Drepturi salariale (banesti). Decizia 747/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 747/2009
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu președinte Curtea de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect drepturi bănești, împotriva SENTINȚEI CIVILE NR.1231/28.11.2007 PRONUNȚATĂ DE Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurenți pârâți, lipsă fiind intimații reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea recursurilor pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba în dosar civil nr-, reclamanții, G, prin moștenitorii legali -, (), -,
, -, și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT - Structura Centrală și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite cu titlul spor de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.06.2004 și în viitor, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești.
- să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă
- să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea profesională de procurori și desfășoară activități complexe de mare risc social, în sensul celor prevăzute prin dispozițiile art.2 din OUG 27/29.03.2006.
Au arătat că în art.7 din același act normativ se dispune, în mod clar și fără echivoc că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și/sau periculoase, reclamanților trebuie să li se acorde sporul procentual solicitat prin prezenta acțiune, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de stabilire și acordare a sporului salarial se aprobă de către ordonatorul principal de credite în funcție de condițiile reale și efective de muncă stabilite potrivit legii.
În acest sens, personalul din justiție, deși se regăsește în prezența două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, pârâții ca ordonatori principali, secundari sau terțiari de credite nu au înțeles să procedeze în sensul plății efective a sporului solicitat.
Au mai susținut că sunt expuși la condiții de periculozitate majoră datorată funcției iar conform art.77 din Legea 303/2004 sunt îndreptățiți la asigurarea de măsuri speciale de protecție reală împotriva amenințărilor, violențelor sau oricăror fapte care le pun în pericol viața și integritatea corporală care trebuie stabilite la propunerea pârâtului Ministerul Justiției printr-un act normativ emis de Guvernul României, însă în prezent nu există o asemenea reglementare.
Au invocat și prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, care diferențiază în mod clar drepturile salariale procentuale acordate în mod diferențiat cu titlu de spor de periculozitate, de sporul pentru condiții nocive,prevederile art.16 alin.1 din Constituția României și art.23 alin.2 din Declarația Universală a Dreptului Omului, potrivit căreia "toți oamenii au drepturi fără nici o discriminare la salariul și la celelalte sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală" conform și art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile
economice și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Libertăților Fundamentale, respectiv art.1 din Primul Protocol Adițional la această convenție..
Cum ordonatorul de credite nu a înțeles să procedeze la plata acestui spor, atitudinea acestuia poate fi sancționată de către instanța de judecată, întrucât acordarea acestor drepturi bănești este singura modalitate prin care se poate înlătura situația discriminatorie creată prin atitudinea omisivă și lipsită de suport juridic, cu încălcarea evidentă a normelor cuprinse în art.6-8, art.37-40 din Legea nr.53/2003 modificată.
Au precizat că, potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea 27/2004 în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun iar îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de justiție, nu putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între reclamanți și acest pârât nu există nici un raport juridic obligațional de garanție sau de despăgubire.
A susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se află în nici o culpă pentru a fi obligat la plata sporurilor solicitate de reclamanți și nici nu se poate substitui legislativului în ceea ce privește acordarea de sporuri pentru angajații altor instituții.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe considerentul că reclamanții beneficiază de sporul pentru condiții deosebite de muncă potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.50/1996, acest spor acordându-se în mod regulat începând cu data adoptării acestui act normativ menționat.
A precizat că reclamanții solicită acordarea așa numitului "spor de periculozitate", conform art.22 din OG nr.8/2007, spor care este unul și același cu sporul acordat de legiuitor atât magistraților, personalului auxiliar de specialitate cât și funcționarilor publici pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Or, acest spor se acordă în baza Ordinului nr.80/26.04.2006 privind locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, al Procurorului General.
Totodată, au solicitat chemarea în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 60-63 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba au solicitat respingerea acțiunii
reclamanților întrucât aceștia au beneficiat și beneficiază de sporul de pericol de 15 % în baza art. 30 din OUG nr. 177/2002 și art. 7 din OUG nr. 27/2006.
Au mai solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și admiterea cererii de chemare în garanție a acestuia, formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei(fila 200) reclamanții au solicitat efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecăruia dintre ei.
Prin sentința civilă nr. 1231 din 28 noiembrie 2007 pronunțată în cauză, Tribunalul Albaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, G, prin moștenitorii legali -, (), -, -, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și DIICOT - Structura Centrală cu sediul în B și în consecință:
A obligat pârâții în solidar să plătească în favoarea reclamanților, corespunzător raportului de serviciu avut de aceștia, drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, cu titlu spor de periculozitate corespunzător perioadei 01.06.2004-28.11.2007 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, iar pârâții DIICOT - Structura Centrală și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze mențiunile necesare în carnetele de muncă al reclamanților, și, conform prezentei.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A reținut în acest sens că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât nu există nici un raport obligațional față de acest
pârât, acesta neavând calitatea de angajator și nici atribuții privind salarizarea procurorilor.
Pentru aceste considerente a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor,conform art.137 Cod procedură civilă și a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei a reținut că reclamanții au calitatea profesională de procurori, salarizați potrivit dispozițiilor OUG nr.27/2006 și fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis a personalului judiciar cu statut independent și atribuții deliberative, având calitatea profesională de magistrați, iar raporturile juridice de serviciu ale acestora sunt supuse și se circumscriu normelor legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată, conform art.1, art.295 alin.2 din acest ultim act normativ, cu reținerea incidenței prevederilor cuprinse și în Legea 168/1999-art.67 și urm.
