Drepturi salariale (banesti). Decizia 707/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 707/
Ședința publică din 25 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr.1-3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.42 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 42 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Economiei și Finanțelor a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală " ", Primarul comunei, Consiliul Local al comunei, Inspectoratul Școlar Județean M și Ministerul Economiei și Finanțelor și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din legea nr. 128/1997, începând cu data de 28 noiembrie 2004 și în continuare;
- a dispus că despăgubirile mai sus menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
- a obligat pârâta Școala Generală " " să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile salariale mai sus menționate.
Prin aceeași hotărâre s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În adoptarea acestei soluții prima instanță a reținut că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume anexa nr. 2 Cap. I lit. A (introdusă prin OUG nr. 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr. 2 (introdusă prin OG nr. 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă pârâții au omis să aplice adaosul salarial special prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154-155, art. 161-164 alin. 1 și 2 Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de Ministerul economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, și în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea criticată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantă și ceilalți pârâți, pe de o parte și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Astfel, reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea unor drepturi salariale în mod legal îndreptându-și pretențiile față de instituția angajatoare precum și față de Consiliul local și Primăria municipiului Târgu-M, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Mai mult, dispozițiile art. 167 al.13 din Legea - rep. prevede că finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie, cu prioritate, responsabilitatea finanțării învățământului universitar în sarcina autorităților administrației publice locale.
Lipsa calității procesuale a MEF rezultă și din interpretarea coroborată a dispozițiilor al.2, teza a II- și alin. 17 ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
În cauză sunt aplicabile și prevederile art. 1 și art. 4 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că, începând cu luna iunie 1998, conform dispozițiilor art. 24 al. 4, coroborate cu cele ale art. 23 din Legea nr. 154/1998, raportat la Anexa nr. 7/1, coeficienții de multiplicare ai personalului didactic, diferențiat pe tranșe de vechime, au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile aferente tranșelor de vechime.
Începând cu aprilie 2000, prin OUG nr. 8/2000 au fost introduse în Legea nr. 128/1997 anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din ianuarie 2007, anexele introduse prin OUG nr. 8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG nr. 11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu, salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficient de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art. 50 al. 1 din Legea nr. 128/1997.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare se stabilesc tot prin prevederi legale, cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr. 128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii. Astfel, prevederile anexelor Legii nr. 128/1997, care stabilesc în mod detaliat coeficienții de salarizare sunt obligatorii, conform art. 1 al. 5 din Constituție, atât pentru intimați dar și pentru instanță, care nu poate stabili sau cuantifica alți coeficienți de salarizare decât cei pe care îi determină legea.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 și art. 306 al.2 Cod pr. civilă, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
În legătură cu calitatea procesuală pasivă a MEF trebuie reținut că practica recentă în materie a stabilit faptul că o atare cerere este admisibilă și în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patrimonial. Această cerere a reclamanților este întemeiată conform art. 16 din HG nr. 2192/2004 și art. 13 ( cap. IV) al Legii nr. 379/2005, pârâtul răspunzând pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 1,2 din Legea nr. 84/1995 ( republicată art. 17) conform cărora finanțarea se asigură prin bugetele locale de la bugetul de stat și din alte surse. Finanțarea cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Potrivit dispozițiilor art. 167 al. 5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele ale art. 32 al. 1 din Legea nr. 507/2003, art. 28 al.1 din Legea nr. 511/2004, art. 13 lit. b raportat la art. 14 al.4 lit. a din Legea nr. 486/2006, art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002, HG nr. 1574/2003 și HG nr. 208/2005.
În ceea ce privește fondul litigiului, trebuie arătat că Legea nr. 128/1997, prin art. 50, acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997, prin nr.HG467/1997 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar, intitulat "tranșa suplimentară", însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 nu includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legală ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale, similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea atacată este ferită de orice critică, astfel încât în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva Sentinței civile nr. 42 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 25 aprilie 2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-13.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
