Drepturi salariale (banesti). Decizia 7490/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7490
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2009, privind recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1397/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.12.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.12.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1397/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prematurității acțiunii invocate de intimată.
A fost admisă acțiunea formulată de petenta, împotriva intimatei.
A fost obligată intimata la plata către petentă a sumei de 1.134 lei, reprezentând diferența de plăți compensatorii cuvenite la concediere conform art. 128 alin.6 din pe anul 2007, sumei de 7.694 lei reprezentând contravaloarea a 5 salarii medii nete cuvenite la momentul concedierii, a sumei de 295 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pe perioada 20.09-18.11.2007, conform art. 48 alin.1 pe anul 2007 și a sumei de 773 lei reprezentând contravaloarea a 21 de zile lucrătoare libere plătite pe perioada de preaviz, conform art. 49 alin.1 din pe anul 2007, sume ce au fost actualizate la data efectuării expertizei, urmând a fi actualizate la data plății efective.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind plata contravalorii acțiunilor cuvenite conform art. 168 alin.6 din pe anul 2007.
A fost obligată intimata la plata către petentă a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de intimată, instanța le-a respins pe considerentul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c din Codul Muncii privind prescripția dreptului material la acțiune, petenta este titulara drepturilor solicitate, având calitate procesuală activă, iar cu privire la obligarea intimatei să atribuie acțiunile despre care face vorbire CCM-ul, petenta a renunțat la acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, se reține că, atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
Potrivit art. 7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.25 alin.1 din același act normativ, "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială sau a Municipiului B, după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.
Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, instanța a considerat că atât planul social, cât și amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996.
Potrivit prevederilor art. 38 Codul Muncii, "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, amendamentul la planul social prin care se menționează că drepturile acordate nu se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, este nul conform art. 38 Codul Muncii, instanța urmând a admite acțiunea și a obliga intimata la plata indemnizației de concediere cuvenită petentei în funcție de vechimea în unitate, respectiv suma de 7694 lei, conform art.50 alin.1 din CCM pe anul 2005, actualizată la data plății.
Având în vedere că raporturile de muncă dintre petentă și intimată au încetat la data de 19.09.2007, petenta este îndreptățită să beneficieze de o indemnizație de concediere reprezentând echivalentul salariilor medii brute la nivel de pe anul 2007, anul concedierii. Petenta a primit suma de 9052 lei, rămânând o diferență de 1134 lei conform concluziilor raportului de expertiză la care intimata va fi obligată prin prezenta sentință.
Conform art.40 alin.1 din CCM, în funcție de vechime, durata preavizului acordat este de 60 de zile calendaristice, pe această perioadă petenta fiind îndreptățită la acordarea a 42 de tichete de masă. Contravaloarea acestora rezultată din raportul de expertiză este de 295 lei, instanța urmând a obliga intimata și la plata acestei sume către petentă.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză a rezultat că petenta nu a beneficiat de 21 de zile lucrătoare libere plătite pe perioada de preaviz, conform art.49 alin.1 din CCM pe anul 2007. Astfel, suma cuvenită petentei este de 773 lei, conform calculelor efectuate de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Prima critică vizează modul cum instanța de fond a respins fără nicio motivare excepția dreptului material la acțiune, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani, deși acțiunea se încadrează deplin în prevederile art.283 lit.e, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
2. Cea de-a doua critică vizează modul de soluționare a acțiunii pe fond referitor la acordarea indemnizației prevăzută de art.50 alin.1 din CCM, învederând că activitatea desfășurată de reclamantă a fost supusă reorganizării și toți salariații au beneficiat de pachete financiare prevăzute în planul social, anexă a CCM.
Suma acordată reclamantei a fost calculată în conformitate cu dispozițiile planului social, completat prin Amendamentul din 9.01.2006 și cel din 13.09.2006, cu rolul de a lămuri voința părților în privința modului de acordare a pachetului financiar la disponibilizare și care a cuprins măsuri financiare pentru salariații disponibilizați mai avantajoase decât cele prev. la art. 50 din CCM.
