Drepturi salariale (banesti). Decizia 749/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.749/CM
Ședința publică de la 20 octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 651, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea M,-, județul T, având ca obiectdrepturi bănești - prime Paști și
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la cererea intimatului - reclamant, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 16.10.2008 și la data de 20.10.2008.
CURTEA
Reclamantul a chemat în judecată "" B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.480 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate precum și a sumei de 758,07 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 (1) cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
A arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști, care se ridica la suma totală de 9.480 lei.
A menționat că salariul brut pe a fost de 9.800.000 Rol (980 Ron) în anul 2004, 14.000.000 Rol (1400 Ron) în anul 2005, 1850 lei în anul 2006 și 2000 lei în anul 2007, așa cum rezultă din adresele pârâtei nr.1666/2003, 313/2005, 713/2006 și 504/2007.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile de prescripție a dreptului material la acțiune și de prematuritate.
A precizat că potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. Având în vedere că legiuitorul a instituit acest termen de prescripție pentru litigiile legate de neexecutarea contractului colectiv de muncă, în cauză dreptul material la acțiune s-a prescris.
Tot prin întâmpinare s-a arătat că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților "" prin, reprezentanții "" și cei ai au convenit ca, pentru toți salariații "" drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate în cuprinsul art.168 alin.1 din să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat și în acest sens a fost negociat și inserat în art.168 alin.2.
Prin sentința civilă nr.651/19 martie 2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată de reclamant.
A fost obligată pârâta SA B, să plătească reclamantului suma de 9480 lei, reprezentând drepturi salariale neacordate și suma de 758,07 lei, cu titlu de daune, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale neacordate, corespunzătoare anilo5r 2004, 2005, 2006 și 2007.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
Conform art. 236 alin. 4 din muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC, care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu " salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
2. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, recurenta arată că în mod greșit reține prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
3. Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei Paritare.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
4. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
În legătură cu această critică, recurenta invocă practica și doctrina juridică care sunt în sensul că, în cazul în care se constată neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, aceasta urmând să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată
5.Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte, cu privire la acordarea primelor de Paști și de C într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de CCM și cu privire la faptul că în dispozitivul hotărârii nu s-a precizat că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la fondurile speciale.
Astfel, potrivit art.168 alin.1 din CCM: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată adrese emise de SA, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestui au calculat primele de C și de Paști.
Față de prevederile art.168 alin.1 din CCM, în mod eronat aceste drepturi suplimentare s-au calculat având în vedere salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu.
Veniturile salariale ale angajaților sunt supune impozitării conform Codului fiscal și reținerii contribuțiilor sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri sunt calculate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile sociale către bugetul de stat.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că aceste sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prematurității cererii.
În cazul încălcării prevederilor contractului colectiv de muncă referitoare la suplimentele salariale, reclamanții se pot adresa instanței pentru respectarea acestor prevederi și plata drepturilor care li se cuvin.
În lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalităților de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - noiembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Interpretarea clauzei peste termenul care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate, având în vedere disp. art.161 alin.45 din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese cuprind în general pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 651, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea M,-, județul
Modifică în parte sentința în senul că obligă pârâții să plătească reclamantului Primele de paști și de C, calculate la salariul de bază mediu pe, sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec. - jud.-/14.11.2008
- gref.-
4 ex./ 19.11.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
