Drepturi salariale (banesti). Decizia 7561/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 7561
Ședința publică din data de 27 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier: - -
*******
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Școala de perfecționare a Cadrelor Poliției de Frontieră, împotriva sentinței civile nr.609/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constata următoarele:
Prin cererea adresata Tribunalului Mehedinți la data de 6 decembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, Școala de perfecționare a Cadrelor Poliției de Frontieră O și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2007 și a sporului de fidelitate pe perioada 2002 - 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A motivat că este personal civil angajat cu contract de muncă la Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O și deși, își desfășoară activitatea în condiții similare cu funcționarii publici cu statut special, nu beneficiază de toate sporurile acordate acestora din urmă, ceea ce creează o gravă discriminare în ceea ce privește salarizarea celor două categorii sociale profesionale.
Referitor la prima de concediu, a susținut că acordarea acesteia a fost suspendată prin OUG nr.33/2001 și menținută suspendarea prin legile bugetare ulterioare, suspendare care nu echivalează însă cu înlăturarea dreptului acordat prin lege.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus întâmpinare prin care s-a invocat lipsa calității procesuale pasive, deoarece, reclamantul este angajat al Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, instituție cu personalitate juridică.
Pe fond, a susținut netemeinicia acțiunii deoarece, potrivit art. 49 din Legea nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personal civil din ministere și instituțiile centrale care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
In condițiile de față, nici cadrele militare nu beneficiază de drepturile salariale solicitate de reclamant și, ca atare, nici personalul civil nu poate beneficia de aceste sporuri.
De asemenea, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2004.
Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române a formulat întâmpinare, invocând de asemenea lipsa calității procesuale, deoarece potrivit art. 7 OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală Poliției de Frontieră, cu personalitate juridică.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2004.
Pe fond, s-a susținut netemeinicia acțiunii.
Prin sentința nr.609 din 10 martie 2008, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O, pe care le-a obligat să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima concediu odihnă și spor de fidelitate, pentru perioada 6 decembrie 2004 - 6 decembrie 2007, actualizate în raport de inflație la data plății.
A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut ca reclamantul este personal angajat cu contract de muncă la Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră
Drepturile salariale acordate reclamantului sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O reiese că reclamantul beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr. 501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât, până la apariția OG nr. 38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003, numai polițiștilor astfel ca, pentru a înlătura discriminarea creată, se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art. 283 Codul muncii și reclamantului.
Reclamantul a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002 insa, pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, tribunalul a constatat ca dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, instanța a constatat întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamantul nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituția României și a art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră privind lipsa calității procesuale pasive, acestea au fost apreciate ca nefondate, având în vedere subordonarea dintre pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră și faptul că Inspectoratul este ordonator secundar de credite.
Nefondată a fost apreciata si excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, având în vedere că raporturile de muncă sunt între reclamant ca angajat și pârâta, ca angajator, iar plata salariului, (atât în ceea ce privește partea fixă, cât și partea variabilă a acestuia, concretizată în sporuri, prime, etc.) este o obligație a angajatorului pentru munca depusă de salariat.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat ca acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamant și acesta neexistând raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră M și Școala de a Cadrelor Politiei de Frontiera Romane - O, criticând-o pentru neegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Maa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a putea beneficia de drepturile revendicate in acțiunea care a făcut obiectul judecații la fond, reclamantul ar fi trebuit sa îndeplinească cumulativ următoarele condiții: sa facă parte dintr-un minister sau instituție centrala, conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, persoana in discuție sa desfășoare activitatea in condiții similare cu cele ale cadrelor militare si drepturile revendicate sa fie identice cu cele ale cadrelor militare, pentru o perioada similara de timp.
Pe de alta parte, actul normativ care conferă polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special dreptul la prima de concediu si sporul de fidelitate - Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 a intrat in vigoare abia la 1 ianuarie 2004, cadrelor militare neacordându-li-se nici pana in prezent aceste drepturi.
Concluzionând, recurentul a arătat ca reclamantul nu este îndreptățit la plata primelor de concediu si a sporului de fidelitate, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 47 si 49 din Legea nr. 138/1999.
Recurenta Școala de a Cadrelor Politiei de Frontiera Romane - a susținut ca prin hotărârea recurată instanța de fond a adăugat noi drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului civil din cadrul, câtă vreme, deși potrivit art. 49 din Legea nr. 138/1999 personalul civil din care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de prime, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, in legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzuta nici plata sporului de fidelitate si nici plata primelor de concediu, fiind astfel evident ca personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Prin întâmpinarea formulata la data de 21 august 2008, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, hotărârea instanței de fond fiind data in aplicarea corecta a legii.
Examinând sentința atacata prin prisma criticilor formulate si a actelor dosarului, Curtea urmează sa constate ca in speța este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotărâri se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu inculcarea sau aplicarea greșita a legii.
Astfel, tribunalul a reținut în mod corect că drepturile salariale ale reclamantului sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, insa este greșit
raționamentul potrivit căruia aceasta beneficiază și de unele sporuri acordate de legiuitor polițiștilor, mai puțin sporul de fidelitate.
Personalul contractual beneficiază, intr-adevăr, de spor de dispozitiv, precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor, ci cadrelor militare, fiind reglementate de Legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională și, potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora, conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de Legea nr. 360/2002 și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări, care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu sunt aplicabile reclamantului, care beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de Legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate, precum și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamantul nu poate beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond privitoare la similitudinea activităților desfășurate de cele două categorii socio-profesionale si existenta unei discriminări care s-ar crea intre acestea in cazul in care reclamantul nu ar beneficia de aceleași drepturi, este una eronată și fără a avea un temei legal, întrucât art. 49 din Legea nr.138/1999 vizează activitățile desfășurate în condiții similare, or sporul de fidelitate și prima de concediu nu reprezintă drepturi salariale care se acordă ca o contraprestație a unei activități desfășurate în anumite condiții.
In alta ordine de idei, pentru a putea vorbi de discriminare este necesar să fie vorba de persoane aflate în situații comparabile sau analoge. Această condiție nu este îndeplinită în speță, nefiind vorba de aceeași categorie profesională, unii fiind polițiști, cu atribuții și salarizare specifice, iar ceilalți personal contractual, care ocupă diferite alte funcții.
Eronat este, de asemenea, și considerentul privitor la actul normativ care a reglementat dreptul la sporul respectiv până la apariția OG nr. 38/2003, anume Legea nr. 138/1999, întrucât aceasta legea nu a prevăzut un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursurile formulate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române - O și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulata de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții declarate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Școala de perfecționare a Cadrelor Poliției de Frontieră, împotriva sentinței civile nr.609/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică sentința, și pe fond respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 August 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /23.09.2008 - -
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
