Drepturi salariale (banesti). Decizia 74/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 74
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 944 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, intervenienții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în B,-, -.1,.3,.4,.58, sector 3 și reclamanții, G, cu domiciliul ales la Cabinet av. din B,. nr.79, -.14,.1,.7,.41, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale din 20.01.2010 aflată la fila 32 dosar, intimații reclamanții, G,intimații intervenienții, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 34 dosar, în substituirea doamnei avocat din cadrul aceluiași barou, astfel cum rezultă din împuternicirea nr.-/19.01.2010 de la fila 33 dosar, lipsind intimații reclamanții, G,.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta pârâtă face precizarea că societatea pârâtă se numește SA, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Avocat pentru intimații, G, depune în fața instanței întâmpinare.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare recurentei pârâte.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul,arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA B, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat prin motivele depuse la dosar. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată, întrucât urmează să le solicite pe cale separată.
Avocat intimații, G, având cuvântul, solicită respingea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, potrivit argumentelor expuse prin întâmpinarea depusă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr-, reclamanții G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata drepturilor bănești cuvenite conform prevederilor art. 168 al.1 CCM, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au relatat că au fost și sunt salariați ai societății pârâte și au fost prejudiciați întrucât nu li s-au acordat drepturile salariale prevăzute de art. 168 al.1 CCM, coroborat cu art. 273 al.1 și art. 236 al.4 Codul muncii, precum și art. 38 al.5 din Constituția României, sens în care au solicitat obligarea pârâtei la suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști 2005, C 2007, sume ce urmează a fi reactualizate cu rata inflației, precum și daune morale în cuantum de 5000 lei.
Reclamanții au depus la dosar copii CI și carnete de muncă.
În cadrul ședinței publice din 17.12.2008, instanța în conformitate cu art. 52 cod pr.civilă a încuviințat în principiu cererile de intervenție formulate de și, care au solicitat aceleași drepturi salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști 2005 - C 2007.
Pârâta nu a formulat întâmpinare pe fondul cauzei și a invocat excepția de necompetență teritorială și excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 al.2 ultima liniuță din Legea 53 din 2003, prin raportare la prevederile art. 1 al.4 și 5, art.73 al.3 lit.u și art. 79 al.1 din Constituție, excepții ce au fost respinse de instanță prin încheierea din 25.03.2009, încheiere ce nu a fost recurată.
Pârâta a depus la dosar copii de pe CCM pe anii 2005,2007, adresa privind venitul mediu brut pe societate, practică judiciară.
În cadrul ședinței publice din 25.03.2009, reclamanții prin apărător au renunțat la plata drepturilor salariale cuvenit cu ocazia sărbătorii de Paști 2005.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 944 din 23 octombrie 2009, admis în parte acțiunea restrânsă și cererile de intervenție formulate de reclamanții, G, intervenienții și, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5781 lei, reprezentând prima de C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007, C 2007; reclamantului suma de 927 lei reprezentând prima de C 2005; reclamantului suma de 1974 lei, reprezentând prima de C 2005- Paști 2006, reclamantului suma de 927 lei reprezentând prima de C 2005 fiecăruia dintre reclamanții și Gas umei de 5781 lei, reprezentând prima de C 2005 - Paști 2006, C 2006, Paști 2007 - C 2007; intervenientului suma de 927 lei, reprezentând prima de C 2005; către intervenientul a sumei de 5781 lei, reprezentând prima de C 2005- Paști 2006, C 2006 - Paști 2007- C 2007, sume ce urmează a fi reactualizate în funcție de rata inflației, cu începere de la data introducerii acțiunii ( 06.11.2008) și până la data plății efective.
A respins ca nefondată acțiunea față de reclamantul G, și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată de reclamanții și.
, a respins cererea privind daunele morale.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții și.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din analiza contractelor de muncă depuse la dosar de către reclamanți,tribunalul a constatat că reclamantului G i-a încetat contractul de muncă la data de 14.11.2005, astfel încât raportat la obiectul dedus judecății s-a constatat că acesta nu era îndreptățit la plata niciunei suplimentări salariale, respectiv C 2005 - Paști 2006 și în continuare până la C 2007, întrucât nu mai avea raporturi de muncă cu societatea pârâtă.
Referitor la reclamanții și, tribunalul a constatat din carnetele de muncă depuse de apărător anterior închiderii dezbaterilor, respectiv după ce cauza a fost suspendată în acest sens, conform art. 155/1 cod pr.civilă, că aceștia au fost salariați ai SC și niciodată nu avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, motiv pentru care instanța a respins acțiunea față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la dreptul solicitat, tribunalul din analiza prevederilor art. 168 din CCM din anul 2008, reluat în aceeași formă și în contractele ulterioare, a reținut că în alineatul 1 s-a menționat că salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. În alineatul 2 al aceluiași articol, s-a înscris că " în anual 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a constatat din analiza literală a textului că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, urmând pentru anii următori ca salariații să beneficieze de o suplimentare într-un anumit cuantum, dovadă fiind și mențiunea la viitor că " vor beneficia".
Având în vedere că pârâta a recunoscut neacordarea drepturilor bănești suplimentare reclamanților și intervenienților, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată în conformitate cu art. 243 al.1, art. 236 al.4 din Codul muncii și art. 38 al.5 din Constituția României, care statuează că " dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate sunt garantate", ceea ce însemnat că toate contractele colective de muncă au caracter obligatoriu și părțile contractante sunt obligate la executarea acestuia după ce l-au negociat și înregistrat conform prevederilor legale.
În mod concret, având în vedere carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților, instanța a obligat pârâta în funcție de adresa nr.48/2008, prin care societatea a făcut dovada evoluției salariului de bază mediu pe unitate, în intervalul 2003-2007, la plata către reclamantul a sumei de 5781 lei, reprezentând prima de C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007, C 2007; către reclamantul a sumei de 927 lei reprezentând prima de C 2005 ( având încetat la 01.02.2006); către reclamantul a sumei de 1974 lei, reprezentând prima de C 2005- Paști 2006 ( încetat la 16.06.2006); către reclamantul a sumei de 927 lei reprezentând prima de C 2005 ( încetat la 16.01.2006); fiecăruia dintre reclamanții și Gas umei de 5781 lei, reprezentând prima de C 2005 - Paști 2006, C 2006, Paști 2007 - C 2007( sunt în continuare salariați ai unității); către intervenientul a sumei de 927 lei, reprezentând prima de C 2005( încetat la 11.01.2006); către intervenientul a sumei de 5781 lei, reprezentând prima de C 2005- Paști 2006, C 2006 - Paști 2007- C 2007( este în continuare salariat al unității), sume ce urmează a fi reactualizate în funcție de rata inflației, cu începere de la data introducerii acțiunii ( 06.11.2008) și până la data plății efective.
Cât privește capătul de cerere privind daunele morale, instanța a apreciat că acesta este neîntemeiat, întrucât reclamanții nu au dovedit și nici exemplificat în ce a constat în mod concret această suferință, atâta timp cât sumele solicitate au fost actualizate cu rata inflației, sub acest aspect, fiind aplicabile prevederile art.161 al.4 Codul muncii.
Totodată, în conformitate cu art. 274 cod pr.civilă, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții și.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a constatat prescrisă acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect nu a constatat intervenită prescripția, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților, nici aici criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost acordat așa cum a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, motiv pentru care în temeiul art. 304, 3041și 312 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 944 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, intervenienții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în B,-, -.1,.3,.4,.58, sector 3 și reclamanții, G, cu domiciliul ales la Cabinet av. din B,. nr.79, -.14,.1,.7,.41, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red./
14 ex./28.01.2010
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
