Drepturi salariale (banesti). Decizia 711/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 711/CM
Ședința publică de la 30 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.870/16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T, nr.99, - Sc.A,.16, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimatul - reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei cerere de întoarcere a executării silite și un set de acte, conforme cu originalul: dovada plății - extrase de cont, anexa cuprinzând tabelul cu numele persoanelor care pretind sume, tipul salariului pretins, precum și un extras al Contractului colectiv de muncă încheiat între și salariați, pe anul 2008.
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM. Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu "salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, reprezentantul recurentei - pârâte apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților. A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002 - 2007. Apărarea recurentei a fost în sensul că aceste prime au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată, pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, apărătorul recurentei - pârâte precizează că se va solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate conform prevederilor art.168 din, precum și suma pentru neachitarea la termen a acestor obligații.
În motivare, reclamantul a arătat că, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.208/21.03.1988 a fost angajat la. SA cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată până pe data de 30.07.2007 când a fost disponibilizat conform Deciziei nr.45/2007.
S-a precizat că potrivit Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății la art.168 (1) se stipula că: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși Contractul Colectiv de Muncă prevedea aceste obligații, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști, care se ridică la suma totală de 9330 lei.
A menționat reclamantul că, pentru neacordarea la timpul cuvenit a acestor suplimentări salariale îi datorează și suma de 746.32 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
La data de 3.04.2008, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, prin care a menționat că, renunță la suma de 980 lei pe care a solicitat-o ca primă pentru C aferentă anului 2004 (decembrie 2004) precum și a despăgubirilor în cuantum de 180,12 lei ce reprezintă rata inflației pentru suma aferentă astfel încât renunță la suma totală a celor două valori de 1160,12 lei.
S-a precizat că înțelege să mențină cererea pentru primele de Paști și de C aferente anului 2005, 2006 și doar Paști 2007, care sunt în cuantum de 8.350 lei și care reprezintă drepturi salariale suplimentare neacordate pe anii 2005, 2006 și parțial pe anul 2007, la care se adaugă suma de 566,20 lei, cu titlu de daune, și reprezintă actualizarea cu indicii prețurilor de consum și rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 870 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, ca fiind rămasă fără obiect.
S-au respins excepțiile de prematuritate a introducerii acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B și prescripției dreptului la acțiune, prevăzută de art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ca nefondate.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 8.350 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate aferente anilor 2005, 2006 și 2007 și suma de 566,20 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a sumei datorate.
S-a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 980 lei reprezentând drepturi salariale aferente anului 2004 și a sumei de 180,12 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a drepturilor salariale aferente anului 2004.
Față de excepțiile invocate, instanța de fond a constatat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii mai speciale.
Având în vedere că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente anului 2004, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, prevăzută de art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, ca fiind rămasă fără obiect.
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din la Nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin.2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând disp.art.168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
Conform art.236 alin.4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În ce privește acordarea de daune, prima instanță a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva sentinței civile nr. 870 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa declarat recurs membru GRUP,pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit art. 168 al.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu a avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
3) Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei paritare.
Decizia Comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la al.1 art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
4) În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conf. cu disp.art. 1088 din Codul civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul Muncii adnotat, Doctrină și jurisprudență, Ed., 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și 1487).
5) Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Sumele respective sunt sume brute pentru a evita introducerea ulterioară de contestații la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, dat fiind că executorii judecătorești încep executarea pentru sumele expres prevăzute în hotărâre.
La 24.09.2008, a formulat cerere de întoarcere a executării silite, solicitând ca, în cazul în care va fi admis recursul să se dispună restabilirea situației anterioare și obligarea intimatului la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, precum și la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus.
Recursul este fondat și va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivul ce vizează omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute, celelalte critici fiind neîntemeiate.
1)În referire la critica ce vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune:
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
2)În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată,Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3)Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare,argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prev. art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul aceste interpretări au adus și hotărârea Comisiei paritare, care a interpretat alin.2 al art. 168 din CCM în iunie 2007. Concluzia Comisiei paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare, deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani de zile.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei paritare în lumina disp. art. 10 din CCM, însă atributele acesteia sunt în legătură cu următoarele operațiuni juridice: executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă și nu interpretarea acestuia prin alterarea voinței părților semnatare și oricum, efectele deciziei Comisiei paritare nu pot fi decât pentru viitor.
4)Referitor la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate:
Art. 269(1) Codul Muncii obligă angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl, despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Art. 295(1) din Codul Muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
Iată deci, în Codul Muncii se face trimitere expresă în ce privește despăgubirea salariatului în situația în care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului la normele de drept comun din legislația civilă.
Repararea integrală a prejudiciilor are semnificația obligării atât la plata despăgubirii propriu - zise(în cazul de față dreptul s-a executat benevol) cât și la plata de daune - interese.
Daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele erau datorate, nefiind necesară punerea în întârziere întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079(3) Codul civil, știut fiind că în privința drepturilor salariale angajatorul este de drept în întârziere, obligația putând fi îndeplinită decât un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat.
Dispozițiile cuprinse în art. 1088 Codul civil nu au putut avea în vedere situația daunelor - interese în privința neexecutării obligațiilor din contractele de muncă întrucât legislația în domeniul muncii a evoluat din anul 1865 - momentul adoptării codului civil, ca urmare a transformărilor structurale a orânduirii economice și sociale în această perioadă de aproximativ 150 de ani.
5)În fine, critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva disp. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a disp. legii nr. 19/2000 ( pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a disp. Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a disp. Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, instanța urmează aor espinge,întrucât recurentul pârât nu a făcut dovada în recurs că a pus în executare hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.870/16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T, nr.99, - Sc.A,.16.
Modifică în parte sentința recurată în sensul menționării că sumele datorate reclamantului sunt sume brute.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge cererea de întoarcere a executării.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond Șt.;
Red.dec.jud. Z/30.10.2008
Dact.gref.
4 ex./ 30.10.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