Acest aspect rezultă din prezentarea anterioară a prevederilor planului social în privința pachetelor financiare oferite salariaților disponibilizați comparativ cu prev. CCM art. 50.
Aceasta nu înseamnă că cele două categorii de măsuri pot fi cumulate prin instituirea măsurilor din planul social, fiind acordate pachete financiare mai avantajoase, iar părțile nu au intenționat nici un moment că aceste două categorii de măsuri să poată fi cumulate.
O dovadă în plus a faptului că părțile semnatare ale planului social și ale amendamentelor sale este aceea că prin CCM pe anul 2008, art. 50 cuprinde alin.5, potrivit căruia "acordarea unui pachet compensator, conform planului social, exclude acordarea sumelor prev. la alin.1 al prezentului articol.
3. Cea de a treia critică se referă la capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă, considerând că acestea, conform Legii nr.142/1998, se acordă pentru zilele efectiv lucrate, și nu pentru perioada în care salariatul beneficiază de zile libere plătite, așa cum este perioada de preaviz.
4. Cea de a patra critică vizează acordarea de către instanța de fond a contravalorii a 21 zile de preaviz, recurenta considerând că deoarece conform deciziei de concediere reclamanta a beneficiat de 60 de zile de preaviz, nu se încadra dispozițiilor art.49 din CCM.
5. O altă critică se referă la faptul că, fără a se cere de către petentă și fără a se motiva, a constat nulitatea art. 168 din CCM, considerând că acesta încalcă art. 24 din Legea nr. 130/1996.
Mai mult, reclamantul a și renunțat la capătul de cerere referitor la predarea acțiunilor prev. de art. 168 alin. 6.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată parțial fondate criticile formulate, după cum urmează:
1. Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția drepului la acțiune în temeiul dispoz. art. 283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești - drepturi salariale, așa cum rezultă din interpretarea art. 154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp.art. 155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
Ca urmare, obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art. 283 alin. 1 litera din CM.
2. Referitor la criticile ce vizează modul de soluționare a cererii ce are ca obiect aplicarea dispoziților art. 50 alin. 1 din CCM, se rețin următoarele:
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
3. Se constată fondată critica referitor la acordarea tichetelor de masă în perioada de preaviz, reținându-se că, potrivit art. 49 din CCM la nivel de, în perioada de preaviz, salariații beneficiază de zile lucrătoare libere plătite, pentru a-și căuta un alt loc de muncă.
În același timp, dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă, menționează că tichetele de masă se acordă numai pentru zilele în care salariatul este prezent la lucru în unitate.
Față de aceste considerente, zilele de preaviz fiind zile libere, se concluzionează că în mod greșit a fost admisă această cerere de către prima instanță.
4. În ceea ce privește plata celor 21 de zile lucrătoare libere, solicitate instanței de fond și acordate prin hotărârea judecătorească, Curtea reține că, deși raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că acestea nu au fost plătite, în realitate, din mențiunile cuprinse în extrasul de cont depus la fila nr. 61 din dosarul de fond, rezultă că, în contul reclamantei, a fost virat salariul aferent lunii sept. 2007, în condițiile în care contractul său de muncă a încetat prin Decizia nr. 95/19 sept 2007.
6. Ultima dintre criticile formulate este lipsită de obiect, atâta timp cât, prima instanță nu a soluționat fondul cererii ce are ca obiect nulitatea art. 168 din CCM 2008 ci doar a luat act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere.
Sunt argumentele pentru care, Curtea, în temeiul dispoz. art. 312 rap. la art. 3041și art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge cererile de acordare a sumei reprezentând echivalentul diferențelor de drepturi salariale neacordate cu ocazia încetării raporturilor de muncă în baza Planului Social și al drepturilor salariale solicitate în baza Contractului Colectiv de Muncă, a c/v tichetelor de masă și a c/v preavizului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1397/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică în parte sentința civilă nr.1397/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj și respinge capetele de cerere privind diferența de plăți compensatorii, contravaloarea a 5 salarii medii, contravaloarea tichetelor masă și contravaloare preaviz.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. LE/ 2 ex./ 8.02.2010
Tehn. Red. IB /2 ex /
Jud. fond / E și E
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
