Drepturi salariale (banesti). Decizia 7277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5580/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7277/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.235/LM/10.07.2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și intimații-reclamanți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.235LM/10.07.2009, pronunțată în dosarul nr.10.06.2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de pârât, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Giurgiu, Ministerul Drepturilor și Libertăților, Curtea de Apel București, a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut începând cu data de 01.01.2007 și în continuare și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 59/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare 1pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83 din data de 29.08.2000, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 425 din data de 01.09.2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că articolul 47 se abrogă. Această Ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 370 din data de 09.07.2001.
Art. 1 pct. 42 și art. 9 alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, au fost adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare și sunt, din acest motiv, neconstituționale conform art. 147 alin. 1 din Constituția României și își încetează efectele.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat prin Decizia nr. 21/2008 că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogată în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în cauza cu soluționarea căreia a fost corect investită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se coroborează în speță, în ce privește calitatea reclamanților de personal auxiliar conex cu prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, conform cărora: "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Din adresa nr. 1164/06.07.2009 a Tribunalului Giurgiu, rezultă că reclamanții îndeplinesc în cadrul Tribunalului Giurgiu, funcția de șofer, făcând, ca atare, parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Astfel, dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, menționate mai sus, au fost introduse prin Legea nr. 17/2006, care a modificat și completat Legea nr. 567/2004.
Conform art. VII din Legea nr. 17/2006: "prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare", deci la o dată ulterioară prevăzută în nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțe/or judecătorești a determinat aplicarea art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, modificată prin Legea nr. 17/2006, începând cu data de 01.01.2007, conform Anexei 1A, ce prevede plata drepturilor salariate începând cu ianuarie 2007.
Drepturile solicitate de reclamanți anterior acestei date sunt, ca atare, neîntemeiate, reclamanții neavând anterior statutul de personal auxiliar conex, beneficiar al sporului de 50%.
Pentru aceste motive, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, drepturile salariate urmând a fi acordate începând cu data de 01.01.2007, iar nu cu data de septembrie 2004, pentru această dată neexistând temei legal.
Hotărârea judecătorească depusă de reclamanți cu titlu de practică judiciară, pentru sporul de 50%, acordat începând cu data de 30.08.2004, nu are relevanță în cauză, privind o altă categorie profesională, respectiv grefieri, pentru care statutul de personal auxiliar de specialitate a existat încă din anul 2004.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, reținem că aceasta este neîntemeiată, pârâtul fiind chemat în judecată pentru opozabilitate, respectiv pentru a aloca sumele necesare efectuării plăților pretinse, atribuții care îi revin de drept în cazul existenței unor hotărâri judecătorești privind plata drepturilor salariate, neavând relevanță în această situație faptul că nu se află în raporturi juridice directe cu ceilalți pârâți.
Pentru aceste motive, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de pârât.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a finanțelor Publice a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, neținând cont de dispozițiile art. 10 din Legeanr.53/2003, privind Codul muncii și art. 2 din OG nr. 22/2002.
Astfel obligația de a achita drepturile salariale precum și sumele stabilite prin titluri executorii, în acest caz sumele stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile, revine angajatorului și ordonatorului principal de credite.
Având în vedere faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu are nici una dintre cele două calități, nefiind nici angajator al reclamanților nici ordonator de credite pentru aceștia, considerăm că acțiunea este greșit îndreptată împotriva MFP.
Față de cele menționate mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 235LM/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice. ca fiind formulată in contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin recursul formulat Ministerul justiției și Libertăților arată că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Recurentul a învederat instanței să constate că interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală" și nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești si a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-si atribuții de legiferare.
Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e) din Constituție.
Sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării conflictului de natură constituțională, potrivit art. 34 și următoarele din Legea 47/1992, a avut la bază soluțiile pronunțate de ÎCCJ în Deciziile XXXVI/2007 și XXI/2008, Curtea Constituțională efectuând practic un "control de constituționalitate" asupra conduitei înaltei Curți și a autorității judecătorești în general, prin prisma atribuțiilor constituționale stabilite pentru acestea de legea fundamentală.
În considerentele deciziei Curtea Constituțională reține: " Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare. Instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, nu poate fi abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. însă, o atare operație juridică nepoate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se Impun în această materie."
"Efectul ex nune al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept."
"În ceea ce privește autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, conduita conformă Constituției transpare din cele statuate mai sus, și anume exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora."
Recurentul solicite instanței să observe că dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, care prevede ca "Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor."
Având în vedere cele arătate mai sus solicită instanței că constate că după pronunțarea si intrarea in vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constata o ingerința nepermisa a puterii judecătorești in sfera prerogativelor puterii legislative si executive, Decizia 21/2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
Al doilea motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
De asemenea, din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007, care prevede la art. 30 că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Astfel, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților, neexistând nici un act normativ în vigoare care să reglementeze dreptul personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Intimatii nu au formulat intampinare si nu s-au administrat noi probe in recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatii-reclamanti au calitatea de personal conex in cadrul Tribunalului Giurgiu, asa cum rezulta din inscrisurile administrate in cauza.
Acestia au investit instanta de fond cu pretentiile acestora avand ca obiect plata plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
In ceea ce priveste rcursul formulat de Ministerul Justitiei, din materialul probator administrat in cauza, Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată:"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată căjudecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat căjudecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Textul dispozitivului nu face referire la personalul conex, care nici in vechea reglementare nu a beneficiat de acest spor.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri grefieri registratori și specialiști IT. In baza art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Dar, din adeverintle aflate la dosar, Curtea constata ca intimatii-reclamanti nu fac parte din categoriile prevazute expres in decizia pronuntata in recursul in interesul legii, indeplinind functii de soferi, deci personal conex si nu personal auxiliar de specialitate.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea ca pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut. Se face o netă distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, așa cum a fost stabilită și prin Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prin G nr. 8/2007. Astfel, textul de lege a avut în vedere acordarea acestui spor doar categoriilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Dar soferii nu se încadrează în aceste categorii socio-profesionale, astfel că aceștia nu pot pretinde un astfel de spor.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constata ca in cauza trebuie avut in vedere specificul raporturilor juridice de munca si calitatea partilor in aceste raporturi. In acest sens, potrivit art.282 din Codul muncii, ot p. fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Ministerul Fianatelor Publice nu se poate incadra in niciuna din aceste categorii. Intre reclamanti si aceasta institutie nu exista raporturi juridice de munca, astfel incat Curtea constata ca nu exista identitate intre acesta si debitorul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii.
Mai mult, Ministerul Justitiei este ordonator principal de credite, iar conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza să admita recursurile formulate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților si de Ministerul Fianatelor Publice, sa modifice sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge cererea față de acest pârât si va respinge ca neintemeiate pretentiile reclamantilor in contradictoriu cu ceilalti parati.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în G,. B, nr.12, jud. și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.235/LM/10.07.2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, cu sediul în G,-, jud. G, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr. 5, sector 4 și intimații-reclamanți, și, toti cu domiciliul ales la Tribunalul Giurgiu,-, jud,.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respinge cererea față de acest pârât.
Respinge cererea formulată împotriva celorlalți pârâți, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./14.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
