el are obligația de solicita sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă în vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii profesionale, sau după caz capacității de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, sau tot în situațiile menționate mai sus.
Rezultă din redactarea textului art.133 din Codul muncii că legiuitorul a prevăzut în mod expres obligațiile angajatorului de a-i propune salariatului alte locuri de muncă în unitate compatibile cu pregătirea sa profesională numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 133 lit. a-c, e și f din Codul muncii.
Așadar, conform contractului de muncă încheiat la data de 14.07.2000, recurentul a fost angajat în funcția de muncitor în cadrul Compartimentului Metrologie pe durată determinată iar încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin revenirea la serviciu a titularului postului ocupat aflat în concediu de maternitate la data angajării recurentului.
Angajarea recurentului s-a făcut în conf. cu prev. art. 70 al.2 din Codul muncii, care prevede că în anumite condiții, contractul de muncă se poate încheia și pe durată determinată în cazul înlocuirii titularului unui post care lipsește temporar de la serviciu și căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul.
De asemenea, încetarea contractului de muncă s-a făcut cu respectarea disp. art. 129 din Codul muncii conform cărora, contractul încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă.
Concluzionând, instanța a apreciat că în cauză nu devin aplicabile disp. art.133 din Codul muncii deoarece contractul de muncă al recurentului a fost încheiat în conformitate cu disp. art. 70 alin.2 din Codul muncii.
De asemenea, nu devin aplicabile nici disp. art.134 al.1 și 2 din Codul muncii întrucât în cauză nu a avut loc o concediere ci încetarea de drept a contractului de muncă ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat.
În atare condiții criticile formulate de recurent nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art.304 pct. 1- 9 Cod procedură civilă și prin urmare în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă a fost respins recursul declarat de reclamantul, ca nefondat.
Drept urmare,pe calea contestației în anulare de față nu pot fi repuse în discuție problemele de fond ce au fost deja soluționate de instanța de recurs în mod irevocabil.
Aceasta întrucât, fiind o cale extraordinară de atac,de retractare, contestația în anulare nu poate fi cercetată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege și care sunt de strictă interpretare.
În ce privește neregularitatea procedurală invocată, din actele dosarului rezultă că cererea de recuzare privind pe grefierul de ședință a fost invocată la termenul de judecată din data de 22.10.2008,fiind amânată soluționarea sa.
În aceste condiții, la data de 22.10.2008 a fost soluționată doar cererea de recuzare formulată de recurentul privind doar pe președintele completului de judecată.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 24.11.2008 instanța a constatat ca fiind rămasă fără obiect cererea de recuzare a grefierului de ședință,motivat de faptul că nu a mai participat la constituirea completului de judecată.
Pentru considerentele arătate și față de caracterul limitativ al normelor prevăzute de lege, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.826/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- este nefondată și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în G,-, - 11,.33,.2, 21 împotriva deciziei civile nr.826/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SPITALUL DE URGENȚĂ "SF. "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Pt.jud.- -, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, | Pt.jud.- -, aflat în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, | Pt.jud.- -, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, |
Grefier, - - |
: - -/16.07.2009
: /24.07.2009
2 ex.
FOND: - -
RECURS: - - -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
