Drepturi salariale (banesti). Decizia 7197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5540/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7197/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 5332 din data de 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 11533/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatele-reclamante:, și și cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București - având ca obiect"drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatele-reclamante, și și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 04.12.2009, respectiv la data de 07.12.2009, de către recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, 6 exemplare ale motivelor de recurs, ca urmare a mențiunii cu care a fost citat pentru această dată, în vederea comunicării către părțile intimate adverse.
De asemenea, se mai arată faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5332 din data de 18.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 11533/3/LM/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanții:, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București.
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, să plătească reclamațiilor drepturile bănești reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel: pentru reclamanta, pentru intervalul 01.10.2007- data pronunțării prezentei hotărâri precum și în continuare; pentru reclamanta, pentru perioada 03.06.2008 - data pronunțării prezentei hotărâri precum și în continuare; pentru reclamanta, pentru perioada 16.04.2008 - data pronunțării prezentei hotărâri precum și în continuare.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților,
A respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din 2003: " Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art. 72 pct. 3 lit. h) și lit. l) din aceeași lege fundamentală, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuia reglementat numai prin lege organică.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească; Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; nr.OUG 24/2000 și Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților; încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului. La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, art. 165, art. 236, art. 239 și art. 241 pct. 1 lit. d) din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002, art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
De altfel, recent, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte și reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, prin Decizia nr. 21 din data de 10.03. 2008, dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008, stabilind că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001. Decizia sus-menționata este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, astfel încât soluția de admitere se justifică și prin prisma acesteia.".
Pentru a se menține valoarea reală a sumelor datorate reclamanților, cererea privind actualizarea sumelor este întemeiată, întrucât, în caz contrar, aceștia ar fi prejudiciați. Soluția se justifică prin prisma dispozițiilor art. 1082 și art. 1084 din Codul civil, pârâții fiind în culpă pentru neacordarea drepturilor cuvenite, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor drepturi.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, se rețin următoarele: potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din data de 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, acest document este un act oficial prin care se dovedește, printre altele și retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Față de faptul că drepturile de natură salarială ce se vor acorda prin prezenta acțiune conduc la modificarea retribuției reclamaților și, prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv salariul, instanța va obliga pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, în sensul acordării sumelor sus-menționate, în temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit căruia, modificările intervenite în executarea contractului de muncă, după întocmirea carnetului de muncă, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea pronunțată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă:
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul solicită instanței să observe că, pentru a pronunța o soluție de admitere în parte a pretențiilor reclamantului, tribunalul a apreciat că"OG nr. 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice"și a reținut și efectul obligatoriu al Deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, în soluționarea recursului în interesul legii.
Ceea ce a omis prima instanță este faptul că, la data de 27.05.2009, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 838/2009, prin care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Curtea Constituțională, în considerentele deciziei, a reținut următoarele:
" Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare. Instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă, nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate, prin acte normative ale autorității legiuitoare. Însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se impun în această materie.".
Totodată, recurentul solicită instanței să observe că dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: "Deciziile, hotărârile și avizele Curții
Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.".
Având în vedere cele arătate mai sus, recurentul solicită instanței de recurs că constate că, după pronunțarea deciziei Curții Constituționale, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de prin decizia nr. 21/10.03.2008, întrucât o asemenea conduită nu face decât să ignore dispozițiile imperative ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 și să perpetueze încălcarea Constituției, în ciuda celor constatate expres de către Curtea Constituțională.
Această concluzie transpare cu ușurință, dacă sunt analizate în paralel două idei reținute de cele două instanțe și anume:
Decizia nr. 21/10.03.2009 a, care dispune:" abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent - poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești. Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituție, instanțelor judecătorești.".
Consideră că hotărârea pronunțată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă:
Pornind de la premisele detaliate la punctul anterior, recurentul solicită instanței să observe că, prin judecare unor cauze care pun în discuție acordarea sporului de risc și supralicitare neuropsihică, respectiv temeinicia acestor pretenții, instanțele însele efectuează un control de constituționalitate a nr.OG 83/2000, constatând neconstituționalitatea abrogării. Ele nu își fundamentează hotărârea pe Decizia nr. 21/10.03.2008 a, aceasta nefiind un temei de drept, ci doar modelul de interpretare și aplicare a legii, interpretare și aplicare care sunt realizate chiar de instanța investită cu soluționarea pricinii.
Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și, din oficiu sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Așadar, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței, art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României.
Concluzia instanței supreme a fost în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Prin urmare, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se constată că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Așa fiind, apar ca nefondate criticile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că drepturile pretinse de reclamanți - personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului București, nu mai pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
În conturarea convingerii privind acordarea pe viitor a acestui spor, Curtea are în vedere și dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, potrivit cărora sporul este partea variabilă a salariului reprezentând prin urmare un drept salarial care este datorat de angajator cât timp persoana sau, după caz, persoanele își păstrează calitatea de salariați iar împrejurările care au determinat legiferarea sporului se mențin neschimbate.
Acesta este motivul pentru care se impunea acordarea și pentru viitor a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cât timp reclamanții își păstrează calitatea de personal auxiliar.
Procedând în această manieră, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci doar a statuat, aplicând dispozițiile legale care garantează pentru salariați plata salariilor, acest drept și pentru viitor, adică pentru perioada ulterioară judecății în care se mențin raporturile de muncă între reclamanți, pe de o parte și angajatori, pe de altă parte.
Ar fi în egală măsură inechitabil și excesiv de împovărător să se pretindă salariatului sau persoanelor plătite din bugetul unor instituții publice să formuleze periodic acțiuni având același obiect, câtă vreme izvorul juridic al situațiilor analizate rămâne același, respectiv raportul juridic între angajator și angajat se menține neschimbat, iar plata salariului reprezintă o certitudine și o obligație legală prioritară în conformitate cu dispozițiile art.154 și art.155 din Legea nr.53/2003.
Curtea reține că Statul Român are obligația de a executa hotărârile judecătorești definitive și menținute prin hotărâri irevocabile, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care cuprinde obligația de a executa cu bună-credință toate îndatoririle stabilite prin hotărâri judecătorești. Această obligație revine tuturor instituțiilor statului, ministere, administrației publice centrale și locale, fără a fi necesară o dispoziție legală prin care să le oblige în mod expres.
Astfel simplul fapt că pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, care reprezintă instituții ale statului, au fost obligate la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de 50% este suficient pentru ca Statul Român și toate instituțiile acestuia să fie obligate să aloce fondurile necesare și să își execute obligațiile prevăzute în titlurile judecătorești. În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene în cauzele împotriva României
Astfel, în cauza Matache și alții împotriva României, s-a reținut că obligația de plată a unei sume de bani stabilită printr-o sentință executorie trebuie executată de către stat și de către administrație, care constituie un element al statului de drept. Dacă administrația refuză, omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare își pierd orice rațiune de a fi.
De asemenea, în majoritatea cauzelor împotriva României, Curtea Europeană a reținut că neexecutarea unei hotărâri definitive, care se bucură de autoritate de lucru judecat reprezintă o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1, de natură a atrage răspunderea statului pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil.
În acest sens, în temeiul hotărârilor judecătorești menținute sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% este datorat și după data de 12 noiembrie 2009, când au intrat în vigoarea dispozițiile art.4 din Anexa 6 din Legea nr.330/2009, deoarece Statul Român avea obligația de a reglementa un spor de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea personalului din justiție. Împrejurarea că acest spor a fost reglementat în favoarea magistraților și a personalului auxiliar în mod etapizat nu reprezintă îndeplinirea obligației pozitivă pe care o are Statul Român de a achita sporul de 50%, obținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive și executorii. Tocmai această reglementare etapizată reprezintă o recunoaștere expresă din partea autorităților că acest spor este datorat și pentru viitor.
Curtea are în vedere și aspectul că din dispozițiile Legii nr. 330/2009, respectiv art. 3 și art. 30 pct. 5, care vor intra în vigoarea începând cu data de 1 ianuarie 2010, rezultă că intenția legiuitorului a fost de a păstra salariile aflate în plată pentru personalul bugetar,inclusiv pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, respectiv salariile care cuprind atât sporul de 50%, cât și sporul de 15% de confidențialitate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 5332 din data de 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 11533/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatele-reclamante:, și și cu intimații-pârâți: Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 08.01.2010
Jud. fond: ;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
