Drepturi salariale (banesti). Decizia 700/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.6456/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.700/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca
GREFIER - - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă "" - - membru Grup, împotriva încheierii din data de 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ora 09 și 16 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă - și intimații-reclamanți:, -, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi, s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, de către recurenta-pârâtă -, la data de 08.02.2010, o cerere prin care se solicită judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, la care a atașat trei exemplare ale motivelor de recurs formulate în cauză, ca urmare a mențiunii cu care a fost citată pentru această dată.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei la orele 9,16 văzând dispozițiile art. 104 alin.(13) din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare.
La reluarea pricinii la ordine, la ora 11 și 20 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă - și intimații-reclamanți, -, și .
Curtea, constatând că în cauză recurenta-pârâtă - a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 23 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, art. 286, art. 287și art. 288 din Codul Muncii art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă.
A respins, ca nefondată, cererea de contestare a abuzului de drept.
În considerente a reținut că în raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr. 47/1992, republicată - Curtea Constituțională a reținut că nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.
S-a apreciat că, într-o atare situație, nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acesteia, întrucât prin invocarea acestor texte de lege se pune în discuție modul de aplicare a unor norme legale, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
Pe de altă parte, verificând conform dispozițiilor art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Dispozițiile art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, nu vizează obiectul cauzei, referindu-se pe de o parte la norme dispozitive privind reprezentarea părților iar pe de altă parte la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, rep. se va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Prin cererea depusă la data de 09 iunie 2009 pârâta SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul Muncii, a art. 74, art.75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art. 164 Cod procedură civilă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286,art. 287,art. 288 din Codul Muncii, respectiv a art. 74,art. 75 și art. 77 din Legea nr.168/1999 pârâta a susținut că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că se pot aplica "tale quale",printr-un formalism excesiv, fără a se avea în vedere situațiile particulare care pot apărea pe parcursul judecății litigiilor de muncă,aducându-se astfel atingere substanței dreptului protejat și lipsindu-l de efectivitate prin nerespectarea drepturilor de apărare și la un proces echitabil recunoscute și protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dispozițiile legale contestate sunt menite să asigure soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă, în primul rând în interesul salariatului, al apărării raporturilor de muncă și al exercitării dreptului la muncă.
În concluzie, textele de lege a căror constituționalitate este contestată încalcă dispozițiile art. 21, 24 și art. 53 alin. 1 din constituția României, a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO, precum și o încălcare a principiului efectivității juridice, consacrat atât de jurisprudența CEDO cât și cea a Curții Constituționale.
Natura juridică a prezentei cauze este de dreptul muncii, iar dispozițiile art. 286, art. 287 și 288 din Legea nr. 53/2003 și dispozițiile art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999 cuprind reguli speciale de judecare a conflictelor de muncă.
Dispozițiile art. 164 din pr. civ. privind conexitatea sunt tratate în titlul III din pr. civ. privind procedura de judecată înaintea primei instanțe.
Verificând, conform art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art. 1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinite condițiile care impunea ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzzei.
Ori, prin instituirea acestor excepții procedurale nu se încalcă dispoziții constituționale și nici nu se lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un timp rezonabil în interesul legitim al fiecăreia dintre părți.
Mai mult, prin reglementarea unor reguli procedurale speciale în soluționarea conflictelor de muncă se dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina justițiabilii - în special angajatorii să acționeze cu diligență și bună credință, să nu tergiverseze soluționarea cauzei.
În acest context, pârâta nu are interes de a invoca excepția de neconstituționalitate a unora dintre dispozițiile legale criticate, așa încât se apreciază că scopul urmărit de aceasta nu este cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor cu legea fundamentală, ci numai efectul stabilit de lege, ca efect al invocării excepției, și anume, suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă pe considerentul că acestea stabilesc facultatea și nu obligația instanței de a lua măsura conexării cauzelor, se constată că prin posibilitatea conferită instanței de a aprecia asupra oportunității acestei măsuri, care se dispune doar în interesul unei mai bune judecăți a cauzelor, se evită de fapt prelungirea artificială și nejustificată a procesului și se asigură părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.
De asemenea, prin acordarea posibilității judecătorului de a cenzura în fiecare caz utilitatea conexării nu se antamează astfel fondul cauzei.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, dimpotrivă, prin dispozițiile speciale prevăzute de legea pentru soluționarea conflictelor de muncă se urmărește tocmai soluționarea acestor cauze într-un termen rezonabil și în interesul fiecăreia dintre părți.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Prin Decizia nr. 1015/07.07.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul d e procedură civilă, reținând atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 82/05.02.2008.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției, și din perspectiva dispozițiilor art. 126 și art. 124 pct.3 din Constituția României, instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 republicată, s-au respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a art.28 alin. 2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, art.286, art. 287și art.288 din Codul Muncii art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă.