De asemenea, că sistemul de salarizare este guvernat printre altele, de două principii fundamentale, cel al egalității de tratament juridic și/sau pecuniar și al diferențierii juste date numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale și implicit cu condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizarea lunară implică recunoașterea și consacrarea acelorași obiective și elemente de salarizare a tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Astfel, având în vedere natura obligațiilor profesionale și felul muncii, a reținut că reclamanții realizează o activitate de mare risc, care este recunoscută de legiuitor în art.2 din OUG 27/29.03.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, unde în mod expres se dispune că salarizarea și celelalte drepturi se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute expres de lege.
În prezent magistrații, respectiv reclamanții, beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize adminJ. de către instanță.
Având în vedere că reclamanții solicită sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății, recunoscut de art.77 din Legea 303/2007 și de art.27 din OUG 27/2006, pentru care pârâții în calitate de administratori ai justiției și de ordonatori de credite trebuie să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii a respins ca neîntemeiată susținerea conform căreia reclamanții beneficiază de sporul de 15%, pentru condiții vătămătoare sănătății, respectiv sporul de toxicitate, și că în urma unei expertize de specialitate, a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
A mai reținut că art.32 din OUG 27/2006, nu limitează drepturile numai la reglementările privitoare la magistrați, această normă de drept vizând acordarea în plus față de drepturile prevăzute de acest act normativ și a altor drepturi bănești reglementate expres pentru magistrați.
De altfel, în art.77 din Legea 303/2004, se recunoaște faptul că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, familiile sau bunurile magistraților, modul diferențiat de stabilire a sporului pentru condiții periculoase fiind stabilit în CCM unic nr.1116/2003, în acest context fiind avute în vedere prevederile art.241 alin.1 lit. c și art.295 alin.2 din Legea 53/2003 modificată și art.11 lit. d din Legea 130/1996.
A conchis că sporul de pericol este recunoscut pentru magistrați și de art. 7 din OUG 27/2006 în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar se referă la condiții periculoase în sensul de a fi vătămătoare și care se dă procentual cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții iar personalul din justiție și implicit reclamanții, se regăsesc în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
În baza art. 6 și 7 din Decretul Lege 92/1976 modificat, a Legii nr. 130/1999 și art. 296 din Legea 53/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în calitate de operator al carnetelor de muncă, a fost obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În expunerea de motive criticând sentința ca nelegală pârâții au susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe. respectiv a Curții de Apel București în favoarea căreia a fost stabilită competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor și personalului asimilat acestora, prin art. 36 alin. 2 din OUG 27/2006.
În al doilea rând, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând în mod nelegal obligarea sa la plata sporului de periculozitate în situația în care reclamanta beneficiază deja de un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului nr.80/26.04.2006 al Procurorului General.
Sub alt aspect, a susținut că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, în situația în care nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pe fondul cauzei au susținut că în mod nelegal au fost obligați la plata sporului de periculozitate întrucât reclamanții beneficiază deja de un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase în baza OUG 27/2006, acordat prin Ordinul nr. 80/2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, conform cerințelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG NR. 27/2006 privesc plângerile formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin 1, iar în cazul de față nu a fost emisă nici o hotărâre.
Prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii, nu dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG NR. 27/2006.
Pe fondul cauzei, criticile sunt întemeiate.
Potrivit art.7 din OUG 27/2006, "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalul asimilat acestora, li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții."
Reclamanții în calitate de procurori beneficiază de sporul de periculozitate, acordat prin Ordinului nr.80/26.04.2006 al Procurorului General, emis în baza ordonanței mai sus menționate.
Susținerea că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase este neîntemeiată.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică, gramaticală a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanta puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamanta pot solicita acordarea sporului, cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel, cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin utilizarea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamanții sunt îndreptățițila un unic spor de 15%și în situația în care condițiile de muncă întrunesc două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea recurenților pârâți că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit a interpretat instanța.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii la magistrați, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul muncii, acesta
se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM în cazul reclamanților, deoarece drepturile acestora sunt reglementate de o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
În acest context, nefiind un spor prevăzut de legea de salarizare magistraților, în sensul cerut de reclamanți, acesta nu poate fi acordat pe cale judecătorească.
În acest sens sunt și Deciziile Curții Constituționale din 3 iulie 2008, prin care s-a statuat că:"prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."( Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională).
Altminteri, ar însemna că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și, "in terminis", ea să creeze o nouă lege -lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești
De asemenea, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției normelor constituționale și normelor europene. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazulThimmenoscontra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin2 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.81 din Legea nr. 168/1999, Curtea va admite ca fondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și pe cale de consecință, va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
(continuare decizie civilă nr.747/2009)
DECIDE
Admite ca fondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă J și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și împotriva sentinței civile nr. 1231/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile formulate de reclamanții:, G, prin moștenitori legali ( -, ) (), -, (), ( ), -, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă J, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT- Structura Centrală și Ministerul Economiei și Finanțelor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Ana Doriani - - |
Grefier, - - |
Red.AP
Tehnored.DS
Jud.
Președinte:Adriana PetrașcuJudecători:Adriana Petrașcu, Manuela Stoica, Ana Doriani