Împotriva sus-menționatei încheieri, a declarat recurs, motivat în termenul legal - - GRUP, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a referit doar la excepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul Muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003, raportat la textele constituționale cuprinse în art.1 alin. 3, 9, 16 alin.1 și 2, 20 alin. 1 și 2 rap. la art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. 1, 40, alin. 1, 41 alin.5 și 53 alin. 1 și 2 argumentând în esență că toate cerințele de admisibilitate erau îndeplinite, respectiv că se mențin în activul legislativ dispozițiile ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.
A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravin egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei. De asemenea, nejustificată este și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi,astfel, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privire la criticile formulate de recurenta-pârâtă -, ce vizează soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că le va respinge ca atare.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că prin invocarea acestor texte de lege, de fapt, se pune în discuție modul de aplicare a unor norme legale, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De asemenea, față de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, nici nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute în alin.1, alin. 2 și alin. 3 ale aceluiași articol, astfel că în mod justificat a reținut Tribunalul că nu este îndeplinită, deci, condiția ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Dispozițiile art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 se referă, pe de o parte, la norme dispozitive privind reprezentarea părților, iar pe de altă parte, la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor, astfel că nu vizează obiectul cauzei.
Cât timp normele de drept invocate reflectăprincipiul disponibilitățiipărții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate și nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea, Curtea apreciază că, sub acest aspect, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
Totuși, încheierea recurată este criticabilă sub aspectul soluției dată cererii de sesizare a Curții Constituționale cu dispozițiile art. art. 286, art. 287și art. 288 din Codul Muncii art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă.
În acest sens, Curtea reține că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Cosntituționale cu soluționarea exepției de de neconstituționalitate a disp.art.286,287,288 din Codul Muncii, art.74,75 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 pr.civ.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp.art.286,287,288 din Codul Muncii, art.74,75 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 pr.civ. urmează să dispună, în temeiul art.29 din Legea nr.47/1992 sesizarea Curții Constituționale în vedere soluționării acestei excepții.
Ca urmare, apreciind că încheierea recurată este numai în parte legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin.3 teza 1 Cod proc. civilă, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă -, împotriva încheierii din data de 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, pe care o va modifica, în parte, în sensul că va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 288 din Codul Muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, art. 74, art. 75, art. 77 din Legea nr. 168/1999.
Totodată, va dispune suspendarea judecății, la fond, a pricinii, până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate menționate și va dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituțională a României.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Punctul de vedere al instanței raportat la excepția invocată, este în sensul că, disp.art.286,art.287 și art.288 Codul Muncii raportat la disp.art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 nu contravin Constituției României și nici art.6 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece susținerile angajatorul, fiind cel care deține probele necesare pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților dintr-un raport juridic de muncă, este firească obligația acestuia de a prezenta probele în proces.
De asemenea normele reglementate de art.286 Codul Muncii rap.la art.74 din Legea nr.168/1999 stabilesc o procedură derogatorie privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor, însă intenția legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură urgentă, adaptată exercitării dreptului la muncă astfel încât nu se poate susține faptul că aceste norme contravin Constituției.
Cât privește critica adusă art.288 Codul Muncii rap.la art-.75 și art.77 din Legea nr.168/1999, Curtea reține că rolul acestora este de a asigura soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură aplicându-se în mod echitabil, atât angajaților, cât și angajatorilor,
Decăderea părții din probă ca efect al întârzierii administrării probelor are rolul de a duce la soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă angajatorul trebuind să dovedească legalitatea măsurilor dispuse.
Cu privire la critica adusă disp.art.164 pr.civ.Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate nu arată în ce mod acestea contravin Constituției, susținerile sale constituind practic o critică adusă măsurilor dispuse de instanța fondului.
Având în vedere dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă -, împotriva încheierii din data de 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, ȘI .
Modifică, în parte, încheierea recurată, în sensul că:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 288 din Codul Muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, art. 74, art. 75, art. 77 din Legea nr. 168/1999.
Dispune suspendarea judecății, la fond, a pricinii, până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate menționate.
Dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituțională a României.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 18.03.2010
Jud. fond (încheiere):;
.
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca
